Punte între generații
Pe vremea când mama și tata erau mici, lumea era mai buna!
Mama avea doi frați, Ionuț și Teodor, se plimba și se juca cu ei pe drum. Pe stradă nu erau câini, erau în curte bine legați, puteai să te plimbi oricând. Erau pomi mulți cu multe fructe de toate felurile, puteai să culegi fără să te certe cineva.
Pe atunci erau mai mulți copii, fiecare familie avea doi sau trei.
Ei se plimbau pe drum, la râu, pe deal, fără teama de câini, doar gâscanii îi mai speriau uneori.
Când mami și tati erau mici ningea foarte mult, se dădeau cu săniile, iar eu acum abia văd un fulg de zăpadă. Crăciunul este trist fără ninsoare.
Să vă spun acum despre mine!
Numele meu este Alessia Nicole și am nouă ani. Vreau să devin învățătoare. Sunt singură la părinți, vecinii mei sunt mari și nu am cu cine să mă joc.
Pe drum sunt foarte mulți câini, nu pot sa mă plimb cu bicicleta. Am mers la râu cu mami și tati iar ce am văzut m-a întristat, erau foarte multe gunoaie lângă apă, haine aruncate, cărămizi, table și tot ce vrei și ce nu vrei.
O povară pentru mediu!
Spre deosebire de părinții mei, eu am telefonul meu, ei nu aveau nici telefon de jucărie la vârsta mea. S-au inventat roboți care au chiar chip de om și fac munca în folosul oamenilor.
Eu aș dori să am o comună mai curată, copii pe strada mea, să am asfalt și să nu mai fie câini pe drum. Mai vreau să fie lumea mai bună, să adune gunoaiele de pe drum, să nu se mai facă tăieri mari de copaci. Ar fi frumos să se construiască și un loc de joacă în comună.
Un lucru nu s-a schimbat: nici când avea mami nouă ani și nici acum, nu avem asfalt la poartă!
Poate generațiile viitoare…
Dobroaia Alessia Nicole,
9 ani, clasa a 2-a,
Liceul „I.C. Petrescu” Stâlpeni
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Gazeta de Stalpeni și pe Google News