[ANCHETĂ] Posibil caz de violență asupra unui copil de 7 ani, mușamalizat de directoarea Liceului Stâlpeni

Scris de Andrei Vacaru
657 vizualizari

Acest articol încearcă să prezinte, cât mai detașat posibil, o situație ce pare extrem de gravă și care naște multe semne de întrebare. El nu are scopul de a lăsa această situație în neant, fără răspuns, ci dimpotrivă, de a da posibilitatea celor implicați, dar și celor care trebuiau să se sesizeze până acum să o facă, pentru binele unei fetițe de 7 ani. Și are rolul de a oferi posibilitatea tuturor celor ce au responsabilitatea siguranței unui copil să răspundă la toate întrebările pe care le veți regăsi pe durata parcurgerii articolului, pentru că tot ceea ce contează în acest caz nu sunt funcții, nu sunt like-uri și vizualizări, ci sănătatea fizică și emoțională a unui copil și a unui cadru didactic aflat la început de carieră în învățământ și care a fost implicat, fără voia sa, în această situație.

ZIUA „FĂRĂ VIOLENȚĂ”, ÎN CARE VIOLENȚA A RĂBUFNIT LA SUPRAFAȚĂ

30 ianuarie este Ziua Internațională a Nonviolenței în Școală, zi care se marchează prin prezentări de materiale puse la dispoziție fie de birourile de poliție de siguranță școlară, fie de către inspectoratele școlare, ori chiar de către conducerea școlii. Un astfel de material a fost prezentat și elevilor unei clase pregătitoare de la Școala gimnazială Rădești, unitate arondată managerial Liceului tehnologic „I. C. Petrescu” din Stâlpeni.

După vizionarea unui astfel de material de conștientizare a violenței de către copii, o fetiță de 7 ani din clasă a început să își smulgă șuvițe de păr din cap și să țipe spunând „tata mă bate cu cureaua”. Afirmația aparține profesoarei acestei clase, Alice Puiu, cadru didactic aflat la primul an în învățământ, suplinitor la școala din Rădești. Incidentul a fost confirmat, pe surse, de persoane care au ținut să își păstreze anonimatul și este menționat și în scrisoarea adresată conducerii Inspectoratului Școlar Argeș de comitetul de părinți ai clasei în care s-a produs evenimentul. Scrisoare în care se precizează că „acum aproximativ două luni, copiii au fost afectați de reacțiile pe care le-a avut eleva (…) în cadrul orelor de curs, aceasta smulgându-și părul din cap și spunând că „tatăl o bate acasă cu cureaua”.”

Reacția imediată a profesoarei Puiu a fost aceea de a încerca să o liniștească pe fetiță, cât și pe ceilalți copii speriați de comportamentul acesteia. Apoi a anunțat evenimentul consilierului psihologic al școlii, precum și direcțiunii, pe cale ierarhică: coordonatorul școlii Rădești, profesor Lucian Panainte și directorului liceului Stâlpeni, profesor Elena Postelnicu. Ulterior, în urma discuțiilor dintre părinți și profesorul clasei, s-a luat hotărârea convocării unei ședințe cu părinții. Ședință la care cei doi, coordonatorul de la Rădești și directorul liceului Stâlpeni nu au ales să participe.

Așadar, față de un caz în care exista suspiciunea de abuz și violență asupra unui copil, elev al școlii Rădești, caz care i-a neliniștit și intrigat pe bună dreptate atât pe părinți cât și pe profesoara Alice Puiu, conducerea celor două instituții a răspuns prin … absență.

DOUĂ ȘEDINȚE CONVOCATE DE DIRECTORUL POSTELNICU ACUM DOI ANI, ÎN ABSENȚA DIRIGINTEI ȘI SUGESTIA UNUI TRANSFER

Faptul că directoarea Elena Postelnicu nu a participat la o ședință cu părinții pentru rezolvarea unui caz de violență este cu atât mai surprinzător cu cât, în aprilie 2022, ea însăși a convocat nu una, ci două ședințe cu părinții, la o clasă de a VI-a de la Stâlpeni, în care un elev fusese supus unor acte violente din partea unui grup de colegi. Asta deși diriginta clasei nu se afla în școală, fiind în echipa care reprezenta liceul în cadrul unui program ERASMUS+ în străinătate.

Motivația convocării celor două ședințe a fost aceea că directorul Postelnicu dorea să ofere tuturor părinților posibilitatea de a participa, unii având program de lucru dimineața, alții după amiaza. Însă rezultatul acestor ședințe în loc să fie rezolvarea situației de violență, a fost una de victimizare a dirigintei. În lipsa sa și în prezența părinților, directoarea liceului spunând fie că nu a știut, fie că nu i s-a spus, fie că a făcut tot posibilul, de vină fiind, evident din punctul de vedere al acesteia, copilul agresat și diriginta.

Mai mult, conform spuselor părinților elevului supus violenței colegilor, le-a sugerat să își mute copilul la o altă școală. Astfel, în percepția sa, cazul se rezolvă doar prin transfer și toată lumea va fi fericită. Revoltați de modul de acțiune al directoarei Postelnicu, părinții s-au dus însă la inspectorat, cerând rezolvarea competentă a situației, nu una prin care să se scape de o problemă prin îndepărtarea din clasă a elevului supus violenței. Situație pe care directorul nici nu a anunțat-o conform procedurii și pe care a și gestionat-o prost.

Mai ales că cel care ar fi suferit în continuare, dacă ar fi fost mutat, era elevul care trebuia să parcurgă zilnic o distanță mai mare de la și la școală și care și-ar fi părăsit colegii cu care se înțelegea bine.

Situația a fost rezolvată ulterior cu tact pedagogic de dirigintă. După ce a revenit în țară, a desfășurat activități extrașcolare cu elevii, făcându-i să conștientizeze că s-a trecut peste o limită inacceptabilă. Iar elevul agresat a fost integrat în grupul clasei și la fel, cei care l-au agresat, aplicând și pedepsele necesare.  Este important să observăm în acest caz,  gestionarea corectă a situației de către diriginte, în contrast cu modul de a se comporta al directoarei Postelnicu, în raport cu acest de cazuri de violență: să nu se afle (dovadă că nu a raportat evenimentul), altcineva este de vină (diriginta, profesorul) și intenția de îndepărtare a subiectului agresat (nu a agresorului). Comportament care se va dovedi un mod de acțiune ce se va suprapune și peste cazul de la Rădești.

BULLYINGUL DIRECTOAREI ȘI (NON)REACȚIA INSPECTORATULUI ȘCOLAR

Procedurile școlare de sesizare a suspiciunilor și a faptelor de violență la nivelul unității de învățământ, obligatorii prin ordine de ministru și prin legi, cer să fie introduse într-un regulament de ordine interioară al școlii și impun conducerii instituțiilor școlare un anumit tip de comportament. Legea învățământului preuniversitar nr. 198/2023, la art. 65 specifică clar ce trebuie făcut: „(7) Conducerea unităților de învățământ are obligația să sesizeze cazurile de violență asupra copilului la numărul național 119 și să colaboreze cu direcțiile generale de asistență socială și protecția copilului pentru managementul acestora, în interesul superior al copilului.”

Prin urmare, coordonatorul școlii Rădești, dar și directoarea liceului Stâlpeni, trebuiau să facă trei lucruri: să anunțe cazul la 119, să colaboreze cu instituțiile statului și, mai ales, să pună interesul copilului peste toate celelalte interese, inclusiv cele personale.

Ce au făcut de fapt cei doi? Reiese din scrisoarea trimisă la inspectorat de către părinți: „Incidentul a luat amploare, drept urmare noi, părinții, dorim să vorbim cu dumneavoastră (cu inspectorul școlar general județean Dumitru Tudosoiu n.a.) pentru ca aceste lucruri să nu continue. Doamna învățătoare ne-a transmis la ședințele cu părinții faptul că presiunile permanente făcute de către doamna director și de discuțiile cu părinții elevei sunt insuportabile și o conduc la renunțarea din funcția de învățător.” Adică directoarea Elena Postelnicu a aplicat ceea ce știa mai bine să facă: „batista pe țambal” și bullying asupra profesorului care a semnalat incidentul în 30 ianuarie anul acesta.

Specific că gazeta a mai relatat despre un alt caz produs acum doi ani, tot în mandatul directoarei Postelnicu, mandat început cu avertisment după câteva luni, întâmplat la Școala Livezeni. Instituția școlară se află tot sub tutela dumneaei, ca și Școala Rădești. Este vorba de cel al profesoarei Valentina Enache, despre care puteți citi aici și în care a fost vorba tot de bullying și presiuni asupra unui cadru didactic, precum și de un apel făcut de părinți și rămas fără răspuns din partea inspectorului Tudosoiu. Iată un fragment din ce scriau aceștia în petiția trimisă la ISJ Argeș:

„Am fost consternați când în urmă cu două, trei săptămâni am aflat că doamna învățătoare s-a transferat la o școală din vecinătate, mai precis la o școală din orașul Mioveni. (…) Am aflat și motivele pentru care doamna Enache Valentina a hotărât să plece. Pleacă din cauza hărțuirii din partea doamnei director Postelnicu Elena (hărțuire transmisă de nenumărate ori ISJ-ului Argeș).” A se reține expresia folosită de părinți: „nenumărate ori”.

De atunci directoarea Postelnicu este în continuare în fruntea conducerii liceului Stâlpeni, iar profesorul dorit de părinți, dar nu și de aceasta, a fost nevoit să se mute la altă școală, unde profesează și astăzi, totul sub atenta îngăduință a Inspectoratului Școlar Județean Argeș.

ÎN SFÂRȘIT, S-A TREZIT ȘI TUDOSOIU, DOAR CĂ ELEVA A FOST MUTATĂ LA MIHĂEȘTI

În urma sesizărilor care au curs în ultima vreme de la Stâlpeni, înainte și după producerea evenimentului din 30 ianuarie, inspectorul școlar general a trimis o echipă de control privind managementul școlar la aproape două luni distanță, în data de 18 martie 2024. Control pe care directoarea a vrut să îl trateze prin absență, afirmând față de inspectorul școlar Simona Teodorescu că ea este convocată la o ședință cu directorii, la Câmpulung. Culmea, pe probleme de bullying și violență școlară. Și că pleacă la ședință.

I s-a sugerat să participe la controlul ISJ Argeș, astfel că, împreună cu inspectorii veniți în control, s-a deplasat la școala Rădești pentru a vedea care este situația. În acest timp, mai mulți părinți ai elevilor de la Rădești se aflau în cabinetul inspectorului Tudosoiu, pentru a cere rezolvarea stării tensionate, sesizând încercarea de mușamalizare a presupusului act de violență asupra minorului de către conducerea de la Stâlpeni, precum și implicarea inspectoratului și a instituțiilor abilitate în interesul copilului, care ar trebui să fie superior celorlalte.

Dar mai ales, cerând să înceteze stilul inadecvat de conducere al directorului Elena Postelnicu, contrar unui management de secolul XXI, care indică a fi acela al unei persoane cu evidente probleme de comportament și de competență.

Controlul a venit și a plecat, fără să se cunoască, la 9 zile după efectuarea lui, care sunt măsurile pe care inspectoratul le-a luat în acest caz, unul pe care îl consider extrem de grav. Însă s-au întâmplat două lucruri. Primul, directoarea liceului Stâlpeni a fost chemată la Pitești, să se prezinte la inspectorul general școlar. De unde, conform unor surse, s-a întors furioasă, afirmând că „împuțitul ăla de Tudosoiu a țipat la mine”, iar profesoara Puiu a fost etichetată de aceasta peiorativ, în mod repetat. Iar al doilea, eleva de la Rădești a fost mutată de tatăl său, presupus a fi violent cu copilul, la Mihăești. Iată ce mi-a declarat profesorul Alice Puiu:

„Doamna director a autorizat transferul copilului monitorizat atât intern cât și extern pentru comportament deplasat sub suspiciunea de abuz emoțional și violență, încălcând decizia de funcționare a clasei de sine stătătoare dată de către ISJ Argeș, la început anului școlar 2023-2024 pentru funcționarea clasei pregătitoare ca și clasă de sine stătătoare. În prezent, clasa funcționează cu un număr de 9 elevi.

Deși familia domiciliază în comuna Stâlpeni, satul Rădești, transferul a fost efectuat în data de 18.03.2024 la Școală  gimnazială „Ion Iorgulescu” Mihăești. Se constată că transferul a fost făcut pe „repede-nainte” în vederea mușamalizării cazului și pentru ca doamna director să se disculpe pentru nerespectarea ordinului privind suspiciunea de violență asupra minorului, conform OMEN 6235/2023”.

PSIHOLOGUL… DE LA PENITENCIARUL MIOVENI

Pe ce bază și-ar fi dat directoarea liceului acordul pentru transfer? Conform spuselor profesoarei Alice Puiu, dar și a altora, documentul care ar fi justificat un astfel de transfer este o concluzie de expert redactată de un psiholog recomandat chiar de directoarea Postelnicu tatălui copilului, Emanuel Daniel Cornea. Concluzie redactată în două exemplare, unul pentru părinte și celălalt pentru instituția școlară, ținut secret de doamna Postelnicu, ca de obicei.

Acest psiholog are drept de practică, conform Colegiului Psihologilor din România, fiind specialist în Psihologie aplicată în domeniul securității naționale și Psihologie clinică, cu atestat obținut în anul 2020. Fără a-i pune la îndoială competențele profesionale, că nu acesta este rolul acestui articol, specific însă că Emanuel Daniel Conea este comisar șef de poliție penitenciară, iar conform unui CV din 2019 găsit pe internet, a fost agent de vânzări la Târgu Jiu patru ani, profesor suplinitor doi ani la Grupul Școlar Rovinari, agent operativ principal la Penitenciarul din Târgu Jiu timp de 5 ani, precum și directorul Penitenciarului Mioveni, între anii 2012 – 2023.

Cât timp, în toți acești ani a lucrat cu copiii și a practicat terapiile specifice psihologiei copilului, este o întrebare care poate fi un semn de întrebare privind concluziile sale, redactate în documentul menționat. Semn de întrebare care se pune și în privința legăturii sale cu soțul directoarei Postelnicu, care a lucrat în aceeași instituție cu Emanuel Conea conform unei declarații de avere a acestuia din 2018, găsită public pe site-ul Administrației Naționale a Penitenciarelor. Din aceasta rezultă că ofițerul inginer George Postelnicu a activat la Penitenciarul Mioveni în perioada în care Emanuel Conea era directorul instituției. I-am solicitat lui Emanuel Conea prin email să îmi ofere informații despre acest caz, însă la ora scrierii acestui articol nu am primit niciun răspuns.

TIPARE COMPORTAMENTALE ȘI DEZINTERESUL EVIDENT FAȚĂ DE UN COPIL, POSIBIL ABUZAT DE PĂRINTE

Conform datelor puse la dispoziție de Poliția Română, în anul 2023 s-au înregistrat peste 108.000 de cazuri de violență domestică, din care în peste 62% din acestea victimele sunt copiii. Mă întreb câte altele nu sunt însă raportate autorităților, pentru că familia este terorizată de agresor, este șantajată emoțional sau amenințată cu violența sau cu moartea. De aceea, rolul școlii în prevenția și depistarea unor astfel de potențiale cazuri este vitală, fapt dovedit și de existența în documentele Ministerului Educației a unor proceduri specifice pe care cadrele didactice trebuie să le aplice în privința violenței în familie.

Prin urmare, neparcurgerea căilor legale obligatorii de urmat, impuse de legiuitor în astfel de situații, în care profesorii au suspiciunea abuzului părinților sau a unuia singur față de copil și ale cărui interese sunt superioare tuturor altor interese, nu reprezintă doar un caz de indisciplină, ci o complicitate la abuz. Iar la Stâlpeni, directoarea Postelnicu a ales nu o dată să fie complice, demonstrând prin tiparele sale comportamentale în raport cu toate cazurile prezentate până acum, că interesul copilului nu este important pentru aceasta. Dimpotrivă.

A ascunde instituțiilor abilitate ale statului în rezolvarea competentă a unor astfel de situații, punând presiune pe cadrele didactice care au depistat un posibil caz de violență domestică ca să își vadă de treaba lor, apoi „rezolvând” situația cu sugestia apelării la un psiholog aflat în cercul de cunoștințe al familiei directoarei Postelnicu și aprobând transferul elevei care face obiectul acestui caz prezentat la o altă școală, nu poate fi altceva, din punctul meu de vedere decât o complicitate la abuz.

Prin transferul copilului și schimbarea indicării agresorului dinspre părinte către cadrul didactic, pentru că asta afirmă profesoara Alice Puiu, este acuzată de bullying (din cauza întrebărilor puse elevei dacă au mai existat cazuri de violență asupra sa), nu se rezolvă siguranța și protecția copilului. Dacă profesoara la clasă ar face bullying, așa cum este acuzată neoficial de director, cum este posibil ca toți ceilalți părinți să meargă la inspectorat pentru a fi protejată de presiunile făcute de Elena Postelnicu, presiuni care ar putea-o determina să plece de la Stâlpeni, la fel ca în cazul Valentina Enache. Și nu doar aceasta, pentru că și-au mai arătat intenția de a nu mai continua la aceste instituții și alții, unii dintre aceștia implicați în cazul prezentat aici. Așadar de ce ar apăra copiii elevilor un abuzator?

Mai adaug că tatăl presupus a fi agresor lucrează la Mioveni la poliția locală și ar fi insinuat, conform spuselor profesoarei Alice Puiu, că știe unde locuiește aceasta și că ar fi bine „să fie atentă”. Am mai aflat pe surse și că ar fi membru al partidului condus la Stâlpeni de coordonatorul școlii Rădești, până ieri când și-a prezentat demisia, iar directoarea Postelnicu și soțul acesteia sunt și ei înscriși în același partid. Coincidență sau nu, și tatăl fetei care a influențat agresiunile acum doi ani, asupra elevului de clasa a VI-a de la Stâlpeni, este membru al aceluiași partid.

În aceste condiții, primează parti-pris-urile politice sau interesul copilului, care ar trebui să fie superior tuturor celorlalte? Și indică cumva tiparele comportamentale arătate de directoarea liceului că acest interes al copilului, dar și al instituției pe care o conduce, este mai presus de alte interese pentru aceasta?

CONCLUZIE

Nu știu ce se va întâmpla în acest caz. Dacă este vorba de un caz de violență domestică acoperit de conducerea instituțiilor școlare din Stâlpeni și Rădești, trebuie spus că acestea nu vor înceta de la sine. Este demonstrat că un abuzator nu se va opri niciodată din a folosi violența asupra celor pe care i-a abuzat deja, dacă este ignorat de societate. Scopul unei astfel de persoane este să controleze persoana abuzată, iar ieșirea dintr-o astfel de relație abuzivă nu este deloc bazată pe mușamalizare și mutarea cazului în altă instituție școlară.

Iar pentru că am vorbit despre abuz, nu doar copilul este cel abuzat, conform istoricului de director al profesorului Elena Postelnicu, al celor două scrisori trimise de părinți inspectoratului județean, precum și de spusele cadrelor didactice asupra cărora aceasta a făcut presiune, directoarea liceului este ea însăși un abuzator. Unul care poate avea empatie și înțelegere atunci când află de alt abuzator, și care nu poate fi oprită decât printr-o decizie a celor care au puterea de a o demite din funcție.

Dar pe care, așa cum a demonstrat până azi, inspectorul școlar general Dumitru Tudosoiu nu cred că o va face. Mai ales că am prezentat cazul în Gazetă, una pe care o ignoră de peste 3 ani de când relatăm despre ce se întâmplă la liceul Stâlpeni. Și oricât va afirma că s-a săturat de Elena Postelnicu, oricât ar striga la aceasta să își dea, poate, demisia, directoarea liceului Stâlpeni nu va pleca singură dintr-o funcție pe care consideră că o merită în virtutea unui concurs câștigat, ceea ce face întregul inspectorat complice la situațiile prezentate.

O rea voință care ar trebui să dea de gândit tuturor.

Foto: Freepik


Google News icon  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Gazeta de Stalpeni și pe Google News


Alte recomandari

Scrie un comentariu

* Prin trimiterea comentariilor esti de acord cu politica de confidentialitate privind prelucrarea datelor personale.

Site-ul utilizeaza fisiere de tip cookie pentru a personaliza si imbunatati experienta dumneavoastra pe site. Am actualizat politicile pentru a integra in acestea modificarile specificate de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date. Te rog sa citesti modul in care prelucram online datele cu caracter personal. Prin continuarea navigarii pe site confirmi acceptarea utilizarii fisierelor de tip cookie conform Politicii de prelucrare a datelor. Datele tale pot fi oricand sterse urmand instructiunile din document. Accept Citeste Politica de confidentialitate