Ion Iliescu a murit astăzi. Cu el dispare nu doar un individ politic, ci și simbolul unei epoci întregi. Tranziția românească viciată, controlată, mimată, a fost o tranziție care n-a fost niciodată despre cetățeni, despre noi, românii, ci despre supraviețuirea vechii nomenclaturi comuniste, în haine noi.
Din păcate, odată cu Ion Iliescu, nu dispare și ceea ce a lăsat în urmă: un sistem politic corupt, o cultură a fricii și a manipulării, și, mai ales, o țară care risca să fie catalogată internațional drept junk, cuvânt folosit de instituțiile de evaluare internațională, dar care descrie azi perfect și economia, și politica, și moștenirea acestui muritor, dar care s-a crezut nemuritor, Ion Iliescu.
Nu a murit astăzi. Iliescu a murit odată cu mineriadele. Cu sângele vărsat pe caldarâmul Bucureștiului în iunie 1990, sub bâtele minerilor. Cu bătaia aplicată celor care visau la o Românie europeană, liberă și democratică. Politic, dar și ca personaj istoric, comunistul „cu față umană” Iliescu a murit în fiecare din sutele de vieți române distruse, arestate, umilite pentru „vina” de a fi gândit diferit.
Da, până azi, în ciuda legilor naturii umane, trupul i-a supraviețuit. În acest răstimp a fost ridicat în slăvi de PSD, un partid transformat în mașinărie electorală și clientelară care l-a pus membru de onoare. Halal onoare! A fost protejat de un stat captiv, eșuat, dar care s-a bucurat de tăcerea vinovată a unei societăți care a preferat să uite, în loc să își facă dreptate.
Astăzi ni se va cere să-i dăm funeralii naționale. Să-l conducem cu onoruri pe drumul spre un Dumnezeu în care nu a crezut, pe cel ce a orchestrat nejustificat și odios crime împotriva propriului popor. Pe cel care a chemat minerii să bată „golanii”, studenții și intelectualii. Pe cel care a deschis larg porțile corupției sistemice atât de endemice și falimentare încât s-a recunoscut înfrântă și ne-a vrut, fără nicio bucurie, în UE și NATO. Pe cel care a blocat lustratia Proclamației de la Timișoara și a întreținut activ rețelele securiste în politcă și la putere, sub nume noi.
Sigur se va vorbi despre „meritele istorice” ale lui Iliescu, pentru că sistemul creat de Iliescu încă are mijloace de manipulare și propagandă, televiziuni deținute de moguli, bloguri antieuropene, site-uri rusofile și influenceri promovați intens. Se va tăcea, ca de obicei, despre ce a fost cu adevărat, factual, despre un individ acuzat oficial de crime împotriva umanității, dar necondamnat, pentru că a fost protejat ani la rând de sistemul pe care l-a creat după 1990.
Funeralii naționale? Pentru cine?
Pentru omul care a transformat tranziția post-decembristă în jaf național? Care a preferat minciuna „stabilității” în locul unei schimbări autentice și democratice după 1990? Care i-a refuzat regelui intrarea în propria sa țară și l-a alungat pentru a-și prezerva puterea obținută cu ajutorul minerilor?
Nu cred că statul român democratic are datoria să-l onoreze. Avea datoria să-i judece moștenirea și o are, chiar și post-mortem. Adevărul, nu onorurile, sunt singurul gest decent în fața unei generații care a fost mințită, sărăcită, furată și bătută de sistemul construit de acest individ.
Ion Iliescu a murit. Dacă vrem o țară care să nu mai fie considerată junk, trebuie să începem prin a spune lucrurilor pe nume. Adevărul că Iliescu a fost o frână, o piedică, un virus pentru democrație. Și până nu ne vindecăm de ce a reprezentat, vom rămâne mental și propagandistic în zona gri a Europei, ca țară adusă de acest individ și de ortacii aduși la București pe marginea prăpastiei, între o moarte a valorilor din decembrie 1989, simbolică și o supraviețuire amară.
Așadar, nu. Iliescu nu merită funeralii naționale. Merităm, în schimb, adevărul refuzat de peste 35 de ani de o justiție ajunsă super bogată, super nomenclaturizată și super influentă, ajunsă voit apărătoarea unei „elite” cleptocrată care ne-a impus un proiect de țară numit România Penală. Merităm o despărțire clară de tot ce a însemnat Iliescu. Abia atunci vom putea spune, cu demnitate, că l-am înmormântat nu doar pe el, comunistul kaghebist aflat în slujba Rusiei, ci și pe Iliescu-sistemul, care a fost un virus pentru România.
Definitiv.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Gazeta de Stalpeni și pe Google News