S-a viralizat în comunitatea noastră informația apărută de curând despre un incident desfășurat la școala din Rădești, în care un copil s-a rănit la o mână. Evenimentul s-a produs când profesorul nu a participat la oră, din motive justificate, iar un elev nesupravegheat a împins o ușă în care cel rănit și-a prins mâna, suferind un traumatism. Din păcate, acest gen de incidente s-au mai întâmplat de-a lungul timpului în unitățile de învățământ din comuna Stâlpeni și asta mă face să mă întreb cât de sigur este să-ți înscrii copilul aici la școală sau la liceu.
În momentul în care un copil este lăsat de părinte la o instituție de învățământ, respectiva instituție este responsabilă de siguranța și integritatea fizică a acelui copil. Alături de familie, școala este obligată să asigure educarea și formarea, dar numai școala, în exclusivitate, este obligată să asigure siguranța elevilor pe tot parcursul desfășurării orelor de program. Punerea responsabilităților în oglindă poate reduce acest fenomen nedorit și poate ajuta la gestionarea corectă a unor astfel de situații.
Sunt vinovați copiii și părinții pentru aceste evenimente? Vreau să încep de aici pentru că am văzut în comentarii reproșuri între părinți. Cum că ei sunt de vină, că nu le-au asigurat cei șapte ani de acasă și, în loc să se aplaneze o situație care nu ajută pe nimeni, aceasta s-a amplificat inutil. Da, recomand să discutați între voi părinții, dar făcând tot posibilul ca să vă înțelegeți, să nu vă supărați unul pe altul inutil. Să încercați să stingeți conflictele, iar apoi să-i împăcați și pe copii între ei, arătând că dumneavoastră sunteți înțelepți și cu capul pe umeri.
Nu am copii, dar știu că este dificil să îți vezi copilul că suferă, ca pe orice persoană care ne este dragă. Însă copiii mai greșesc și e bine să-i iertăm, să le oferim o a doua șansă. Păstrarea și amplificarea unei stări tensionate nu va ajuta pe nimeni și, mai mult de atât, le va face rău copiilor. Ei sunt la vârsta la care fac prostii, așa cum am făcut și noi la vârsta lor, la care forțează limite, chiar și fizice, iar acest lucru duce uneori la evenimente nedorite, regretate ulterior. Dar toate aceste greșeli făcute pregătesc momentul în care devin adulți.
Prin urmare, cred că vina copiilor este una comună, specifică vârstei. A nu lăsa copiii să greșească, evident în limitele siguranței celorlalți și a lor, înseamnă a le anula șansa să învețe. Fugind de încercări, de activitatea fizică, copiii nu vor face acele erori din care să învețe ce este bine sau rău. Au nevoie să se „lovească” de aceste limite, precum fluturele care iese din cocon și care, după ce iese de acolo, devine frumos și capabil să zboare. La fel și copiii noștri, ieșiți din coconul copilăriei, pot deveni adulți frumoși care să își ia zborul în viață.
Bun, acum hai să vedem dacă nu cumva vina este și în altă parte. Pentru că incidente sau mai bine spus „accidente”, se întâmplă de mulți ani la școlile generale din comună sau la liceul din Stâlpeni. De-a lungul timpului au fost situații cu adevărat tragice: exmatricularea unui elev, bătăi până la sânge, amenințări la adresa elevilor, lovituri cu ulucile de față cu profesorii și lista poate continua.
Dacă astfel de evenimente regretabile au loc în fiecare an școlar sau de mai multe ori în decursul unui an școlar, ele nu mai sunt accidente, așa cum definește DEXonline un accident. Nu mai sunt imprevizibile și atunci trebuie să vedem dacă nu cumva sunt condiții pentru producerea unor astfel de evenimente, determinate de nepăsare, de scăparea situației de sub control sau de lipsa de competență a celor plătiți să facă educație.
S-a popularizat foarte tare preconcepția de tipul „Copiii din ziua de azi nu mai au rușine, iar profesorii nu mai știu ce să le facă”. Parțial este greșit, deoarece nu putem să dăm vina pe niște copii pentru că nu suntem noi competenți să-i înțelegem, să comunicăm cu ei, să le oferim modele comportamentale și să-i educăm. Da, pe vremuri când România funcționa într-un regim comunist, educația era înregimentată. Dar astăzi avem o democrație cu drepturi și libertăți.
Și fix aici apare problema, dacă școala încearcă anularea acestor drepturi, ca într-o pușcărie sau unitate militară. Și de cele mai multe ori încearcă, pentru că majoritatea profesorilor au rămas atașați de sistemul de educație de tip comunist și de aceea nu mai reușesc să se impună în fața elevilor. Nu poți accesa un tip de mentalitate, restrictiv comportamentală, după regulile din comunism, în democrație. Este o inadaptare la vremuri, la cerințe, dar mai ales la personalitatea elevilor care își cunosc drepturile și, așa cum am văzut la Stâlpeni, protestează.
Afirm toate acestea pentru că am trăit-o pe propria piele și chiar am scris articole despre profesorii care au reușit să mă inspire și să mă ajute să mă dezvolt în școală. Tot în aceste articole o să regăsiți și felul în care reușeau să iasă din tipare acești profesori. Din păcate astăzi, în sistemul de învățământ din Stâlpeni, nu prea mai există cadre didactice care reușesc să facă asta, sunt mult prea puțini.
Îi dau cuvântul lui Petruț Rizea, un tânăr din Livezeni, comuna Stâlpeni, profesor la Școala Gimnazială „Sfântul Calinic de la Cernica” din București. Acesta a participat la mai multe podcasturi de pe youtube unde a vorbit despre leadership-ul în învățământ, iar din ce am ascultat și din ce am citit din articolul său, îmi e suficient de clar să înțeleg că acest om știe despre ce vorbește și își bazează munca din educație pe pasiune și pe foarte multă competență.
Iată ce afirmă acesta într-un articol pe care îl puteți citi integral aici:
„Un climat presărat cu conflicte, tensiuni și certuri nu va fi niciodată unul în care să pretindem o dezvoltare continuă a elevilor. În schimb, o clasă în care climatul psiho-social este marcat de relații bune și sănătoase va avea mereu contextul marcat de sentimentul securității și stabilității, învățarea devenind un demers firesc. Un prim pas în păstrarea acestui climat la nivelurile sale optime, ar fi să înțelegem că elevii sunt tot oameni, iar o abordare pozitivistă în structurarea unor reguli și norme clare ar fi mult mai utilă decât impermeabilitatea lor. Să punem accent pe ceea ce ar trebui să facă ei, nu pe ceea ce nu ar trebui. Bineînțeles, explicând și logica din spate, respectarea regulilor ar trebui să devină un proces interiorizat, de la sine înțeles. Deși surprinzător, creierul nostru se opune ideii de NU, el nu poate percepe acest NU, iar majoritatea lucrurilor pe care NU avem voie să le facem sunt receptate de psihicul nostru drept indici amenințători și rigiditate.”
Acesta este răspunsul atât la întrebarea cine este de vină, cât și la problemele care apar în educația din comuna noastră: faptul că nu se pune accentul pe pregătirea cadrelor didactice, adaptată la cerințele educaționale actuale. Știu că sunt cazuri și cazuri, dar trebuie să privim lucrurile ca pe un ansamblu, ca pe un întreg, pentru că elevii au de-a face nu doar cu un profesor sau doi care se descurcă și știu să impună limitele corect, ci cu mulții alții care nu procedează la fel.
Indiferent de meseria pe care o practicăm avem datoria morală în această lume să devenim mai buni în ceea ce facem, să ne dezvoltăm și să atingem limite care n-au mai fost atinse până acum. Iar dacă reușim, asta o să ne aducă și un sentiment de împlinire și de mândrie, care o să ne crească stima de sine. Raportat la școală, înseamnă adulți ieșiți de pe băncile școlii fără traume, echilibrați, echipați corect pentru viață, fericiți și implicați în comunitate.
Închei prin a întări cele afirmate până acum printr-un pasaj din cartea „Despre Pedagogie”, ce cuprinde viziunea pedagogică a lui Immanuel Kant. A fost publicată prima oară în anul 1803, arătând încă de pe atunci că soluția pentru educarea cu succes a elevilor este educarea cu succes a profesorilor: „Omul poate deveni om numai prin educație. El nu e nimic decât ceea ce face educația din el. Să ne amintim că omul e educat numai de oameni, care de asemenea sunt educați. De aceea lipsa de disciplină și instrucție îi face pe unii oameni să fie răi educatori ai elevilor lor.”
Foto: Freepik
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Gazeta de Stalpeni și pe Google News