Ultima parte vreau să o dedic unor aspecte culturale (în lipsă de un alt cuvânt mai bun), al ultimelor 3 zile.
Iarba nu e mai verde peste graniță, să știți. Fiecare țară are provocările ei, care pot fi la fel sau diferite de ale noastre.
Cu toate acestea, am fost plăcut surprinsă de calmitatea din dezbaterile de la televizor, sau de faptul ca la radio supermarketurile își fac reclame la nisip pentru litiera pisicii, în loc de zahăr, ulei sau dero. Am avut ocazia să urmăresc într-una din seri o dezbatere despre vârsta minimă de pensionare (care și la belgieni e în jurul a 60 ani), și cum impactează asta diferitele categorii sociale (vezi femeile de la curățenie, care se gândeau că vor fi nevoite să care aspiratoare la 50 ani). Prezentatorul avea in platou atât oameni obișnuiți, cât și factori de decizie. Parcă demontează puțin scuze presei din România care spune că publicul dorește doar senzațional, burtiere cu ȘOC SI GROAZĂ, ori știri citite pe tonuri care mai de care mai grave și cataclismice.
Am apreciat grija pentru detalii a echipei organizatoare, care au avut grijă ca vizita să fie o experiență faină. Am avut parte de un program care ne-a lăsat loc să vizităm orașul, să ne bucuram de mâncarea locală, dar și să avem discuții extrem de interesante. Am apreciat de asemenea deschiderea cu care europarlamentarii REPER au discutat cu noi, dar și faptul că un europarlamentar ne-a condus la autobuz.
Am făcut parte dintr-un grup de oameni geniali, jurnaliști de investigații cu experiență în spate, și mai ales de bună credință (ceea ce este puțin mai greu sa găsești în mass media actuală) care au completat experiența în sine. Sincer, m-am simțit foarte bine alături de toți. 😊
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Gazeta de Stalpeni și pe Google News