Următoarea vizită a avut loc la Casa Istoriei Europene, un muzeu centrat pe diferitele etape din istoria continentului european, de admirat în pozele atașate.
„Casa Istoriei Europene se află în clădirea Eastman, frumos renovată, din parcul Léopold, o oază de verdeață. Parcul, cu o suprafață de 10 hectare, se află pe locul fostei Grădini zoologice regale și a fost deschis publicului în 1880. În parc se află un lac splendid, cu faună abundentă, precum și o zonă de picnic și bănci în aer liber. Clădirea în sine a trecut printr-un proces dificil de renovare, bazat pe planurile originale din 1930, când era o clinică stomatologică pentru copiii defavorizați. Nu ratați picturile în stil Art Deco, artistic restaurate, care înfățișează diverse animale și sunt inspirate din fabulele autorului francez Jean de La Fontaine.”
Aceasta a fost urmată de o discuție cu reprezentanți ai Comisiei Europene de Energie, unde am discutat despre drumul spre energia verde, dependența și securitatea proviziilor de energie ale Europei. După cum știm, în 2019, președintele Comisiei Europene, Ursula von der Leyen a pus în mișcare Pactul verde european (Green Deal), care are ca scop să ajungem la zero emisii nete de gaze cu efect de seră până în 2050, măsură atât de necesară pentru încetinirea fenomenului de încălzire globală.
Pentru a atinge acest scop, trebuie sa reducem emisiile nete curente până la 55%, pana în 2030, prin diferite metode: refacerea clădirilor, construirea unor surse alternative de energie (ținând cont că războiul din Ucraina a pus în prin plan dependența de energie electrică a Europei față de Rusia), ori exporturile în țări din afara Uniunii Europene de produse create in industrii care și-au redus emisiile de gaze cu efect de seră. Chiar dacă 75% din emisiile de gaze de seră vin din domeniul energetic, toate industriile și comunitățile contribuie la acest scop.
O idee foarte importantă preluată din această întâlnire, care vin oarecum în opoziție cu cele vehiculate in mass media națională este ca Uniunea Europeană nu obligă țările din cadrul organizației la anumite măsuri (economice, sociale, etc). După experiența celor 3 zile, asta mi se pare o scuză a autorităților române pentru incompetența de care dau dovadă uneori. UE nu este doamna învățătoare care te bătea la palmă că nu învățai lecția, UE este o instituție care îți recomandă măsuri, din punctul meu de vedere de bun simț, pentru a îmbunătăți viața oamenilor din țara ta. Tu ca stat român alegi ce faci cu ele.
Una dintre cele mai interesante întâlniri mi s-a părut cu reprezentații Comisiei pentru Valori și Transparență, cu care am vorbit despre libertatea presei, campaniile de dezinformare din ultimii ani, și rolul rețelelor sociale în propagarea lor. Comisia face recomandări țărilor membre cu privire la securitatea jurnaliștilor, și amenințările la adresa acestora din partea grupurilor de dreapta, online și off-line.
De asemenea, comisia a propus legislație pentru a combate procesele abuzive împotriva jurnaliștilor și pregătește alte legi pentru a susține libertatea presei (jurnaliștii nu pot fi spionați, transparență cu privire la cum se alocă banii din contracte publicitare de către guverne pentru companiile media, aplicarea acelorași standarde de audiență de către rețelele sociale ca și companiile media, transparența organelor de control a activității media și mai multă coordonare între acestea). Comisia are în vedere și obligația rețelelor sociale de a aplica mai multă atenție atunci când șterg conținut cu specific jurnalistic, și aceștia ar trebui să aibă opțiunea de a apela această decizie.
Transparența mass media și fondurile primite de la UE au fost un subiect fierbinte, comisia fiind surprinsă să afle că în România actorii politici plătesc companiile de media pentru tăcere, pentru a nu derula anumite subiecte. Dacă doriți să aflați cât de credibile sunt canalele de TV la care vă uitați in fiecare zi, vă recomand investigația Recorder, Prețul Tăcerii, unde veți afla că sintagma „mint poporul cu televizorul” a căpătat multe zerouri în 2023.
Ultima întâlnire a fost cu reprezentați ai Comisiei pentru Afaceri Interne, care au dorit să se facă o distincție clară între problema Schengen și dezbaterile pentru migrație, ambele fiind subiecte de interes în perioada actuală.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Gazeta de Stalpeni și pe Google News