Ansamblul Pițigaia nu apare în volumul dedicat monografiei comunei Stâlpeni, „Cartea de identitate europeană” editat și tipărit în 2009, pe vremea fostului primar Ion Popa. Nu există nicio mențiune despre acest ansamblu, acolo unde apar nume cu rezonanță culturală ale unor personalități din Stâlpeni care au prețuit cu adevărat obiceiurile, portul popular, hora și dansurile tradiționale și care reflectau cu mândrie specificul așezării.
Așa cum au fost lăutarii celebri Jean Burtescu sau Cantică Boeru, ultimul așteptându-l pe regele Carol al II-lea la Carman să-i cânte celebrul cântec al lui Zavaidoc, „Cocoșel cu două creste”, aluzie la „amantlâcurile” regale, bine cunoscute în acea vreme. Gestul a fost apreciat de rege și i-a adus celebrului violonist din Filipești o pungă cu „cocoșei”, adică bănuți de aur, drept recompensă.
Sau doamna profesor Elena Stăncescu care, aflată la conducerea corului din comună, aducea la Stâlpeni Marele premiu al festivalului – concurs „D.G. Kiriac”, în competiție fiind cu alte coruri celebre. Precum cel al Liceului Pedagogic din Câmpulung, instituție care beneficia de mai multe resurse de talent și de cadre didactice, cu mai bună pregătire muzicală decât liceul din comună.
Iar ca ei, multe alte personalități pe care le găsiți în cartea pe care sigur o aveți majoritatea dintre dumneavoastră. Cum sunt Petrișor Irimia, Aurelia Enescu, Elena Savu, Elena Giurgea, Sabina Livezeanu, Filoftea Dragomir sau soții Elisabeta și Traian Modreanu, oameni care au activat cu dedicație în grupurile culturale de la Rădești, Stâlpeni și Livezeni pentru promovarea și perpetuarea tradițiilor locale.
De fapt despre Ansamblul Pițigaia nu aveați cum să auziți până acum 3 ani. El este o invenție a primarului Gabi Șerbănoiu, „Nașul” cum îi place să i se spună, pe care l-a nășit și de care se lipește astăzi precum timbrul de scrisoare, evident pentru imaginea și promovarea personală, atât de necesară pentru un nou mandat. Unul despre care se spune că și-l dorește foarte mult, indiferent de susținerea partidului. Asta deoarece altceva nu prea are ce să arate, după 7 ani în fruntea primăriei Stâlpeni.
Ansamblul a fost înființat prin HCL nr. 13/2020 în 30 ianuarie 2020, iar scopul acestui gest, nobil am spune, este „păstrarea tradițiilor și obiceiurilor românești”, iar finanțarea „se va suporta din bugetul local al comunei Stâlpeni”, conform hotărârii de consiliu. Deci nu păstrarea unor obiceiuri și tradiții locale, ci a unor obiceiuri românești.
Motiv pentru care mă întreb „de ce ar finanța primăria Stâlpeni” un ansamblu care să păstreze și să promoveze obiceiurile de la Nistru pân’ la Tisa, vorba poetului, substituindu-se Ministerului Culturii, să zicem? De ce nu promovarea unor obiceiuri locale, unele pierdute o dată cu iile și maramele bunicilor, mâncate de molii și cu dispariția celor enumerați la începutul articolului? De ce o arie atât de mare de responsabilitate pentru o primărie de comună și un ansamblu atât de mic?
Văzând acțiunile de până acum în care a fost prezent Ansamblul Pițigaia, răspunsul meu opinează spre varianta că în realitate nu contează scopul declarat, ci scopul real, care nu are nicio legătură cu tradițiile și obiceiurile locale.
Spre exemplu portul pe care ansamblul îl arată la evenimente și la festivaluri, cu fete „împachetate” inestetic în sarică din piele de oaie, ceea ce este probabil „tradițional” doar în mintea doamnei viceprimar, coordonatorul ansamblului, că nu există vreun eveniment fără prezența sa. Cum era portul tradițional pe vremuri? Să revenim la „Cartea de identitate europeană Stâlpeni – Argeș – România” și citim:
„Portul bărbătesc
Bărbatul poartă cămașă albă, făcută în casă, din pânză de cânepă sau de bumbac. Tinerii poartă cămăși cu diferite motive naționale care arată gust și măiestrie în aranjamentul culorilor. Spre deosebire de regiuni, cămașa de aici are o lungime potrivită.
Cioarecii sau ițarii sunt strâmți, fiind confecționați din dimie țesută în casă. Peste brâu au chimirul, lucrat cu mult gust. Pe deasupra cămășii se poartă cojocul sau pieptarul înflorat, iar peste cojoc, minteanul sau zeghea, care sunt făcute din dimie țesută tot în casă.
Cei care se ocupă cu păstoria sau sunt chirigii, folosesc cojoacele mari, ori sarica, apărându-i de gerul cel mare.
Portul femeiesc
Majoritatea femeilor își lucrează totul în casă, transformând costumul popular într-o podoabă națională. Unele dintre ele lucrează și pentru vânzarea acestor costume, aducând un însemnat venit în casă.
În picioare poartă opinci, ghete și pantofi, încălțându-se cu călțuni ori ciorapi de lână, făcuți de mâna lor. Astăzi, însă, ciorapul de lână a început să fie înlocuit cu cel cumpărat. Cămașa sau ia era cusută ori aleasă în război. În timpul friguros, folosesc și ele minteanul și broboada.”
Extras din cartea „Stâlpeni – Argeș-România, Carte de identitate europeană” pagina 168
Așadar doar bărbații care se ocupau cu oieritul sau transportul de mărfuri purtau sarică din blană de oaie, nicidecum femeile. Ori la Ansamblul Pițigaia toți, băieți și fete, sunt „împachetați tradițional” în blană de oaie, de la doamna viceprimar și până la cei abia intrați în școală. Dacă nu credeți, vedeți cât de autentic erau îmbrăcați cei din grupul „Doruri Muscelene”, condus de profesorul Gavril Prunoiu.
Ar mai fi de zis câte ceva și despre cine face parte și cine coordonează acest ansamblu, pentru că finanțarea am văzut că e din bugetul public, la cheremul primăriei. Merg să citesc anexa din hotărârea de consiliu „născătoare de ansamblu”, regulamentul din care aflăm că membri pot fi doar elevii, pentru că așa zice acolo la art. 1:
„Pentru a fi membru al formației de dansuri, elevul trebuie să fie selectat și numai cu acceptul cadrelor didactice implicate în acest proiect, poate participa ca membru al acestui ansamblu”.
Ce cadre didactice își dau avizul, aici m-ați pierdut. În afară de domnul primar și de doamna vice, care nu sunt profesori, nu cred că mai roiește altcineva în jurul ansamblului și care să fie cadru didactic. Și nu de la orice școală, ci de la școala unde sunt elevii cursanți.
Poate veți spune că este vorba despre un profesor de la Școala populară de arte și meserii din Pitești, unde, așa zice primăria într-o postare pe facebook din 24 ianuarie 2023, „ansamblul Piţigaia din Stâlpeni, (este n.a.) secție externă a Școlii Populare de Arte și Meserii Pitești, instructor Bogdan Panțiru…” Numai că la o simplă căutare pe pagina școlii din Pitești, nu există nicio mențiune despre acest ansamblu, cu atât mai mult despre vreo secțiune externă. Iar cineva minte cu siguranță. Vă invit să încercați și dumneavoastră, să vedeți că cineva minte.
Revenind la portul tradițional, sper că vă reamintiți celebra sindrofie organizată de primarul Gabi Șerbănoiu „pe persoană fizică” de Sfântul Dumitru anul trecut, denumită „Focul lui Sumedru” și despre care gazeta a scris aici. La eveniment a participat și Ansamblul Pițigaia. Unde copiii din ansamblu erau îmbrăcați cu obișnuita sarică de blană de oaie, mai puțin un adolescent care mergea în față și care deschidea cortegiul. Acesta purta un trening negru cu glugă, iar în picioare adidași, alt echipament „tradițional” inventat la Stâlpeni.
Iar fiecare din ansamblu avea în mână o făclie, câte o torță aprinsă, pe care o țineau cu grijă, fără să spună nimic. Moment în care oamenii din jur le-au cerut să strige tradiționalul îndemn „Hai la Focul lui Sumedru!”. Măcar atât, pentru că „zicerea” e ceva mai lungă, cu un miel și cu țața Mița. Nedumeriți, la început tinerii s-au codit, dar în cele din urmă s-au conformat și au început să strige. „Hai la Focul lui Sumedru!”, „Hai la Focul lui Sumedru!”
Unde este grija pentru tradiție?
Focul lui Sumedru unde participam eu în copilărie, la Coasta Poștii, era cu făclii purtate de fiecare dintre noi? Mergeam cumva prin sat cu torțe, îmbrăcați în trening negru cu glugă și având în picioare adidași albi? Aveam fiecare câte o sarică de oaie și costum popular? În plus cred că dacă întrebi pe oricine din ansamblul nășit de Gabi Șerbănoiu, sunt sigur că habar nu au ce înseamnă acest foc ritualic, al începutului sezonului rece și dacă știu despre aruncarea pe câmp a cenușii de după foc, pentru bogăția ogorului din anul următor. Asta dacă cumva ar dori să ne spună că a fost o activitate artistică, plină de simbolism.
După eveniment, ansamblul a primit o finanțare consistentă din cei 43.000 de lei luați din bugetul pentru educație. Probabil o motivație pentru ca să participe și la evenimentul următor, unde s-a inaugurat „în exclusivitate PSD” Căminul „de un milion de euro” de la Livezeni, „modernizat” cu bani plătiți din buzunarele tuturor. Inclusiv al părinților care au vrut să intre în sală la eveniment și au fost ținuți afară, că așa a vrut primăria, ca doar părinții care au copiii la Ansamblul Pițigaia să poată să participe.
Și pentru că am ajuns la privilegiile părinților care au copiii la Ansamblul Pițigaia, gazeta a vorbit de curând despre abuzurile primăriei care, la sesizarea unui astfel de părinte „privilegiat”, s-a sesizat instantaneu și a introdus printr-un proiect de HCL o restricție de tonaj pentru toate autovehiculele de 3,5 tone. Cât să nu poată intra pe stradă mașina care le aduce lemnele de foc celor din zonă, unii de pe la alte partide, evident. Plus dorința „privilegiaților” de a se cadastra la 2,15m, cât este acum calea de rulare, strada Panseluțelor din Oprești, în locul celor 3,5m lățime, cât are acum (vezi foto). Vă invit să luați o ruletă, să măsurați ce lățime are mașina dvs. și să vedeți dacă puteți merge cu ea pe această stradă de 2,15 metri lățime, în noile condiții.
La final, două precizări și o întrebare.
Prima, pentru că sigur veți spune că „ce ai cu niște copiii de bună credință care sunt membri ai ansamblului?” Răspunsul meu este acela că nu am nimic cu ei, dimpotrivă, îi îndemn să aibă multe astfel de activități, dar nu kitsch, nu surogate de tradiții în spatele cărora se află niște indivizi care doresc să profite de munca și imaginea lor.
Așadar nu celor mici am eu ceva de reproșat, ci acelora care s-au lipit ca timbrul de scrisoare și fac campanie de imagine în folos electoral, folosind acest ansamblu la Liceul Stâlpeni când au venit invitații internaționali în programul Erasmus +, folosindu-l la acțiunea de imagine „Focul lui Sumedru”, la inaugurarea „selectivă”, pe criterii de partid de la Căminul Livezeni reabilitat din banii tuturor, ori de 1 decembrie sau de 24 ianuarie unde, nefiind invitați de PSD la județ, edilii s-au pozat și s-au filmat împreună cu acești copii.
Iar a doua precizare ține de titlul acestui articol: „De ce nu asfaltează Ansamblul Pițigaia drumuri, ba mai mult, le îngustează?” Sigur că un ansamblu folcloric nu asfaltează drumuri comunale, asta este treaba primarului. Doar că actualul primar nu asfaltează mai nimic, cu puține excepții și acolo făcute peste gurile de canal ca pe strada Chibrit din Rădești, ajunsă celebră la nivel național.
Primarul Șerbănoiu și acoliții dumnealui, aflați în campanie de imagine pentru un nou mandat, se folosesc de acest ansamblu pentru a mai câștiga un mandat și a nu face nimic încă 4 ani.
Și nu numai că nu le asfaltează ci le și îngustează, așa cum arătam când vorbeam despre abuzurile ce se doresc făcute pe strada Panseluțelor din Oprești. Sau construiește dâmburi de asfalt pe trotuar, ca în cazul doamnei vice, „mămica” Ansamblului Pițigaia.
Iar întrebarea de final este „oare ce i-ar cânta primarului Șerbănoiu celebrul Cantică Boeru dacă s-ar întâlni cu el prin sat, cu aluzie la faptele acestuia, așa cum i-a cântat regelui Carol al II-lea”? „Mama lor de hoți” sau scârbit, nici măcar nu l-ar băga în seamă?
FOTO: Facebook, captură Youtube
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Gazeta de Stalpeni și pe Google News