„Avem realizări importante, avem realizări de 400, 500 de miliarde, în mandatul asta” se justifica anul trecut domnul primar al comunei Stâlpeni, în timp ce mă înjura uitând că se transmitea în direct, pentru că nu era obișnuit, după 6 ani de primar, cu transparența decizională. „Să vină să vadă ce realizări importante avem în comună”, ar fi traducerea mesajului transmis la nervi de domnul primar.
Ca și cum Gazeta nu a scris până acum obiectiv despre realitatea din Stâlpeni, negându-ne, din cauza faptului că nu locuim aici, dreptul de a scrie, de a critica acolo unde este cazul, în timp ce pe zecile de Gogu îi consideră persoane indezirabile.
Adică să venim să vedem, că nu știm, deși cei care văd zi de zi și știu și care sunt dușmanii de clasă ai domnului primar știu foarte bine cum arată realitatea. Interesant mod de gândire, nu? Așa că am venit. Și am întrebat: „unde sunt mărețele realizări ale administrației Șerbănoiu”? „Imediat, mi s-a spus, urmați-mă cu mașina, să vă arăt”.
Așa am ajuns pe strada Chibrit din Rădești. „Vedeți asfaltul turnat peste canalizare, inclusiv peste gurile de canal?” Într-adevăr (vezi foto), pe strada Chibrit nu se văd gurile de vizitare și căminele de colectare a apei uzate și a celei pluviale, așa cum ar trebui, strada neavând canale pentru scurgerea apei. „Bun, dar unde sunt, pentru că legea prevede să existe la fiecare 50 de metri. Nu s-au făcut?”
„Ba da”, zice Gogu, „dar au fost acoperite cu asfalt. Mai mult, unele porțiuni din conducta principală s-au surpat”. Și îmi arată o porțiune asfaltată în care există un șanț creat probabil de un utilaj greu, apoi o alta identică, peste care însă s-a turnat ciment. Și te crucești. De ce s-a procedat astfel?
Un prim răspuns ar fi „pentru că așa e peste tot în comună”. Apoi, un alt răspuns este că a fost făcută prost canalizarea, gurile de canalizare trebuind înălțate la nivelul la care ar fi trebuit turnat asfaltul, nu la nivelul stratului de pietriș. Sau continuarea acestor răspunsuri „pentru că nu le pasă. Muncă de mântuială”, cum îmi zice Gogu.
Păi să fie marile realizări pomenite și cu care primarul se umflă în pene „doar muncă de mântuială”? „Sigur că da”, îmi spune Gogu din Stâlpeni, cel pe care îl desconsideră primarul. „Dar stați să vedeți, că strada asta are pe o parte case ce se află la deal, adică mai sus de stradă și altele în vale, adică sub nivelul străzii. Ei, bine, cei din deal pot să se lege la canalizare, că apele uzate din casă vin prin cădere, datorită gravitației, în rețeaua colectoare. Dar cei din vale, cum să se lege, că tot ceea ce este în canalizare le intră în casă”?
După cum vedeți din poze, rețeaua este aproape la nivelul primului nivel al acestor case. Doar cu pompe și cu vane unison ar putea face ceva, dar care este costul? Nu termin să mă întreb că intervine Gogu. „Da, dar știți ce are în gând primarul? Să ne oblige să ne racordăm la canalizare, adică să plătim să ne intre rahatul, scuzați expresia, în case. Este posibil așa ceva? În loc să facă o altă rețea mai la vale unde să ne racordăm, ne obligă să ce? Și de ce? Pentru că au făcut rețeaua prost?”
Așadar pe strada Chibrit, unde pare că sunt trase toate utilitățile, apă, canalizare și gaz, că așa înțeleg văzând conductele din dreptul fiecărei case, canalizarea este sub asfalt și încearcă, în mintea domnului primar, să sfideze gravitația. „Dar să vă mai arăt ceva”, mai zice Gogu. Și mă duce la o casă, a familiei B. Gheorghe, proprietate care are în partea stângă un pod pe sub care trece un canal de colectare a apelor pluviale ce vin la fiecare ploaie zdravănă de pe deal. „Aici ce mai este?” întreb. „O proprietate care se micșorează an de an pentru că primăria nu vrea să construiască un perete al canalului care să nu se mai surpe malul și să ia din suprafața proprietății pe care o vedeți.”
Încep să fac poze. Atunci apare și doamna B., persoană trecută de prima tinerețe, cu ochii albaștri și vii, care ne caută din priviri intențiile pentru care am ajuns la dumneaei. Spun cine sunt și mărturisește că ne citește la Gazetă. Apoi povestește cum au încercat, dumneaei și soțul, să facă ceva, să planteze pomi și arbuști, pentru ca malul să reziste, dar în zadar.
Mă uit și nu văd mai nimic dincolo de gard din cauza lăstărișului și a vegetației pe care, apropo, le văd că peste tot câștigă lupta cu „marile realizări” ale administrației Șerbănoiu, care nu se mai văd de acestea. Bine, aici nu am ce să văd, că primăria nu a făcut nimic să oprească surparea malului. Dar poate măcar promite, ca de obicei și tot ar fi ceva.
„Mai sunt realizări din astea?” îl întreb pe Gogu. „Păi mai sunt: bazinul de apă amenajat sub nivelul ultimelor case de pe deal, străzile sparte pentru canalizare sau pentru extinderea rețetei de gaz și impracticabile, ori cu gropi, măreața modernizare a canalizării de la blocurile noi unde apa venită de pe deal nu vrea sub nicio formă să facă un unghi de 90 de grade, așa cum este proiectată rețeaua, trecând peste și inundând subsolurile blocurilor, ori canalul de captare și transport al apei pluviale situat în satul Rădești, în Zona Magazin Rădești care afectează mai multe gospodarii la fiecare inundație.”
„Adică toate făcute fără cap și de mântuială?” întreb. „Da, dar sunt și excepții. Că stați să vedeți, nu peste tot este așa”. Și mă duce pe o stradă unde se văd frumos gurile de canalizare, la nivelul asfaltului, rigolele frumos amenajate, cu profil în „V” sau trapezoidal, să poată fi ușor curățate, cu zone de atenuare a vitezei apei, cu mini-baraje de beton.
„Frumos”, îi zic eu lui Gogu. „E făcut pe fonduri europene? Că arată tare bine.” „Nu”, zice Gogu „e făcut pentru cine trebuie, adică pentru fostul baron local care a făcut pușcărie, Constantin Nicolescu. Aici stă soacra lui și mai încolo ginerele”. Adică, ce vrea să spună Gogu este că lucrarea a fost făcută „cu dedicație”, că nu îți bați joc de strada pe care stă baronul PSD sau rudele acestuia, în conformitate cu sloganul cu care au câștigat ultimele alegeri, „Siguranța unui trai mai bun”. Pentru ei, evident, că tocmai am scris despre ce salarii și indemnizații și-au tras. Dar pentru comună?
„Dar cine a făcut recepția la aceste lucrări?” îl mai întreb pe Gogu, de parcă nu bănuiam cine, că doar am citit pe stalpeni.ro HCL-urile în care erau consemnate aceste comisii, conduse de aceeași doamnă, cea care a turnat asfaltul în poarta proprietății personale, din DN73 peste trotuar. „Ei, cum cine?” îmi confirmă bănuielile Gogu. „Doamna vice, cine altcineva să se riște? Ei și-ai lor, iar noi ne uităm ca proștii cum își bat joc de noi. Și-și vor bate în continuare pentru că oamenilor pare că nu le pasă. Și dacă nu le pasă, lor de ce le-ar păsa? De aceea fac ceea ce fac”.
Mda, mari realizări!
Pe drum mă întrebam de ce s-o fi supărat totuși primarul Șerbănoiu pe mine? Pentru că nu are nimic să lase în urmă și cu care să se mândrească după un mandat de 9 ani așa cum va fi în 2024? Cu faptul că a „anesteziat” cetățenii unei comune de care își bate joc cu fiecare astfel de „mare realizare” făcută scump, prost și de mântuială? Că am scris despre toate acestea așa cum fac și acum și nu îi convine? Ori pentru că înțelege că e vremea să plece și să lase pe altcineva care vrea, știe și poate?
Cum este cu „marile realizări” domnule primar, din comuna cu străzi demne de Cartea Recordurilor? Că vin să le văd.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Gazeta de Stalpeni și pe Google News