Prima parte poate fi citită aici.
-
Posibil singura localitate din România care deține o pasarelă CF reparată cu … spumă poliuretanică.
La Stâlpeni, miracolele nu contenesc să uimească. Pasajul peste calea ferată din apropierea gării, cunoscut localnicilor drept „pasarelă”, a fost construit în anul 1977, anul cutremurului devastator din 4 martie. Această construcție, parte a domeniului public al UAT Stâlpeni, se află pe un teren administrat de Ministerul Transporturilor și concesionat Căilor Ferate Române. Fiind înscrisă în Inventarul bunurilor care aparțin domeniului public, administrația locală are obligația de a se asigura că este funcțională, la fel cum are grijă și de șanțurile de pe marginea DN73 sau de alte edificii comunale.
La începutul lunii aprilie anul acesta, locuitorii au avut parte de o surpriză: accesul pe pasarelă a fost închis fără niciun avertisment. Întrebat despre această situație, primarul Gabi Șerbănoiu a văzut întrebarea adresată de mine despre motivul închiderii accesului, dar a ales să nu ofere un răspuns. Absența comunicării nu ne-a descurajat și, la cinci zile după ce am publicat un articol pe acest subiect, Primăria Stâlpeni a postat pe pagina de Facebook un anunț triumfal: „S-a reparat pasarela, se poate circula!”
Cu această veste, am vrut să vedem cum arată reparația. La fața locului, se putea observa ușor că reparația promisă era de fapt o „cosmetizare” realizată cu… spumă poliuretanică! Da, ați citit bine. În loc de lucrări solide care să garanteze siguranța cetățenilor, pasarela a fost „reparată” prin aplicarea de spumă în câteva locuri, prin locurile neesențiale.
Această metodă inedită de întreținere ar putea intra lejer în Cartea Recordurilor ca unică în România, ba chiar și în lume. Oare câte alte administrații locale ar fi avut curajul – sau inspirația? – să abordeze o lucrare publică de o asemenea importanță cu un material destinat, de regulă, izolării geamurilor și a ușilor?
Din păcate, astfel de „minuni” par să fie posibile, ca și multe altele, doar sub conducerea unui primar pentru care diploma de bacalaureat rămâne un ideal îndepărtat. Iar dacă această „inovație” mai poate fi repetată în altă parte, mă îndoiesc sincer.
-
Posibil singura localitate din România în care administratorul public al primăriei mai este angajat la alte câteva firme private, pe care primarul îl trimite să le controleze.
Așa cum am arătat până acum, Stâlpeniul pare să fie locul unde miracolele administrative devin realitate, iar Mesteacăn Ovidiu Eugen este exemplul perfect. Fost contabil „șef” al Liceului Stâlpeni (într-o instituție unde, conform organigramei, exista un singur post de contabil, deci fără un alt contabil „subordonat”), acesta a demisionat brusc după ce primarul Șerbănoiu și-a asigurat al doilea mandat, în 2020. Plecarea sa a fost marcată de un detaliu neobișnuit: nu și-a predat gestiunea. Dintr-un salt spectaculos, a fost numit administrator public al comunei, o funcție care, potrivit legii, este atribuită exclusiv de primar.
Conform declarațiilor de avere publice, Mesteacăn Eugen a reușit să îmbine, în mod „miraculos”, activitatea sa ca administrator public cu alte trei sau patru locuri de muncă, toate în Stâlpeni. Codul Muncii spune clar că timpul de muncă maxim legal nu poate depăși 48 de ore pe săptămână, adică 9,6 ore pe zi. Presupunând că alocă 8 ore zilnice primăriei, rămân doar 1,6 ore pentru celelalte activități. Și chiar dacă am presupune că toate firmele pentru care lucrează ar fi situate în același loc (ceea ce nu este cazul), timpul de deplasare între ele complică și mai mult această ecuație.
Cum reușește Mesteacăn să fie „dedicat 100%” fiecărei surse de venit rămâne o „minune” demnă de studiat, dar acesta nu este singura sa superputere. După plecarea de la liceu, a dat instituția în judecată pentru plata concediului de odihnă neefectuat. Surse din liceu sugerează însă că motivul real pentru care nu și-a luat concediul era altul: își dedica timpul colaborărilor cu firmele la care lucra conform declarației de avere (și poate chiar și altora, care nu apar acolo).
Această abilitate de a transforma concediul neefectuat într-un câștig financiar i-a adus retroactiv lui Mesteacăn Eugen suma de 38.322 de lei, conform unei hotărâri judecătorești. Culmea este că Liceul Stâlpeni, deși parte în proces, nu a fost reprezentat de nimeni în instanță, deoarece directoarea instituției „nu știa” că era responsabilitatea sa să apere interesele liceului.
Recent, Mesteacăn Eugen și-a dat demisia din poziția de consilier local, iar această mișcare alimentează zvonurile că urmează să fie numit din nou administrator public al comunei, pentru încă patru ani, evident pentru „minunile” sale precum reparația cu spumă poliuretanică a pasarelei CF, ori recepția străzii Chibrit sau a modernizării Căminului Livezeni cu aproape 1 milion de euro.
Când vine vorba de „minuni” la Stâlpeni, administrația primarului Șerbănoiu pare să aibă un talent aparte în a le produce și a le promova, iar povestea lui Mesteacăn Eugen este doar una dintre ele. Cu atât mai mult, cu cât același Mesteacăn Eugen este desemnat prin dispoziții de primar (vă las plăcerea de a le găsi pe site-ul stâlpeni.ro) să verifice activitatea firmelor din comuna Stâlpeni, printre care și cele la care este salariat, ori să le forțeze să își plătească impozitele către bugetul local. Iar dacă asta nu este o altă formă de incompatibilitate, atunci nu poate fi decât o nouă „minune”.
-
Posibil singura localitate din România în care nu există bibliotecă publică, dar există post de bibliotecar în organigrama primăriei.
Conform Cărții de identitate europeană a comunei Stâlpeni, prima bibliotecă atestată documentar a fost înființată la Stâlpeni în anul 1916 de Constantin Petrescu, tatăl lui Ion C. Petrescu, împreună cu învățătorul Ioan I. Nițescu. Inițiativa a fost susținută de Ministerul Instrucției Publice și de locuitorii satului, fiind organizată pe lângă școala din sat, fără a avea însă încadrată funcția de bibliotecar.
Același document menționează că, în 2007, la Școala Livezeni exista o bibliotecă cu peste 3.200 de volume, cel mai probabil găzduită în Căminul Cultural din apropiere. La Școala din Oprești erau 725 de volume, alături de fondul de carte de 200 de volume al bibliotecii școlii primare „Spanciov – Durostor”, aduse de învățătoarea Avida P. Nițescu. De asemenea, Liceul Stâlpeni avea, în anii ’70, o bibliotecă cu peste 15.000 de volume.
În prezent, deși bibliotecile școlare încă există în instituțiile de învățământ din comună, Stâlpeni nu are și nu a avut vreodată o bibliotecă publică administrată de autoritățile locale. Cu toate acestea, organigrama primăriei include un compartiment „Bibliotecă”, iar până de curând, un bibliotecar era plătit din bani publici fără a avea obiectul muncii.
Se spune că ar fi existat o bibliotecă la Clubul Forestral, clădire cumpărată ulterior de familia primarului Șerbănoiu și transformată în restaurant. Totodată, biblioteca din Căminul Livezeni, un loc din care împrumutam cărți în vremea copilăriei, administrată de profesorul Ion Toader pe atunci, a dispărut odată cu „renovările” realizate sub conducerea aceluiași primar.
Această situație poate fi considerată o adevărată „minune”: un bibliotecar plătit ani de zile fără să aibă o bibliotecă de administrat și un compartiment „Bibliotecă” păstrat doar pe hârtie. Este o demonstrație a modului în care administrația locală a reușit să transforme lipsa de interes pentru educație a unui primar fără bacalaureat într-un paradox administrativ. De ce există astfel de „minuni” la Stâlpeni? Poate tocmai pentru că ele nu caută să fie explicate, ci doar să existe.
-
Posibil singura localitate din România în care primarul și-a dorit un SUV din bani publici, dar s-a ales cu o „cașcarabetă” gratis, din bani europeni.
Întreaga poveste despre cum un Duster s-a transformat în Dacia Spring la Stâlpeni poate fi găsită atât în acest articol, cât și în alte materiale publicate de Gazeta de Stâlpeni. Pe scurt, primarul Șerbănoiu, și-a dorit să achiziționeze după câștigarea celui de-al doilea mandat, o Dacia Duster pe bani publici, justificând că autoturismul ar fi fost „pentru binele comunității”. De fapt, era evident că doar primarul ar fi beneficiat de această mașină.
A propus un proiect de hotărâre de Consiliu Local, iar consilierii PSD, majoritari, i-au aprobat dorința. În mod suspect, transmisia ședinței a fost întreruptă chiar în timpul votului, o dovadă că cei implicați știau că inițiativa era mai degrabă în interes personal decât al locuitorilor. Mai mult, achiziția era ilegală, deoarece primăria Stâlpeni avea deja un autoturism înregistrat oficial – o Dacia 1310 veche și casată -, iar legea interzice deținerea mai multor mașini de către o primărie.
În cele din urmă, sub presiunea publică și a articolelor din Gazeta de Stâlpeni, primarul Șerbănoiu a renunțat la planul inițial. Și-a cumpărat personal un Duster, achiziție care a apărut ulterior în declarația sa de avere, dar a păstrat în acte Dacia 1310, care fusese deja casată. Însă, „minune”, această mașină casată figura în continuare ca fiind funcțională, fiindu-i alocat prin HCL și „consumând” carburant, iar totul părea perfect legal… cel puțin pe hârtie.
Abia anul trecut, printr-un program PNRR – program atât de criticat de partidul din care face parte primarul –, primăria a reușit să obțină un voucher de 120.000 de lei pentru predarea Daciei 1310, bani care au fost folosiți pentru achiziția unui autoturism electric Dacia Spring. Cu toate acestea, Șerbănoiu și-a continuat nemulțumirile, afirmând public că, la câte „minuni” a făcut pentru comună și la nivelul „pregătirii” sale, ar fi meritat o mașină mai impunătoare, un Jeep și nu o „cașcarabetă”.
Și aici se dezvăluie adevărata „minune”: cum un primar cu studii modeste, dar cu o imaginație vastă, reușește să transforme realitatea în favoarea sa, jonglând între mașini casate, carburanți alocați și vehicule electrice, toate pe fondul unei ironii crase: râde de mașină, dar ignoră că problema nu e dimensiunea ei, ci a priorităților comunei.
-
Posibil singura localitate din România cu mijloace de deszăpezire achiziționate de Primărie pentru acest serviciu în regie proprie, dar care an de an are servicii de deszăpezire externalizat.
La Stâlpeni, „minunile” administrative nu contenesc. Una dintre ele s-a petrecut odată cu achiziția unui buldoexcavator, finanțată printr-un proiect european derulat de GRAL „Drumul Carelor”, în parteneriat cu primăria. Oficial, utilajul urma să fie folosit în situații de urgență și pentru deszăpezirea realizată în regie proprie. Neoficial, însă, primarul și viceprimarul au încasat luni de zile sporuri pentru „implementare proiecte din fonduri europene”, deși proiectul nu fusese aplicat de ei, ci de grupul local. Această „minune” salarială rămâne un exemplu al creativității financiare locale. Următoarea fiind utilizarea propriu-zisă a buldoexcavatorului.
În loc să deszăpezească drumurile comunei, utilajul este trimis, după bunul plac al primarului, prin curțile șefului de post sau ale altor „beneficiari”. Între timp, primăria încheie contracte pentru deszăpezire cu firme externe, fără ca locuitorii să știe câte ore de muncă s-au prestat sau ce sume s-au plătit. Situația devine și mai paradoxală în contextul în care persoanele asistate social sunt deseori folosite pentru astfel de activități, în locul utilajului achiziționat.
Iar o altă „minune” completează acest tablou absurd: primăria a cumpărat și o sărăriță pentru împrăștierea materialului antiderapant pe ulițele comunei. Deși achiziția ar părea logică, rămâne o enigmă de ce s-a investit într-un astfel de echipament, din moment ce deszăpezirea nu se face „în regie proprie”, conform contractelor încheiate de primar pentru acest serviciu externalizat.
Aceste „minuni” ale administrației locale sunt o demonstrație clară a talentului autorităților de a transforma orice investiție într-un paradox. În timp ce utilajele și echipamentele achiziționate sunt folosite în mod discreționar de către primarul Șerbănoiu, locuitorii comunei plătesc atât pentru achiziții care nu sunt utilizate în scopul pentru care au fost făcute, cât și pentru servicii care ar putea fi efectuate cu aceste utilaje.
Vom continua să vă prezentăm în zilele și celelalte 10 minuni, care fac din Stâlpeni o localitate unică în România, ba chiar în Europa sau în lume.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Gazeta de Stalpeni și pe Google News