[FOTO] Cele 20 de „minuni” care fac din Stâlpeni o localitate unică în România. Poate chiar în Europa sau în lume (partea 1).

Scris de Andrei Văcaru
288 vizualizări

Stâlpeni pare a fi la fel ca oricare altă localitate din zona de deal a județului Argeș, înșirată de o parte și de alta a DN 73, cu puținele excepții, ramificații care te duc către Oprești, Dealu Frumos și Pițigaia. Peisajele sunt frumoase, iar dacă te grăbești să ajungi cu autoturismul de la Câmpulung la Pitești sau invers, nici nu știi când ai trecut pe aici.

Nu există măsurători care să confirme dacă astfel de „minuni” mai există și în alte localități, însă putem considera, cu bună credință, că o comună cu o duzină de asemenea „minuni” este un caz aparte, poate chiar unic în România, în Europa și, cine știe, poate în întreaga lume.

Lipsa unor studii care să verifice astfel de realități este de înțeles, probabil pentru că nimeni nu a efectuat o asemenea cercetare care uneori frizează ridicolul și buna guvernare. Dar este rezonabil să credem că aceste 20 de „minuni” despre care urmează să citiți, conturează o realitate singulară în țară, posibil chiar unică la nivel global. Aceasta ar trebui să dea serios de gândit locuitorilor din Stâlpeni și, mai ales, autorităților statului, deoarece autoritățile locale par să nu fie interesate de aceste fenomene pe care, unele dintre ele, chiar ele le-au generat.

  1. Posibil singura localitate din România unde asfaltul a fost turnat peste gurile de canalizare pe lungimea unei străzi de câteva sute de metri

Strada din satul Rădești, unde administrația din Stâlpeni, sub conducerea primarului Șerbănoiu, a pus asfaltatul peste gurile de canalizare, se numește Chibrit sau Lăcrămioarelor. Așa cum menționam într-un articol publicat acum mai bine de doi ani (sursă), această stradă are o lungime oficială de 700 de metri, iar lucrarea a fost recepționată de o comisie condusă chiar de administratorul public al comunei, Mesteacăn Eugen, în forma în care se află și astăzi.

Într-una dintre ședințele consiliului local, primarul a declarat că a discutat cu o firmă specializată pentru a aduce gurile de canalizare la nivelul carosabilului, scoțându-le de sub asfalt, însă a menționat că lucrarea ar fi prea costisitoare pentru bugetul local. Din acest motiv, este posibil ca strada să rămână în această formă pentru multe decenii, putând deveni un „obiectiv turistic”, o atracție pentru cei ce vor să facă un tur ghidat pentru a vedea cu ochii lor tot ceea ce face din Stâlpeni o comună unică în România, poate chiar la nivel mondial.

Faptul că nicio instituție a statului nu a intervenit până acum cu privire la calitatea acestei lucrări, la modul inedit de asfaltare și la felul în care șeful comisiei de recepție este răsplătit în continuare de primarul Șerbănoiu este, fără îndoială, și ea o „minune” în sine.

  1. Posibil singura localitate din România cu liceu, școli generale și grădiniță cu program prelungit fără microbuze școlare

Acest subiect a fost abordat în detaliu de Gazeta de Stâlpeni, începând cu acest articol. În comuna Stâlpeni funcționează un liceu cu profil tehnologic încă din anii 1960, la care fac naveta inclusiv elevi din comunele învecinate. Practica școlară la unitățile industriale cu care liceul are contracte încheiate necesită și ea transport școlar.

În afara liceului, comuna oferă și învățământ gimnazial, cu școli gimnaziale în satele Livezeni și Rădești, alături de cea din Stâlpeni. De asemenea, există o grădiniță cu program prelungit, iar toate aceste instituții sunt coordonate de direcțiunea liceului din Stâlpeni, care împreună cu primăria ar trebui să asigure accesul la educație pentru copiii din localitate și din zonele limitrofe.

Cu toate acestea, deși județul Argeș este considerat un fief PSD – partidul din care provin ultimii doi primari ai comunei din ultimele decenii – Stâlpeni nu a primit niciodată microbuze școlare, fiind singurul din județ „evitat” de autoritățile județene și naționale. Mai mult, comune fără liceu din județ au atât autobuze cu motoare cu combustie internă, cât și microbuze electrice pe care le-au primit sau urmează să le primească în viitorul apropiat.

Motivele acestei decizii politice sunt neclare, dar este evident că responsabilitatea aparține autorităților locale, județene sau naționale. Dar și direcțiunii liceului din Stâlpeni, deoarece anul acesta, când s-a demarat competiția dintre comunele din Argeș pentru microbuze electrice prin PNRR, directoarea liceului a subevaluat indicatori importanți de eligibilitate, precum numărul de elevi care au nevoie de transport școlar și distanțele necesare pentru acest serviciu, fapt ce a depunctat comuna, trimițând-o la coada clasamentului.

Consiliul Județean Argeș a promis rezolvarea situației prin programul PNRR și Fondul de Mediu, incluzând Stâlpeniul pe listă, la coada clasamentului seriei a doua de achiziții, dar ritmul de implementare a proiectului este lent. Primul lot de 25 de microbuze este distribuit treptat (detalii aici), din septembrie până în noiembrie. Iar, documentația pentru următorul lot, în care este inclusă și comuna Stâlpeni – ultima pe lista beneficiarilor după cum spuneam – abia urmează să fie depusă. Astfel, șansele ca Stâlpeni să primească transport școlar propriu până la finalul anului sunt minime, iar situația pare să fie neglijată de decidenții județeni.

Un alt aspect este acela că, în loc să stea cu mâna întinsă la autoritățile județene și naționale pentru a primi microbuze școlare, primăria Stâlpeni, după atâția ani în care a plătit cu sume mari servicii externalizate de transport, ar fi putut achiziționa nu unul, ci chiar trei microbuze din banii cheltuiți cu aceste servicii. Totuși, faptul că după atâția ani comuna nu are transport școlar propriu, reprezintă tot o „minune”.

  1. Posibil singurul liceu din România unde, după acuzații de bullying și două greve ale elevilor în ani școlari diferiți, directoarea rezistă pe funcție

Directoarea Postelnicu Elena de la liceul din Stâlpeni a demonstrat, pe lângă lipsa de competență prezentată mai sus, care a lăsat instituția fără un microbuz școlar, și o lipsă profundă de înțelegere a rolului unui profesor, cu atât mai mult al unui director.

Pe 18 mai 2022, elevii de la Liceul „I.C. Petrescu” din Stâlpeni au organizat un protest spontan. Așa cum scriam în acest articol, „acesta a fost determinat de modul de conducere al instituției arătat de directorul Postelnicu Elena, elevii reacționând astfel față de comunicarea jignitoare cu aceștia și față de dorința conducerii instituției de a ține închiși toți elevii în curtea școlii, ca la închisoare.”

După calmarea situației, directoarea s-a confruntat cu un alt episod tensionat, în care un părinte a intervenit direct în școală după ce copilul său a fost ținta unor acțiuni de bullying. Din nefericire, directoarea Postelnicu nu a reușit să gestioneze corect situația, după cum s-a întâmplat și cu alte cazuri similare. Mai mult, ignorând protestele anterioare, în vara lui 2023, ea a luat decizia de a bloca accesul cu lacăt al unei porți montată într-un gard construit în mod ilegal, nerespectând limitele de proprietate ale școlii. Această decizie a dus la un nou protest al elevilor la începutul anului școlar, al doilea de acest gen în mandatul său.

La acestea se adaugă un incident privind transmiterea pe facebook a unor capturi reprezentând un catalog d enote, document oficial sau comentarii sub forma atacului la persoană postate pe facebook de Postelnicu ELena. Rezumând întreaga sa activitate din perspectiva de bullying și autoritarism exagerat, în ciuda unui avertisment din partea Inspectoratului Școlar Argeș primit la începutul mandatului, directoarea Postelnicu rămâne și azi în funcție, susținută de inspectorul Tudosoiu, care pare mai preocupat de viața sa personală amoroasă decât de calitatea învățământului din județ, așa cum detaliază acest articol.

Pentru a ilustra și mai bine legăturile problematice dintre directoarea Postelnicu și primarul Șerbănoiu, trebuie menționat că unul dintre fiii acesteia a fost trimis la un eveniment organizat de un contracandidat al primarului pentru a număra invitații și a face fotografii, pe care le-a transmis ulterior. Astfel, menținerea în funcție a acestei directoare controversate devine încă o „minune” în Stâlpeni, deoarece nu cred că în alte localități din țară și din lume s-ar întâmpla la fel.

  1. Posibil singura localitate din România cu un Cămin cultural a cărui modernizare a costat aproape un milion de euro

Modernizarea Căminului Cultural din Livezeni s-a realizat printr-un proiect al Agenției pentru Finanțarea Investițiilor Rurale (AFIR), finanțat prin Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurală (FEADR). Contractul inițial de finanțare, nr. C 0760CN00021730300319/06.06.2018, a prevăzut o sumă eligibilă de 2.252.277 lei (459.648) euro finanțare de la bugetul de stat și o cofinanțare de 479.946 lei (97.848) euro din bugetul local, totalizând 2.764.931 lei (557.496 de euro).

Având în vedere structura veche, căminul fiind construit în perioada 1976-1978 folosind o metodă cu vulnerabilități seismice, suma pare foarte mare pentru o simplă modernizare, suficientă probabil pentru construirea unui cămin nou. La un an și ceva după semnarea contractului, lucrările au fost sistate din cauza pandemiei, reluându-se ulterior cu costuri suplimentare.

În 2022, la patru ani de la semnarea contractului, Căminul de la Livezeni a fost recepționat de o comisie prezidată de administratorul public Mesteacăn Eugen, același care a prezidat și comisia de recepție pentru Ulița Chibrit. Iar prin decizia Consiliului Local, Căminul Livezeni a fost introdus în inventarul bunurilor publice la valoarea de 4.371.860 lei, cu 1.606.929 lei mai mult decât valoarea contractului inițial de modernizare. Adăugând și dotările ulterioare — stație audio, draperii, perdele, cortină, scaune, etc. — valoarea totală a modernizării ajunge la peste 1 milion de euro.

Nu știu dacă alte comune au depășit această sumă pentru un proiect similar, însă prezența procurorilor DIICOT și a mascaților la Primăria Stâlpeni după finalizarea lucrărilor ridică în sine suspiciuni, mai ales că, potrivit primarului Șerbănoiu, bugetul comunei nu este suficient de generos pentru astfel de cheltuieli. În acest context, este o adevărată „minune” ca o comună cu un buget modest să acopere astfel de investiții, în timp ce contribuabilii sunt îndemnați intens să își achite dările anuale către bugetul local.

  1. Posibil singura localitate din România în care studiile primarului sunt un mister, acesta nefăcându-și public propriul CV

În perioada în care Șerbănoiu Gabi era la școală, durata minimă obligatorie a învățământului era de 10 ani, o măsură impusă de regimul comunist începând din 1978. Această măsură urmărea pregătirea forței de muncă în contextul economiei planificate și centralizate, printr-o educație mai îndelungată, cu scopul de a crea muncitori mai calificați, apți să răspundă cerințelor economice și industriale ale vremii. În mod probabil, la acea vreme, primarul Șerbănoiu era la școala generală, pe care, din câte se știe, ar fi absolvit-o. Cu toate acestea, după finalizarea celor 8 clase, rămâne neclară situația studiilor sale.

Primarul susține că a absolvit 12 clase, dar, conform normelor de atunci și de acum, absolvirea liceului este atestată de diploma de bacalaureat. Fără aceasta, un absolvent nu este considerat titular de studii liceale complete. De-a lungul timpului, am cerut dovezi care să susțină afirmațiile primarului că a absolvit liceul, dar primarul Șerbănoiu nu a prezentat nici diploma de bacalaureat și nici un curriculum vitae public.

În lipsa acestor documente, rămâne un mister cu privire la calificările sale formale. Aflat într-o funcție publică de conducere, educația unui ales local are un rol important, fiind un indicator al capacității sale de a înțelege și administra probleme complexe ale comunității. Studiile oferă nu doar cunoștințe teoretice, dar și aptitudini de analiză, soluționare de probleme și adaptabilitate — toate esențiale pentru buna gestionare a resurselor publice și implementarea unor decizii informate și transparente.

Alegerea unui primar cu doar 8 sau 10 clase ridică întrebări despre așteptările și nevoile comunității, dar poate fi considerată o adevărată „minune” având în vedere complexitatea sarcinilor administrative moderne și cerințele funcției. Totuși, adevărata „minune” este cum, în ciuda studiilor puține, acesta a reușit să fie reales anul acesta pentru al treilea mandat.

În episodul următor voi detalia alte 5 „minuni” din cele 20 care fac din Stâlpeni, așa cum spuneam, o localitate unică și, din păcate, nu în sensul cel mai bun.


Google News icon  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Gazeta de Stalpeni și pe Google News


Alte recomandari

Scrie un comentariu

*Prin trimiterea comentariilor, ești de acord cu politica de confidențialitate privind prelucrarea datelor personale.


Site-ul utilizeaza fisiere de tip cookie pentru a personaliza si imbunatati experienta dumneavoastra pe site. Am actualizat politicile pentru a integra in acestea modificarile specificate de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date. Te rog sa citesti modul in care prelucram online datele cu caracter personal. Prin continuarea navigarii pe site confirmi acceptarea utilizarii fisierelor de tip cookie conform Politicii de prelucrare a datelor. Datele tale pot fi oricand sterse urmand instructiunile din document. Accept Citeste Politica de confidentialitate