Ca o rază de lumină,
Din cerul înalt și-a coborât,
Un înger așa măiastru,
Aripile pe pământ.
De mii de ani nu mai venise,
Să vadă tot ce se întâmplă.
Dacă lumea asta mare,
A devenit un pic mai blândă.
Privea încet în jurul său,
Puțin timid și temător.
Nimeni nu îl observa,
Că iși vedeau de ale lor.
Și era mare hărmălaie,
Strigăte și răutate.
Toți se gândeau numai la ei,
N-aveau iubire de aproape.
Cum era să se întoarcă,
Să plece în drumul său?
Să explice acolo-n ceruri,
Că e din ce în ce mai rău ?
Se așeză grăbit pe-o banca,
Dar cineva-l prinse de mână.
Un copil cu-n ursuleț,
Ce-avea inima bună.
Era singurul dintre toți,
Ce avea zâmbetul pe față,
Dovadă pentru ingeraș,
Că mai era înc-o speranță.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Gazeta de Stalpeni și pe Google News