Cândva, pe la-nceputu’ vremii,
Când lumea abia-și intra în fire..
Luna mândră și o Stea,
Se întreceau în strălucire!
Pe cerul negru de-abanos,
Ambele-și etalau lumina;
Însă, ca-n orișice regat,
Doar una putea fi regina!
Erau mândre, sclipitoare..
Dar Steaua nu băga de seama
Că Luna, amica ei, ..
Avea inima amară!
Voia tronul cu-orice preț,
Să o convingi era-n zadar…
Pe când toți dormeau în tihnă,
Ea puse la cale-un plan!
Când cometa avea să treacă,
Să o împingă-n Stea, înadins..
Fără ca nimeni să-și dea seama,
Să le-arunce în abis!
Fusese extrem de-aproape ..
Dar în loc să se fălească,
Pentru ceea ce-a făcut..
Toți voiau ca să plătească!
De Soare, al ei iubit,
Logodna n-avu împlinire,
De zi și noapte, despărțiți,
Să n-aibă parte de iubire!
Foto: Freepik
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Gazeta de Stalpeni și pe Google News