INTERVIU | Profesor Ștefan Olteanu: „Nu copiii sunt vinovați, sunt profesorii”. Partea I.

Scris de Andrei Vacaru
1.235 vizualizari

Reporter: Pentru început vă rog să vă prezentați celor care nu vă cunosc, fie pentru că nu v-au avut profesor, pentru că sunt prea tineri sau au studiat în altă parte, fie pentru că au venit acum în comună, ori din alte motive.

Profesor Ștefan Olteanu: De la Stâlpeni nu cred că este cineva de generația mea care să nu mă știe. Am fost profesor, am 38 de ani în învățământ, am dublă specializare, limba și literatura română și limba franceză. Am trecut prin toate ciclurile de învățământ, inclusiv primar pentru că, având specializare limba franceză, nu avea cine să predea la învățământul primar această disciplină. Mă refer la profesor calificat.

Am predat inclusiv la Rădești unde a trebuit să fac naveta, din același motiv și nu prea îmi plăcea, pe vremea când dl. Titi Pătrășcan era director. Am predat și la gimnaziu și la liceu, iar ca o concluzie, am trecut și prin mai multe școli, dar și prin toate ciclurile de învățământ preuniversitar.

Și asta este important. Pentru că, de regulă, profesorii de liceu, pe partea cealaltă a limbii române, adică gramatică, nu prea au cunoștințe temeinice și pretind elevilor … așa, un nivel mediocru, acceptând ușor dacă aceștia nu știu gramatică.

Asta în general, despre mine. Am primit repartiție guvernamentală împreună cu soția, pe vremea lui Ceaușescu în 1967, după ce am terminat facultatea, în satul Haleș, comuna Tisău, județul Buzău. Acolo a fost o școală de pregătire pentru viață, pentru că directorul era cam de vârsta mea, dar foarte pretențios.

Am fost primiți foarte bine, acolo deși fiind 4 clase la gimnaziu, eram singurii profesori calificați „pe frecvență”, ceilalți fiind în curs de calificare. Nu am știut treaba aceasta, pentru că directorul era un om exigent și ne-a format profesional. Spre exemplu nu ne dădea voie să intrăm la clasă fără planul de lecții și fără pregătirea orelor de curs, așa, „ca lumea”.

Asta a fost bine, pentru că deși era o școală mare, era una „cu pretenții”. Iar noi a trebuit să corespundem acelor standarde impuse de director, învățând acolo ce înseamnă pregătirea cu adevărat a fiecărei lecții.

R: Asta confirmă ceea ce am auzit despre dumneavoastră, că sunteți un profesor bine pregătit și că orele dvs. nu se desfășurau „la întâmplare”.

Ș.O.: Eu nu știu cine mi-a făcut reclamă…

R: Foștii dvs. elevi și părinții acestora, cu care vorbesc la telefon.

Ș.O.: Am rămas plăcut surprins.

Am venit acasă, pentru că a trebuit să revin la Stâlpeni, tatăl meu murind când eu aveam 5 ani, iar mama cu sora mea aveau nevoie de sprijin … fac o paranteză, eram obligați să stăm 3 ani pe postul unde primisem repartiția după facultate pentru că altfel trebuia să returnăm statului bursele de studii, o valoare mare pe atunci.

Așadar am venit la Stâlpeni, de fapt soția, iar eu, pentru că nu doream să ne pierdem titulatura, am venit titular pe limba franceză la Piscani, unde am stat 2 ani …

R: … Până s-a eliberat probabil un post.

Ș.O.: Surpriză, păi era liber la Stâlpeni un post de franceză, dar era ocupat de necalificați, adică de un profesor de limba rusă, de la gimnaziu. N-am știut și m-am și mirat, „ia uite domnule, cine predă franceză!” Dar așa se rezolvau lucrurile…

Apoi am trecut pe limba și literatura română la Livezeni, am predat acolo și m-am format … „bine”. Am fost obligați să ne dăm gradele didactice, după 3 ani definitivatul, apoi am luat gradul II și am aspirat la gradul I. „Aspirat” pentru că nu îndeplineam una dintre condiții, să avem un studiu publicat într-o revistă de specialitate.

Cine avea posibilitatea pe vremea lui Ceaușescu să publice așa ceva, vă dați seama?

R: Numai cei care trebuiau să primească gradul I?

Ș.O.: Da, așa e. Noi eram naivi atunci și nu știam cum merg lucrurile.

R: Având în spate cei 38 de ani de învățământ, cât o viață de om adult, din care 35 de ani în zonă, cum caracterizați starea învățământului actual din comuna Stâlpeni? Pe vremea când erați dvs. profesor bănuiesc că nu exista gradul acesta ce tinde către zero al promovabilității la bacalaureat și nici fluxul de acum de personal, unii de foarte bună calitate și care aleg să nu rămână în școlile din comună?

Ș.O.: E mare diferență. Nici nu pot să caracterizez. Acum, după mine, e catastrofal, adică nu este învățământ și, în concepția mea, nu copiii sunt vinovați, sunt profesorii.

Nu mai sunt profesori competenți. Au cunoștințe vagi legate de specialitate, nu știu ce înseamnă să îți placă meseria, iar dacă nu ai pasiune, dacă nu iubești copiii … E cea mai mare greșeală, pentru că ești responsabil pentru ceea ce oferi acestor elevi.

În ultimii ani la Stâlpeni, cei de clasa a XII-a dădeau bacalaureatul la Câmpulung și la Colibași, iar mai târziu, la Sanitar, la Pitești. Noi eram grup tehnologic iar bacalaureatul îl dădeau la liceele teoretice, cum erau liceul pedagogic sau liceul Cantacuzino, licee pentru care se făcea selecție „ca lumea”.

Cu toate acestea, satisfacția cea mai mare pe care am avut-o la limba română la „bac” este că nu am avut elevi care să piardă examenul la această disciplină. Ori acum, … nu dau cifre exacte pentru că nu mi le mai aduc aminte, dar dacă din 60 de elevi iau 6 examenul de bacalaureat, asta înseamnă că este catastrofal. Este posibil așa ceva?

R: Și pentru această catastrofă spuneți că principalii vinovați sunt profesorii.

Ș.O.: Da, pentru că familia nu este tot atât de vinovată. Profesorii nu sunt competenți.

R: Totuși, dvs. spuneți că profesorii sunt vinovați, apoi familia, iar dacă întrebați pe cineva la liceu sau în școli, vor spune că nu este adevărat, că elevii sunt cei vinovați pentru că nu vor să învețe. Cum explicați?

Ș.O.: Păi sigur! Ăștia sunt profesorii incompetenți, care dau vina pe elevi, în primul rând și pe părinți. Ei nu au nicio vină.

Pe vremea când eram la catedră comunicam, aveam ținuta corespunzătoare și atitudinea prin care impuneam respect ca profesor, iar nota era doar pe merit. Cea mai mare greșeală, după părerea mea, nu este să îi dai notă mică elevului, ci invers, să îi dai notă mare și să îl păcălești că știe. Apoi la bacalaureat ia 1 sau 2. Cum este posibil așa ceva, când nota 1 este din oficiu? Care este contribuția elevului la notă? Zero puncte? Așa că pentru mine profesorii sunt de vină.

R: Unii dintre cei despre care spuneți că sunt vinovați vor citi acest interviu.

Ș.O.: Unii mi-au fost elevi. Când am venit să predau la Stâlpeni am avut elevi care, mai târziu, au fost colegi cu mine. Iar acum sunt mai mulți…

R: Ați făcut politică? Evident că mă refer la perioada de după 1990. Dacă da, de ce? Dacă nu, care a fost motivul principal?

Ș.O.: În școală nu trebuie să se facă politică. Asta este o altă greșeală mare, pentru că toți umblă după ciolane. Eu n-am acceptat, din acest motiv, să intru în vreun partid politic. Cine este politician să facă politică, cine este profesor să facă educație. Fiecare să facă meseria pe care a învățat-o. Asta este părerea mea.

R: Ce sfaturi le dați colegilor de la catedrele din școlile din comună și care s-au obișnuit se pare cu starea de fapt din aceste instituții de învățământ?

Ș.O.: Să meargă la ore cu ținuta corespunzătoare unui profesor, fără să vină cu cana de cafea în clasă, nu mai zic și cu țigara aprinsă. Este posibil așa ceva? Și du-te la oră la timp, cu maxim 2-3 minute întârziere, nu cu 30-40 de minute când ora este de 45 de minute și tu te duci doar ca să pui absențele. Iar apoi justifici că te-ai dus. Cam acesta este sfatul: să își schimbe atitudinea, mentalitatea și să își facă meseria. Păi care profesor, vorbesc de română, mai inspectează vreo lucrare?

Vorbim și pe partea cealaltă că se vrea să se desființeze tezele. Competențele de comunicare se dorește să fie inutile, sunt făcute anapoda, inclusiv cele de limbi străine. Nu știu care este logica, dar nu este bine.

Dar ca profesor, dă-le teme, corectează lucrările, cum să zic, identifică greșelile pe lucrare, ca elevul să știe să le evite. Scrie apoi cum era corect, ca elevul să știe, să învețe. Sinteze, teme pentru acasă, … deși nu se mai face acum așa ceva. Notează zilnic aceste greșeli care se repetă, pentru că eu aveam un caiet cu erorile frecvente făcute de fiecare elev, iar pe viitor acesta nu mai greșea. Iar notele trebuie motivare obiectiv, cu justificarea necesară.

Trebuie, cel puțin la limba română, o perfecționare continuă. Nu se mai duc nici la cursurile speciale, iar gradul I? Asta înseamnă că ai competențele necesare de a face performanță. Ori așa este?

Foto: facebook


Google News icon  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Gazeta de Stalpeni și pe Google News


Alte recomandari

Scrie un comentariu

* Prin trimiterea comentariilor esti de acord cu politica de confidentialitate privind prelucrarea datelor personale.

Site-ul utilizeaza fisiere de tip cookie pentru a personaliza si imbunatati experienta dumneavoastra pe site. Am actualizat politicile pentru a integra in acestea modificarile specificate de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date. Te rog sa citesti modul in care prelucram online datele cu caracter personal. Prin continuarea navigarii pe site confirmi acceptarea utilizarii fisierelor de tip cookie conform Politicii de prelucrare a datelor. Datele tale pot fi oricand sterse urmand instructiunile din document. Accept Citeste Politica de confidentialitate