[ INTERVIU ] Profesor Ștefan Olteanu: „Bacalaureatul este momentul cel mai important în viața unui tânăr”. Partea a II-a.

Scris de Andrei Vacaru
709 vizualizari

Continuare de aici.

Reporter: După ce ați ieșit din activitate atât dumneavoastră cât și doamna profesor, conducerea liceului din Stâlpeni v-a solicitat pentru diverse acțiuni? Profesorii buni, cei care făceau performanță la liceu, dar care acum sunt la pensie sunt valorificați de instituțiile de învățământ din comună la activități cu elevii? Mă refer la orele de dirigenție, serbări, consilii profesorale, cercuri pedagogice… Și aici includ și autoritățile locale, în ideea construirii unor punți între generații.

Profesor Ștefan Olteanu: Să le luăm pe rând. Cu colegii mei, știți cum este, după ce ieși la pensie nu te mai bagă nimeni în seamă, prin urmare rareori am avut astfel de activități. Respectul există și se manifestă în comună, dar, dacă m-aș duce la liceu nu m-aș duce să dau sfaturi. Sunt alte timpuri acum și nu i-aș cunoaște foarte bine pe cei de acolo, nu știu cum ar reacționa.

Nu se mai poartă să fie invitați profesorii ieșiți la pensie.

R: Și credeți că este un lucru bun? Pentru că și actualilor profesori le vine rândul să iasă la pensie și, probabil, vor fi ignorați și ei așa cum procedează ei acum cu dumneavoastră.

Ș.O.: A, când le vine rândul își aduc aminte de noi, de înaintași. Sigur că e un lucru rău, nu e bun și experiența acumulată le-ar fi de folos. Dar cine vrea să ia în seamă?

La noi întotdeauna au fost probleme, dar după ce am ieșit la pensie lucrurile s-au agravat la Stâlpeni. Și de ce s-au agravat? Pentru că au venit la conducere tot felul de doamne, dar nu numai atât, nu mai sunt profesorii localnici care să fie interesați să facă ceva. „Uite, mă întâlnesc cu părintele respectiv, mă cunoaște, îl știu de mult, mi-e rușine să trec pe lângă el și, eu știu, să fie nemulțumit”. Trebuie să lași întotodeauna loc de bună ziua pentru mai târziu. Aici nu.

În privința primăriei, am un respect deosebit și am relații bune și cu Gabi Șerbănoiu, îl știu, soția l-a avut elev. Pe M.M. am avut-o elevă, pe Machedon Nicoleta nu am avut-o elevă pentru că a învățat la Livezeni …

R: Da, a terminat la Livezeni, cred că este cu un an mai mare ca mine.

Ș.O.: O știu când era dirigintă la poștă. Pe mulți de acolo i-am avut elevi și am o relație foarte bună și îi respect.

R: Înțeleg, dar cu toate acestea vă invită la evenimentele organizate de primărie sau de consiliul local? Mă refer la ceremonii, Ziua Comunei…

Ș.O.: Nu, de Ziua Comunei m-au chemat, dar nu m-am dus decât o singură dată, pentru că ce am văzut acolo, bulibășeală, … M-au chemat pentru că mi-au dat distincția aia de Cetățean de Onoare al Comunei Stâlpeni. M-au mai invitat, dar cum spuneam, nu prea îmi place să particip.

R: Faptul că v-au oferit această distincție este un lucru foarte bun.

Ș.O.: Da, sigur, este un lucru bun. Dar nu îmi place să fac paradă. Spre exemplu, am rămas surprins când m-am întâlnit de curând cu un coleg de la Câmpulung și îmi spunea „băi Fănele, tu știi că și eu am concurat atunci cu tine”, fac o paranteză că am și Diplomă de Excelență primită cu 4 ani înainte de a ieși la pensie, pentru că îndeplineam condițiile și erau și ceva măriri la salariu.

Așa, și zice colegul „12 locuri au fost, dintre care unul singur a fost de la țară și acela ai fost tu”. „Ai, mă las-o, că nu cred”, i-am zis. Eh. Amintiri din trecut.

R: Da, amintiri, dar dacă vă aduceți aminte de ele înseamnă că au importanța lor.

Ș.O.: Da, sigur că au fost importante. Dar nu știam detalii, că un singur loc a fost pentru profesorii care predau la sate și că eu l-am luat.

R: Din informațiile pe care le avem, există riscul ca Liceul din Stâlpeni să fie închis și la inspectorat se vorbește despre asta destul de aplicat. Credeți că actuala conducere de la „I.C. Petrescu” este de vină pentru această stare de fapt? Dacă da, de ce și ce se mai poate face?

Ș.O.: Liceul trebuie salvat și cred că sunt responsabili și trebuie să facă ceva. Ce să facă? Rezultate la bacalaureat. Adică să aibă o promovabilitate, știu eu, poate nu 70-80%, dar să fie măcar peste 30-50% ca să fie mulțumitor. Pentru ca să fie părinții interesați să dea copiii la o școală din Stâlpeni unde să ia bacalaureatul. Să nu îi ducă în alte părți, la Pitești sau la Mioveni.

Că am auzit că motivează respectivii că se duc la Mioveni pentru că le oferă Georgescu nu știu ce, transport școlar gratuit și burse. Nu e asta. Se duc acolo că se face carte mai bine decât aici. Acolo au rezultate, nu stau 4 ani ca la noi degeaba și sunt fără liceu. Apropo, că mi-am amintit, mă lași să zic?

R: Sigur că da.

Ș.O.: Am văzut articolul ăla, „Bacul plictisitor, dar foarte important” al lui Dobrișan, nu?

R: Da, al lui Daniel Dobrișan.

Ș.O.: Nu e bine, mai ales titlul, nu este relevant și nu e chiar corect interpretat. Liceul este o necesitate, nu plictisitor. Dobrișan parcă motiva că e programa învechită, profesorii nu se implică, elevii nu sunt motivați și nu știu ce mai zicea acolo, și de aceea este plictisitor. Zicea că bacalaureatul nu e convingător, dar concluzia mea, așa cum am zis, este absolut necesar.

R: Pot și eu să vă fac o propunere? Aveți foarte multe de spus, sunt sigur, iar gazeta este a comunei Stâlpeni, nu a mea. Astfel că vă invit să scrieți și dvs. articole pentru Gazeta de Stâlpeni, la fel cum a făcut doamna profesor Ioana Olteanu care ne-a trimis un material despre Marea Unire, pe care l-am publicat.

Ș.O.: Cine, Ioana Olteanu? Uite că nu știam, n-am vorbit cu ea. Gazeta este a voastră mai mult, dar concluziile nu sunt chiar corecte, cum zicea Dobrișan, că pentru bac nu trebuie să vă dați peste cap, că am reținut această locuțiune verbală. Și că nu trebuie să vă stresați prea tare, ori că nu ar trebui să învățați clasicii pe toți. Ori nu există așa ceva.

Bacalaureatul este momentul cel mai important în viața unui tânăr, ori el ce le spunea, „faceți ce vă place”? Pe mine m-a deranjat exprimarea de acolo: „e mișto”, „să vă distrați”, de parcă asta știm sau „să ieșiți cu prietenii pe afară”. Și eu am niște plăceri din astea, dar nu pentru niște liceeni care trebuie în principal să învețe.

Sigur că sunt tentați, dar trebuie să aibă responsabilitatea necesară. Apropo de asta, mi-ar fi plăcut să vii pe la mine și să stăm de vorbă la o cafea și să împărtășim tot felul de idei.

R: Cu mare drag, dar interviurile sunt importante pentru că sunt publice. Și eu mă întâlnesc cu prietenii la o bere, discutăm despre aspecte importante, avem idei, iar a doua zi le uităm în mare măsură și nu ne mai putem raporta la ele pentru că au „dispărut”. Pe când astfel de interviuri rămân și, mai mult de atât, sunt citite de foarte mulți oameni.

Ș.O.: Mă gândeam să fi venit să facă interviul cu mine Iuliana, că i-am fost diriginte. A fost printre ultimele serii ale mele. Iuliana, pentru că așa îi ziceam Ionelei Birea.

R: Domnișoara m-a rugat pe mine să fac acest interviu. A motivat că îi este rușine de dvs și că are un respect mult prea mare.

Ș.O.: Aaa, rușine? Asta era (râde). Noroc că nu m-a lăsat memoria și mi-am amintit cine ești. Apropo de memorie, m-am întâlnit acum puțin timp în urmă cu cineva care era de la Tisău, din Buzău de acolo. Când mi-a spus cum se numește, imediat l-am localizat: „stăteai în banca cutare, cu cine” … dar nu îmi aduceam aminte numele. Da…

R: La final, dacă aveți un mesaj pentru cei care vor citi acest interviu.

Ș.O.: Totul trebuie făcut cumpătat, cu încredere, cu responsabilitate și nici vorbă, nici măcar să nu se gândească cineva că să dispară liceul. Pentru ce am muncit și trudit noi atâția ani?

Prima serie a liceului a fost în 1965, deci este înființat în 1961 (n.a. acum 61 de ani). De ce știu? Pentru că din această promoție a făcut sora mea parte. Apoi au urmat niște promoții deosebite și, uite!, că ne-am realizat, am scos la rândul nostru o serie de copii care au devenit cu adevărat oameni de prestigiu în locurile unde s-au dus. Fac cinste.

Veneau cei de la inspectorat și ne tratau cam de sus, așa, cu superioritate, zicând că e liceu rural, dar ne confruntam și nu ne lăsam. Sau mergeam la bacalaureat în comisii la alte licee și stăteam lângă doi profesori „de specialitate”, de regulă doamne. Și când vedeam cum erau la proba orală, că erau „pe lângă materie”, că nu știau, îl întrebam pe domnul inspector: „domnule inspector, cu cine m-ați dat, domnule, cu tot felul de doamne din astea care habar nu au?” „Domnule profesor”, zicea, „este unul dintre ei cu gradul I și altul cu gradul II sau definitiv, pentru că nu avem de unde”. Ori eu credeam că invers, că eu eram cel… pentru că mă tratau cam de sus, că vine ăsta de la țară, să facă pe grozavul. Ori eu doar îmi făceam datoria.

Iar în ultima perioadă, când mergeam tot așa la licee, eram în comisie numai la Brătianu sau la Zinca. Și ce pregătire aveau acei elevi, pentru că toți făceau pregătire și în afara școlii, cu meditatori. Aveau pretenții. La oral? Doreau toți nota 10. Cum să le dau 10? Le demonstram că au greșit.

Adică nu mi-a plăcut să cad așa, pe locul II că eram, cum să zic, țăran, așa cum mă considerau unii.

R: Înțeleg că sugerați ca și liceul, inclusiv profesorii și elevii, să își regăsească demnitatea și orgoliul pierdute, chiar dacă sunt „de la țară”, cum ziceți dvs.

Ș.O.: Da, și au posibilități, dar am impresia că nu vor. Să termine cu certurile astea. Da, mai sunt divergențe, dar îți speli rufele în familie, nu în văzul lumii. Iar directorul, trebuie să fie director. Să înțeleagă și să le ceară, în primul rând ordine, legătura permanentă cu familia … se mai face? Nu se mai face, a dispărut asta.

Și elevii noștri sunt cu bun simț, nu fac abateri grave ca în alte licee. Dar trebuie respectați, aduși aproape, vorbit cu ei, lămuriți, discuțiile să fie stimulative. Nu numai pe probleme de școală, de matematică sau română. Fiecare profesor trebuie să aibă cultura asta, deosebită, de a atrage elevul. Să facă excursii, sport, să atragă elevii către școală. Diversificat și responsabil. Cu bătaie lungă în ceea ce privește scopul liceului și educația oferită.

Și încă ceva. Trec elevii, pe unii îi și știu, îi cunosc. Trec cu vestimentația, așa, ca și cum nu vin sau se duc la școală. Ți-e rușine când îi vezi. Fetele cu țigările în gură, permanent. Băieții nu i-am văzut cu alcool, cu sticla, dar vorbesc … incredibil. Așa că trebuie să fie controlați și trebuie o mobilizare a școlii.

Iar voi, de la gazetă, trebuie să aveți mai mult tact. Colegii mei au impresia că veniți să le reproșați ceva tocmai voi, care sunteți mai tineri. Așa percep ei ceea ce scrieți. Eu, dimpotrivă, mă bucur când pot să stau de vorbă cu un tânăr, pentru că timpul meu a trecut, acum sunt altele, sunt noutăți.

Fiecare generație este importantă dar trebuie să înțeleagă că dacă se desființează liceul, se pierd locuri de muncă. Unde ne ducem? Pe noi ne pedepseau la salarizare, colegi de-ai mei, pentru greșelile făcute la bacalaureat, adică le-au dat notă mai mare decât era sau invers, au fost penalizați. Cu salariul pe trei luni diminuat.

R: Promit că este ultima întrebare. De ce, existând acest risc de a se pierde locuri de muncă dacă se desființează liceul, deși sunt avertismente venite de la inspectorat, deși există riscul de a fi penalizați la salariu, se continuă același fel de a conduce abuziv liceul, continuă certurile, jignirile și orgoliile, pentru ce?

Ș.O.: Asta este o întrebare despre o situație care poate fi rezolvată numai așa, discutând.

R: Asta și încercăm să facem. Acum discut cu dumneavoastră, doamnei Nedelcu i-am luat interviu, sper că l-ați citit, însă doamna Postelnicu nu dorește să facă același lucru, spunându-ne că are interdicție de la familie să apară în, citez ”mizeria aia”, referindu-se la Gazeta de Stâlpeni. Se poate discuta în aceste condiții?

Ș.O.: Așa a spus, „mizerie”? Păi v-a jignit de la început. Nu asta este comunicare. Într-un fel mie îmi place ce ziceți acolo, pentru că e bine să le mai ziceți. „Te vorbesc numai de bine?”. Nu. Mai găsește și mici inadvertențe, lipsuri pe care să le comunici.

R: Noi am dorit să ajutăm pentru o mai bună comunicare, inclusiv cu un site al liceului pe care să îl facem gratuit, dar s-a opus, din câte am înțeles, doamna Postelnicu.

Ș.O.: Păi nu, liceul nu îl conduce numai directorul, îl conduce Consiliul de Administrație.

R: Da, așa este dar Consiliul de Administrație e precum Consiliul local unde domnul primar conduce. Greșesc?

Ș.O.: Da, aici ai dreptate, este o problemă, una deosebită. Eu nu acceptam ca primarul. Dar nici domnul Mândreanu, nici domnul Berechet, nici toți primarii care au urmat după revoluție, nici domnul Popa nu se băgau peste școală. Nu primarii trebuie să conducă școala, o conduc Directorul și Consiliul de Administrație, împreună.

Un primar nu are competența necesară. M-ar deranja ca un primar care nu are studiile necesare, vii tu să îmi dai mie lecții, dă-o încolo de treabă! Revin, asta este atitudinea fiecărui conducător, pentru că trebuie să discuți. Un conducător trebuie să aibă o atitudine deosebită, distincție și să fie atent la tot și la toate, cum se zice.

Și, da, poate că ar trebui să fie reorganizate întâlnirile cu generațiile care au terminat, revederile promoțiilor de absolvenți, care nu se mai fac la Stâlpeni. Pe vremuri se mai făceau. Atunci ne întâlneam, și cei mai în vârstă, pensionarii și generațiile mai tinere, care sunt la catedră. Discutam și, dacă se poate spune așa, atunci mai învățau câte ceva și profesorii de la cei cu mai multă experiență.

R: Încheiem interviul aici, vă mulțumesc tare mult pentru timpul acordat.

Ș.O.: Andrei, mă bucur în mod deosebit, chiar că am mai actualizat câteva amintiri și problemele astea de o viață pe care le-am trăit cu toată dăruirea necesară.

R: Seară frumoasă vă doresc și sper să ne vedem fizic și să mai discutăm.

Ș.O: Cu plăcere, te aștept să mă vizitezi.


Google News icon  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Gazeta de Stalpeni și pe Google News


Alte recomandari

Scrie un comentariu

* Prin trimiterea comentariilor esti de acord cu politica de confidentialitate privind prelucrarea datelor personale.

Site-ul utilizeaza fisiere de tip cookie pentru a personaliza si imbunatati experienta dumneavoastra pe site. Am actualizat politicile pentru a integra in acestea modificarile specificate de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date. Te rog sa citesti modul in care prelucram online datele cu caracter personal. Prin continuarea navigarii pe site confirmi acceptarea utilizarii fisierelor de tip cookie conform Politicii de prelucrare a datelor. Datele tale pot fi oricand sterse urmand instructiunile din document. Accept Citeste Politica de confidentialitate