Organizarea administrativ – teritorială a României este prevăzută de constituție și cuprinde astăzi 41 de județe, plus municipiul București organizat pe 6 sectoare, 102 municipii, 320 de orașe, 2.862 de comune și 13.285 de sate, având diferite forme de conducere și reprezentare. Ultima împărțire administrativă a țării, cea în forma existentă și acum, datează din anul 1968, de pe vremea lui Nicolae Ceaușescu, având peste 55 de ani de existență, cu o mică rectificare acum 42 de ani, când au apărut județele Călărași și Giurgiu.
În urma începerii negocierilor pentru aderarea României la Uniunea Europeană s-a observat că actuala formă de organizare administrativă nu putea accesa eficient fondurile puse la dispoziție pentru preaderare, dezvoltare, coeziune sau incluziune și s-a adoptat standardul european cu 8 euroregiuni de dezvoltare, denumite Centru, Nord – Vest, Nord – Est, Vest, Sud – Est, Sud – Vest, Sud și București – Ilfov. Acestea nu sunt unități administrativ – teritoriale, însă înființarea lor a deschis calea unor discuții privind necesitatea reorganizării administrativ – teritorială a României.
Nevoi și limitări de reorganizare administrativ – teritorială
Prima nevoie este aceea a sustenabilității, respectiv a posibilității unor unități administrativ – teritoriale (UAT) de a se auto susține financiar. Respectiv de a asigura atât costurile cu administrația (salarii, utilități, funcționare, etc), cât și fonduri pentru dezvoltare. De aceea se ia în calcul ca pentru nivelul comună să existe un minim de 5.000 de locuitori, iar pentru nivelul oraș, un minim de 10.000 de locuitori, aceste cifre reprezentând limita de jos care poate asigura sustenabilitatea localităților.
A doua nevoie este aceea a funcționalității, respectiv a posibilității implementării unor proiecte care să dezvolte teritorii mai mari decât acelea ale unui județ. Programele de finanțare europene încurajează astfel de aplicații trans-județene sau trans-frontaliere, deoarece vizează un număr mare de locuitori asupra cărora va exista un impact pozitiv prin finanțarea acordată. Ori România, din păcate, a fost și este încă blocată la nivel județean de interesele unor „baroni locali”, ori ale unor partide care nu au dorit dezvoltarea țării. Exact din acest motiv au apărut cele 8 euroregiuni prezentate mai sus, însă acțiunile lor sunt mult îngreunate la nivelul instituțiilor din județe, din diferite motive.
A treia nevoie este aceea a dezvoltării unitare a țării prin coordonarea investițiilor și regândirea impactului pe care acestea le au pentru zone mai mari din țară, fără limitarea la granițele unor unități administrative existente, cele 41 de județe reprezentând o fărâmițare a teritoriului național mult prea mare în comparație cu această nevoie.
Iar principalele limitări sunt de natură politică și constituțională. Reorganizarea administrativă ar presupune un stat mai suplu, cu mai puțini angajați în administrație și mai puțini votanți pentru partidele care au bazinul electoral la nivelul primăriilor și instituțiilor locale și județene, acestea opunându-se reorganizării administrative pentru că ar pierde voturi. Iar limitarea constituțională vizează denumirile de județe, deoarece schimbarea UAT-uri sau redenumirea lor presupune modificarea constituției, cu tot ce înseamnă asta, inclusiv referendum național.
Propuneri de reorganizare a teritoriului României
În luna aprilie a acestui an, Camera de Comerț și Industrie a României (CCIR) a lansat un apel de reorganizare administrativă în care se propune trecerea de la 41 de județe la 15, redefinirea UAT oraș ca localitate cu minim 10.000 de locuitori și a UAT comună ca localitate cu minim 5.000 de locuitori. Motivul principal al acestei propuneri este acela financiar, România, din punctul de vedere al CCIR, riscând ”să piardă cele mai importante avantaje pe care le are: predictibilitatea și fiscalitatea redusă”. Iar numărul de 15 județe este echivalent cu numărul de curți de apel, justiția simțind și ea necesitatea unei reorganizări pe baze teritoriale.
Apelul a trezit suficiente discuții la nivel de dezbateri în partide și în presă, iar ieri, 4 mai 2023, a fost depus în Parlament de către deputatul USR Tudor Vlad Benga, un proiect de lege care vizează menținerea denumirilor UAT-urilor conform constituției, respectiv județe, comune și orașe, dar le regândește prin comasarea unora dintre ele în funcție de numărul de locuitori și de utilizarea eficientă a mijloacelor pe care acestea le-ar avea la dispoziție.
Observăm în acest context că discuțiile despre reorganizare sunt din ce în ce mai dese, că există nevoia reală a implementării acestei reforme, că prin apelul mediului de afaceri se pune presiune pe clasa politică pentru a face reorganizarea și că există un document depus deja în parlament și care poate, dacă există și voința politică necesară, să fie impus ca lege în viitorul apropiat, cel mai probabil după alegerile din 2024.
Impactul reorganizării administrativ teritoriale
În urma unor analize precum cea făcută de economedia.ro, impactul unei reorganizări pe considerentele apelului făcut de CCIR și a numărului de locuitori necesari fiecărui UAT comună sau oraș, rezultă că, din 318 orașe, doar 170 au mai mult de 10.000 de locuitori, 148 dintre acestea devenind comune și că din 2.862 de comune, doar 354 au numărul necesar de 5.000 de locuitori, restul de 2.508 urmând a se comasa între ele sau să fie absorbite de UAT-urile cu care se învecinează. Iar la nivel județean, vor dispărea 26 de prefecturi, 26 de consilii județene, 26 de inspectorate școlare și alte astfel de instituții județene, cu toate cheltuielile pe care le presupun acestea.
Impactul asupra fiecărui județ îl puteți vedea detaliat în infograficul de mai jos pus la dispoziție de infogram.com.
Dispare comuna Stâlpeni?
Până în anul 2016, când avea o populație de 5.011 locuitori (conform datelor puse la dispoziție de institutul de statistică), localitatea Stâlpeni nu avea nicio problemă ca, având în vedere limita de minim 5.000 de locuitori, să i se retragă statutul de comună, cerință a actualei inițiative legislative depusă ieri în parlament. După instalarea administrației Șerbănoiu, din 2016 și până astăzi, numărul de locuitori a scăzut constant, ajungând conform recensământului de anul trecut la 4.815 locuitori, cu aproape 200 sub pragul minim.
Acest fapt se datorează neatractivității comunei, problemă analizată într-un articol de acum 2 ani din gazetă pe care vă recomand să-l (re)citiți și din care citez:
„Atractivitatea este caracteristica unei localități de a atrage sau de a respinge oamenii să trăiască sau să se mute în sau din aceasta. Oamenii sunt atrași în principal de patru lucruri: un venit bun, o educație (școală) bună, utilități de calitate și o piață imobiliară în dezvoltare, de unde să poată să aleagă cea mai bună locuință pentru ei și familia lor. Fără toate acestea, nu numai că nu vine nimeni în comune unde aceste necesitați nu există sau sunt precare, cum este la Stâlpeni, ci pleacă și cei care acum locuiesc aici, scăzând numărul de locuitori”.
Privind la involuția numărului de locuitori de la scrierea articolului și până astăzi, de la 4.874 la 4.815, dar și la încercările de a muta atenția priorităților comunei către cumpărarea unui Duster, ori organizarea unor acțiuni de (auto)promovare precum „Focul lui Sumedru”, nu către atragerea de investiții spre exemplu, este cel mai probabil că autoritățile locale au ignorat cele scrise acum 2 ani. Iar această ignoranță vulnerabilizează comuna Stâlpeni, așa cum rezultă din cerințele reorganizării administrative.
Am făcut o analiză a situației comunelor din zonă și, din 6 UAT-uri, Stâlpeni, Bălilești, Mihăești, Vulturești, Davidești și Țițești, rezultă că două dintre ele, Mihăești și Țițești, au numărul necesar de locuitori pentru a nu fi desființate sau comasate. Iar alte 4, Bălilești, Vulturești, Davidești și Stâlpeni riscă desființarea sau comasarea administrativă. Situație în care, fie Stâlpeni va ceda sate către comunele limitrofe (cum ar fi Rădești și Pițigaia către Mihăești, Stâlpeni, Oprești și Ogrezea către Bălilești sau Livezeni și Dealu Frumos către Țițești), desființându-se, fie va face o comasare, posibil cu Bălilești, ori va prelua sate din comunele limitrofe, până la limita de 5.000 de locuitori necesară funcționarii după o eventuală lege a reorganizării administrative.
Ce am fost și ce am ajuns!
Indiferent de varianta aleasă, este clar că Stâlpeni este într-o situație reală de vulnerabilitate, că reforma administrativă va fi făcută ca urmare a presiunilor puse pe partidele politice, iar această vulnerabilitate este datorată în principal primarului Gabi Șerbănoiu care nu a făcut nimic în cele 4 direcții care măresc atractivitatea comunei. Nu a atras investiții prin care să se mărească numărul de locuri de muncă, nu a finalizat proiectele de utilități promise în 2016 și 2020, nu a investit în educație, măcar într-un microbuz școlar, comuna fiind singura din județ care nu are așa ceva, iar dezvoltările imobiliare lipsesc cu desăvârșire.
Această vină trebuie asumată de primarul comunei, pentru că este una de necontestat dacă comparăm, spre exemplu, cu ce se întâmplă la Țițești, unde numărul de locuitori a crescut față de 2018, așa cum trebuie asumată și de cetățenii care l-au ales și reales ulterior. Dar și făcuți pașii necesari, măcar acum, în ceasul al 12-lea, pentru creșterea atractivității comunei Stâlpeni. Sau lăsate persoane mai competente și efectuarea unui pas în spate, pentru neputință, de actualii conducători ai administrației locale.
Și să nu uităm că, prin anii 2000, Stâlpeniul năzuia să devină oraș. Ce am fost și ce am ajuns!
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Gazeta de Stalpeni și pe Google News