Pentru cei care nu știu, termenul de „penitenciar” își are originea în cuvântul „penitență”, sinonim cu „pedeapsă” sau „privațiune”, pe care o impune sau și-o autoimpune cineva, o viață aspră pentru îndreptarea comportamentului celui declarat vinovat. Astfel, penitenciarul este locul, real sau imaginar, în care cineva este pedepsit pentru o vină ce poate fi și ea, la rândul său, reală sau imaginară.
Experimentul Stanford
Într-un experiment făcut la Universitatea Stanford acum 50 de ani, un profesor a ales aleatoriu 24 de studenți care au primit, la întâmplare, fie rolul de gardian fie pe cel de prizonier, iar la subsolul universității a amenajat o „închisoare” în care cei aleși să „joace” rolurile primite.
Deși nimeni dintre participanții la experiment nu aveau inițial probleme psihice, experimentul a fost întrerupt după doar câteva zile din cauza comportamentului agresiv al celor ce jucau rolul de gardieni față de colegii lor „încarcerați” și din cauza atmosferei toxice create în „penitenciar”.
Despre acest experiment puteți citi mai multe detalii aici. L-am adus în discuție în acest articol pentru a atrage atenția asupra a două lucruri importante:
1. că o închisoare, un penitenciar nu trebuie să fie neapărat un spațiu distinct, așa cum îl știți, cu ziduri reci de piatră, grilaje sau haine cu dungi. El poate funcționa fără probleme oriunde, chiar și într-o școală unde cei din conducere se comportă agresiv, invaziv și imită comportamentul unui gardian de penitenciar față de cei din jur, elevi, profesori, ori personal auxiliar și care sunt considerați prizonieri.
2. că o astfel de atmosferă, precum în experimentul Stanford, lasă traume adânci celor considerați „prizonieri”, copii sau profesori, de către cei ce se vor comporta ca niște gardieni ce trebuie să aplice pedepse pentru fapte imaginare.
Comportament de gardian
„Gardienii aplicau măsuri autoritare pentru ca, în cele din urmă, să supună prizonierii la tortură psihologică. Mulți dintre prizonieri au acceptat în mod pasiv abuzul psihologic, dar au fost ușor hărțuiți de către alți deținuți, care încercau să-i împiedice pe gardieni.”
Asta spune wikipedia despre experimentul Stanford care, atenție, s-a încheiat după numai șase zile.
Vi se pare cunoscut, doamna director acest gen de comportament? Explică cumva asta atitudinea unor părinți sau profesori față de recentul caz de bullying despre care am scris la gazeta pe care o urâți atât de mult, așa cum mi-ați dezvăluit într-o discuție telefonică?
Nu explică cumva și faptul că sunt profesori sau personal auxiliar care, dorind să fie în jurul dumneavoastră, agresează verbal și comportamental un alt cadru didactic? Ori că un fost contabil de liceu, a agresat fizic una dintre profesoarele sau personalul auxiliar de la școala pe care o conduceți, fapt care, spun cei care au asistat la agresiune, v-a bucurat vizibil?
M-am întrebat ce motivație ați avut să câștigați, așa cum ați făcut-o, cu îngăduință politică față de dumneavoastră și exigență gratuită și abuzuri făcute de același politic asupra contracandidatei dumneavoastră, postul de director? Doreați să ajungeți „gardianul șef” cu un mandat de 4 ani și să luați împreună cu „gardienii” din echipa dvs. prizonier tot liceul din Stâlpeni prin epurări și teroare?
Spun epurări pentru că, îmi spun oamenii din comună, încercați cu orice chip să îi înlocuiți pe unii angajați din școală, considerați de dvs. nedemni sau inferiori, cu persoane care nu se pricep decât să facă cozonaci cu rahat, dar care vă laudă frenetic pe Facebook, laude la care nu ezitați să vă manifestați public cu aprecieri și emoticoane.
Să vă mai întreb și despre „întrecerea socialistă” declanșată tot de dumneavoastră în a-l găsi pe Gogu din liceu, că aveți așa, o bănuială, că unii dintre „prizonieri” comunică cu presa, ori cu lumea din afara „penitenciarului” construit de dumneavoastră, lucru evident nepermis după mintea dvs.? Sau despre eticheta pe care v-au pus-o generații întregi de elevi și care au legătură cu acest comportament pe care îl aveți?
Oricât ați nega dumneavoastră și „gardienii” cu care v-ați înconjurat, acestea sunt adevăruri care pot fi probate oricând și pe care le puteți contesta oriunde doriți. Vom scrie de fiecare dată când comportamentul dumneavoastră este evident și demonstrabil abuziv și îi afectează pe cei pe care îi considerați „prizonieri”.
Nu mai bine demisionați?
Da, vă contest nu numai funcția de director, ci și pe cea de cadru didactic. Probabil că aveți cunoștințele de chimie necesare poziției de profesor pentru această disciplină. Dar numai acest lucru nu înseamnă că sunteți și un bun profesor, profesie, vocație chiar, care presupune tact, empatie, ascultare, responsabilitate față de viitorul copiilor pe care îi educați, de la catedră. Unde ați făcut practica pedagogică, cât timp și de ce toate aceste competențe pedagogice vă sunt străine cu desăvârșire, așa cum reiese din ceea ce relatează despre dumneavoastră cei care vă cunosc?
Să știți că a demisiona nu este nicio rușine. Este doar recunoașterea incapacităților noastre de a îndeplini o așteptare din parte celor din jur. Iar dumneavoastră eșuați lamentabil, deoarece așteptarea de la un director de școală este mare, aspect despre care a scris una dintre colegele noastre, tot cadru didactic, la gazetă. Da, e scris, dar, nu-i așa, dumneavoastră nu acceptați sfaturi, mai ales de la cineva sau ceva pe care o considerați „mizerabilă”, așa cum spuneați despre Gazeta de Stâlpeni.
Ce cred eu este că de fapt nu doriți să învățați, ci doar să vă perfecționați „aptitudinile de gardian”, unul care își dorește cu orice preț controlul absolut în liceul Stâlpeni și menținerea unui climat de frică, închis, apăsător și de care elevii, cadrele didactice și personalul auxiliar nu știu cum să se îndepărteze mai repede. Unii chiar plecând din post, cum tot gazeta scria într-un alt articol care a ajuns la peste 2.900 de vizualizări.
Doamnă, toate aceste semnale pe care vi le-am transmis arată că am avut suficientă răbdare cu dumneavoastră. Nu aveți niciun drept să continuați să jigniți, să-i traumatizați pe cei din jur sau să favorizați acest climat de penitenciar în liceu. Funcția de director nu vă dă nici autoritatea și nici legalitatea ca pe copiii și adulții din școală să îi considerați „prizonierii” dumneavoastră.
Nimeni nu este vinovat, pentru că nu există nicio instanță care să declare așa ceva în liceul Stâlpeni. Vina este doar în imaginația dvs., aceeași care consideră că eu și colegii mei scriem la ordinul cuiva, de parcă am fi „prizonierii” sau slugile acelui „cuiva”, ori care consideră că a nu fi dintr-un anumit partid, ori dintre cei care vă critică (nu mai spun să vă ceară demisia, așa cum fac eu acum), sunt vinovați și trebuie aspru pedepsiți.
Oricât v-ați ascunde după hârtii, pentru că ședințele cu părinții le-ați convocat doar pentru a se semna un proces verbal pe care să îl prezentați inspectorilor care au venit ieri în liceu, traumele unui copil și drama părinților săi nu se pot acoperi cu o hârtie pe care ei nu au vrut să o semneze.
Și pentru că am ajuns la ședințele convocate de dvs., în absența dirigintelui pe care ați dat mereu vina (lucru mizerabil, dacă mă întrebați pe mine, atâta timp cât cineva nu se poate apăra de acuzele dumneavoastră, nefiind de față): circul iscat în ședința de după amiază, îngăduința dvs. față de comportamentul unor părinți care, precum niște „gardieni”, îi etichetau pe copii ca fiind „jigodii”, chiar nestoparea acelui circ pe care l-ați condus, arată că nu puteți conduce nici măcar o clasă de-a VI-a, darmite un liceu care, cândva, era mândria comunei și care acum e la un pas de desființare.
Toate acestea doamnă, dar și altele scrise deja sau încă nescrise, sunt ceea ce mă determină să vă cer public demisia.
Dacă nu veți demisiona, vă anunț și pe dumneavoastră, la fel cum îi anunț pe toți „gardienii” din jurul dumneavoastră care doresc să își spele păcatele, dar și pe „prizonierii” copii și adulți din liceu, că demarez o campanie de strâns probe despre comportamentul și incompetența dvs. ca director și cadru didactic.
Iar restul îl știți, aceste dovezi, împreună cu o sesizare publică, vor merge către autoritățile locale și naționale, alături de tot ceea ce mi s-a adus deja la cunoștință. Și indiferent de câtă susținere politică aveți, valul care va veni va putea scoate din liceu, o dată cu dvs. și atmosfera de penitenciar pe care ați creat-o.
Alegerea vă aparține.
Foto: Freepik
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Gazeta de Stalpeni și pe Google News