Dragă George,
tu cel care ai arătat atât de multă bună creștere și de care ne despart atât de mulți ani, cât imaginația unui tânăr nu poate pricepe cu mintea sa de mugur abia înflorit. Și care nu știe că semințele sale vor dura mai mult decât mine, ori decât eternitatea lui Nichita Stănescu sau dragostea lui Mihai Eminescu, la un loc. Nu uita că ai tot viitorul în față, că ești beneficiarul unei existențe pe care nu o vei pricepe sigur acum, dar pe care o vei aprecia, cu siguranță, într-o bună zi.
Mi-ar plăcea să îți spun că asta este tot ceea ce contează, dar nu este așa. Sunt multe cele care îți vor defini viitorul, precum fetele, colegele tale de acum, care au o vârstă pe care deocamdată nu o poți înțelege, pentru că fetele, la vârsta ta, evoluează mai repede biologic decât tine. Iar un sărut nevinovat sau o îmbrățișare au o cu totul altă semnificație pentru ele, decât cea pe care o crezi tu acum, fetele intrând mai repede în lumea maturității decât tine.
Și asta nu este nici vina ta, nici a lor și nici a politicului. Așa este croită lumea.
Dincolo de biologic însă, trebuie să îți spun că generația mea de „decreței” a eșuat, pentru că trăiești într-o lume în care adevărul depinde de politic, de bani și de influență. Noi, deși ne-am dorit să existe o lume corectă, dreaptă și în echilibru, am eșuat pentru că. fiind de bună credință așa cum sunt și părinții tăi, am crezut că cei din jur sunt asemenea nouă. Ne-am înșelat, mulți dintre aceștia inducând frica, neputința și eșecul în oase.
Iar asta, din păcate, chiar dacă părinții tăi au înțeles că nu trebuie să ți se pună aceste pietre de moară în bagajul vieții, alți părinți au ales să le așeze în bagajele copiilor lor, mulți dintre ei fiind colegii tăi de acum, cei care te jignesc nemeritat. Și care vor eșua probabil la un moment dat, pentru că ceea ce la tine pare în neregulă, la alții va contribui din plin la scuzele eșecului lor, eșec de care vei auzi la prima revedere de la terminarea școlii. Doar ai răbdare până atunci. Crede-mă că va merita!
Mă mai simt vinovat pentru ceva: pentru toți dascălii care nu te merită, pentru cei ce nu sunt interesați de viitorul tău, infinit mai important decât salariul pentru care vin cu silă la școală sau îngâmfarea cu care te privesc de pe scaunul lor directori și care îți sugerează să te muți la altă școală, pentru a se debarasa ei de problemele pe care nu știu să le gestioneze. Iar pentru că trebuie să performeze politic, îți spun că problema este a ta, nu a lor.
Nu, nici pe departe: ei sunt defecți, nu tu, la fel cum defect este întregul sistem care se acoperă cu procese verbale, semnături, liste, angajamente sau proceduri, pentru că nu tu, ci stabilitatea lor pe funcție li se par mai importante.
Dragă George,
iartă-ne pentru că am eșuat în a croi un sol bun pentru răsadul care sunteți voi, generația ta încropită din fiecare copil care înseamnă viitorul comunei, orașului sau a statului, oriunde veți alege să trăiți liber. Dar tu, față de alții care nu au norocul ăsta, să știi că ai doi părinți care sunt trup și suflet alături de tine și care te susțin în toți pașii ce vor urma spre a deveni un cetățean competent și de bună credință.
Nu este, așadar, nimic în neregulă cu tine, ori cu părinții tăi. Nici pe departe. Lumea în care te-ai născut și crești este defectă și am să te rog pe tine, la fel cum îi rog și pe colegii tăi, să o vindecați, așa cum am încercat eu și tatăl tău să ne implicăm, să schimbăm, să rămânem în bună credință.
Fii bun și urmează-ți visul! Asta este tot ceea ce contează.
Foto: Freepik
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Gazeta de Stalpeni și pe Google News