Exemplul de implicare
Incep acest articol cu un exemplu elocvent pentru cei care isi doresc o schimbare in bine a comunei Stalpeni: intr-un articol, Ionela Birea arata in ce mizerie si nepasare se afla un loc destul de cunoscut din comuna, Izvorul de la Moara. Din imagini se vedea cum locul parea parasit, plin de gunoaie, vegetatie si cu matasea broastei pe luciul de apa, acolo unde natura le daruia oamenilor apa buna de baut.
Apoi, dintr-un alt articol, aflam cum doi membri ai noului infiintat ONG, Asociatia „Stalpeni, Comuna Noastra!”, Ionela Birea si Gheorghe Nicolae, nu au asteptat ca sa vina cineva sa curete acel loc, ci au mers ei insisi si au facut curatenie.
Totul sau nimic
De ce dau acest exemplu? Pentru ca el contrazice acea mentalitate a romanilor, de la „vladica si pana la opinca”, ca sa folosesc o expresie consacrata, adica de la seful statului si pana la omul de rand, care pare a fi urmatoarea:
NIMIC PENTRU TARA/LOCALITATE, TOTUL PENTRU MINE.
Spuneam si eu, tot intr-un articol aici, la gazeta, ca cei care au facut Unirea de la 1918 si care au faurit statul roman, aveau insa un alt mod de gandire si de actiune, total diferit al celui de astazi:
TOTUL PENTRU TARA/LOCALITATE, NIMIC PENTRU MINE.
Cata diferenta, nu? Mai gandeste astazi cineva asa?
Poate doar in ceea ce priveste gunoiul pe care il dam inapoi tarii pe unde nici cu mintea nu ne gandim: santuri, rauri, pesteri, zavoi, strada, munti, vai, … Tot gunoiul pentru tara/localitate, nimic pentru mine, pare a fi lozinca noastra. Pentru ca sunt putini cei care se intorc, spre exemplu, de la picnic (gratar) cu gunoiul in portbagaj, pe care apoi sa il duca la tomberonul de acasa. Ori care sa mearga cu rucsacul la munte si la intoarcere tot gunoiul sa nu il arunce pe traseu, ci carat in spate si depus apoi la prima ghena de gunoi intalnita in drum. Ori sticla de apa sau de suc, o data golita, sa fie pusa inapoi in geanta/sacosa si asezata la „reciclabile” in tomberon, ori in primul cos de gunoi intalnit.
Nu. Majoritatea mergem la plaja, la gratar, pe strada, in natura … sa ne punem „amprenta” de deseuri, ori gunoaie produse (ambalaje, sticle goale, coji de seminte, hartii, chistoace de tigara, etc ). Pentru ca, nu-i asa, credem ca altcineva trebuie sa vina dupa fiecare dintre noi si sa stranga. Si cand nu este nimeni care sa curete, incepem sa ne vaitam ca poporul roman este necivilizat. Ca avem o tara frumoasa, dar e plina de gunoi.
Numai ca si noi suntem parte din aceasta populatie… necivilizata de care ne vaitam ca este necivilizata.
Multi vs. Putini
Asadar asteptam ca cineva sa faca totul pentru noi. Cine? Evident, cei pe care ii platim: primarul, viceprimarul, consilierul, delegatul satesc, firma de curatenie, daca exista, evident, gunoierul, angajatul Dorel… De fapt vrem ca sa fim cu totii serviti, astfel incat asteptarea noastra este ca o mana de oameni sa faca absolut totul. Iar noi sa fim doar servici de catre acestia. Respectiv asteptam
MULT, DE LA FOARTE PUTINI.
Dar atunci cand suntem multi care nu facem nimic, ori mai rau, facem mizerie, furam sau stricam, cei putini nu mai fac fata. Si fie trebuie sa fie angajati mai multi, ceea ce nu ne convine, pentru ca sunt bani publici, ori trebuie sa-si creasca salariile pentru ca muncesc mai mult. Dar nici cu asta nu suntem de acord, pentru ca… nu merita, ori pentru ca ar trebui noi sa platim taxe si impozite mai mari.Si nu ne convine.
Urmarea? Tara arata asa cum arata si nu mai putem face nimic.
Numai ca iata! apare o intamplare precum cea cu Izvorul de la Moara. Nu stiu cati stiti ca terenul de la Izvorul Morii este unul privat, nu public. Acel proprietar al terenului a lasat accesul liber la izvorul cu apa de baut, oricui doreste, adica comunitatii. O comunitate care a tratat cu nepasare acest teren, nepasandu-i cum arata, ori mai rau, l-a murdarit intentionat. O comunitate cu toate proprietatile personale din intravilan ingradite si care nu accepta sa i se incalce acea proprietate, nu?
Iar exemplul de implicare al celor doi membri ai ONG-ului din Stalpeni, descris la inceputul articolului arata ca se poate face ceva prin initiativa si buna credinta. Respectiv, exemplul lor de implicare schimba paradigma (modul de a gandi) pe care ar trebui sa o aiba cat mai multi dintre noi din MULTI, CARE SA FACA TOTUL, in
CATE PUTIN, DE LA CAT MAI MULTI.
Ganditi-va cum ar arata comuna daca multi dintre locuitorii dintr-un colt al unui sat, ori din mai multe, in loc sa astepte sa vina primaria sa le rezolve problemele, ar incepe ei sa se implice, cu cate putin, acolo unde pot si unde au voie. Imaginati-va cum ar arata lunca de langa Raul Targului, ori drumurile din Stalpeni, daca, in doar 2 ore pe luna, oamenii s-ar intalni si ar curata santurile de gunoaie, ori ar face curatenie: pe drum, in statia de autobuz, in parc, pe ulita, in zavoi… Peste tot.
Ar putea cosi iarba de pe spatiul public sau din curtea scolii. Ori ar amenaja un izvor asezand cateva pietre mai mari sau mai mici, asa cum au facut cei doi, Ionela Birea si Gheorghe Nicolae, la Izvorul de la Moara. Ori ar amenaja spatiul de langa un monument, asa cum a facut Adrian Badulici, din proprie initiativa, la Stalpeni, inainte de Inaltare.
Ei, cum ar fi? Si de ce sa nu fie?
Foto: Freepik
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Gazeta de Stalpeni și pe Google News