Întinde-ți mâna către cer,
Să simți soarele cum arde
Apoi du-o către piept,
Să vezi cât de tare bate.
Lasă vântu să își plimbe
Mâinile prin parul tău
Să-l dezmierde-ncetișor,
Așa cum ai visat mereu.
Așează-ți talpa pe pământ,
Pe iarba fragedă si udă
Unde-au călcat cândva strămoșii,
În drumul lung și greu spre luptă.
Privește cerul plin cu stele,
În noaptea blândă și senină
Și cum tăcerea infinită,
Durerea-amară îți alină.
Lasă-ți trupul ușurel,
Să fie purtat în zare,
Către lumi nebănuite
Din universul ăsta mare.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Gazeta de Stalpeni și pe Google News



2 comentarii
Felicitări, Ana!!! O creație vibrantă, cu surplus de emoție!!! 😍😍😍
Va multumesc mult ! 🥰🥰