[ OPINIE ] Blestemul acestei comune (V)

Scris de Andrei Vacaru
385 vizualizari

Atunci cand am continuat sa scriu seria aceasta de articole, m-am gandit ca cei mai multi dintre noi suntem oameni credinciosi si ca intelegem ce este acela un „blestem”. Respectiv ca e ceva „facut”, dar care poate fi si „desfacut”, astfel incat sa putem sa scapam de el. De data aceasta, a scapa de blestemul comunei nu depinde de preot, ori de a aduce ofrande cuiva, ci de fiecare dintre noi. Si mai cred ca  acest „blestem” este tot ceea ce tine Stalpeniul in loc sau, mai rau, il degradeaza zilnic, sub ochii nostri.

S-a scris despre grija primarului si a administratiei locale de a-si tripla salariile si a se gandi doar la avantajele lor personale. Am scris si despre atractivitatea comunei pe care nu o pune nimeni in valoare, sub presiunea celor doua orase din apropiere, Mioveni si Pitesti. La fel, am redactat un articol in care vorbeam despre nepasarea, ori frica existenta sau presupusa si despre lipsa de implicare a cetatenilor comunei. Si un altul care avea ca subiect amoralitatea, zona gri in care traim si ne crestem copiii, fara sa avem valori clare si limite morale peste care, cand cineva le trece, nu ar mai trebui sa avem indulgenta.

Astazi a venit momentul sa vorbesc despre un alt blestem, numit „partide politice”. Atentie! Nu spun ca ar fi bine sa desfiintam partidele. Nu, partidele sunt necesare intr-o democratie. Insa atunci cand ele devin toxice la nivel local, atunci cand ele fac mai mult rau decat bine, ar trebui sa le tratam ca atare.

Episodul V: Partidele politice

De ce ar fi partidele un blestem pentru aceasta comuna? De ce acest blestem ar impiedica o viata mai buna pentru cetatenii din Stalpeni, asa cum promit la alegeri, iar lipsa partidelor din viata comunei, nu de tot, evident, ori ignorarea lor, ar face din aceasta comuna o localitate mai frumoasa, mai curata, mai atractiva si in care viitorul sa arate foarte bine?

Pentru ca am vazut cum din cauza partidelor oamenii gandesc folosindu-se de niste „cutii imaginare”. Daca cel ce judeca este simpatizant sau membru, sa zicem PSD, oamenii vor fi asezati si imparti intre cei din „cutia mea”, PSD (pentru care sunt dispus sa inchid ochii si sa ii sustin fara conditii) si ceilalti, din alte cutii, care sunt traditional sau nu, dusmanii „partidului meu”. Si invers, daca am afinitati pentru PNL, Pro Romania, ori alt partid, ai mei din „cutiuta” sunt buni, in timp ce ceilalti, din afara, sunt rai.

Astfel, perceptia celor care gandesc asa (si nu sunt putini) este una toleranta cu faptele care contravin legii pentru cei din „partidul meu” si extrem de critica, chiar intransigenta, chiar daca nu exista un motiv clar, fata de ceilalti. Nu de putine ori am observat o ura viscerala, pe care o luam de la televizor si o ducem mai departe, nejustificat.

Exact asta ne impiedica sa vedem ADEVARUL pe care l-am primit de la bunicii si strabunicii nostri, care nu erau nici membri de partid si nici nu prea pricepeau ce e cu partidele. Daca am auzi acum cum ne-ar vorbi o bunicuta, probabil ne-ar spune ceva de genul

„nu stiu, maica, ce e cu partidele astea, eu ma uit doar daca omul e de buna credinta sau nu…”

si ne vom da seama ca am parasit demult criteriul bunei credinte, fara a mai judeca acea persoana dupa vorba transpusa in fapte, dupa transparenta si binele public facut, inlocuind-o cu un surogat de gandire numita „activism politic”. Prin urmare, gandind in termeni de „partide”, riscam sa nu mai vedem buna sau reaua credinta a subiectului discutiei. Iar modul de a vedea lumea din jurul nostru, atunci cand vorbim de administratie locala si nu numai, arata de cele mai multe ori cam asa:

„Il votez, ca e de la… (si urmeaza partidul)”. Si sigur da si el o tuica, pentru ca l-am votat, ca e baiat bun.

Ati spus probabil asa ceva inainte de alegeri, iar apoi ati si procedat astfel? Atunci inseamna ca sunteti tributarul acestui mod de gandire, toxic. V-ati gandit daca acela pe care ati pus stampila la urna este de buna credinta sau nu? Sau ati presupus ca este, doar pentru ca este din partidul dvs., dar daca era din altul, clar era de rea credinta?

Haideti sa ne gandim altfel. Mai era Gabi Serbanoiu primar astazi daca pierdea alegerile interne in PSD in 2016, asa cum spunea Ion Badoaia intr-un interviu si mergea el la PNL, nu Silviu Nedelcu? Nu, probabil Silviu Nedelcu era astazi primar, cine stie? Sau altcineva.

Din pacate multi alegem partide, nu oameni. Si am aratat ca alesii locali sunt mai atasati de partid si vor fi intotdeauna gata sa tradeze interesele cetatenilor si sa raspunda unor comenzi politice, asa cum am aratat de curand in cazul contractului cu centralele termice cumparate la suprapret. Dar, nu-i asa? Atata timp cat „partidul nostru” a decis astfel, ce ne mai pasa noua de comuna?

Da, dar unde este buna credinta, iar reaua credinta nu sta cumva pitita dupa sigle de partid? Si atunci, daca alegem reaua credinta, noi nu cumva suntem la fel? Si de ce blestemul asta sa alegem, cu rea credinta, reaua credinta, doar pentru ca nu mai vedem dincolo de partide?

Intreb.


Google News icon  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Gazeta de Stalpeni și pe Google News


Alte recomandari

Scrie un comentariu

* Prin trimiterea comentariilor esti de acord cu politica de confidentialitate privind prelucrarea datelor personale.

Site-ul utilizeaza fisiere de tip cookie pentru a personaliza si imbunatati experienta dumneavoastra pe site. Am actualizat politicile pentru a integra in acestea modificarile specificate de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date. Te rog sa citesti modul in care prelucram online datele cu caracter personal. Prin continuarea navigarii pe site confirmi acceptarea utilizarii fisierelor de tip cookie conform Politicii de prelucrare a datelor. Datele tale pot fi oricand sterse urmand instructiunile din document. Accept Citeste Politica de confidentialitate