Noaptea trecută, după o zi grea cu o postare aprinsă și multe comentarii apreciative scrise în limba anagrameză pe Facebook de susținătorii săi, Gabi Șerbănoiu a adormit, în sfârșit, cu gândul la partidul său prea-iubit și la „marea trădare” a vremurilor moderne și a conducerii care face coaliții cu schizofreni. În somn, ca de fiecare dată, realitatea și fantezia s-au amestecat, deși asta se întâmplă uneori și în campania electorală, când le spune alegătorilor nu doar ce a făcut el, ci și toți înaintașii săi de pe scaunul de primar de la Stâlpeni, ca fiind meritul său.
… se făcea că buchisea cu atenție statutul partidului, descoperind la articolul final, scris cu litere mici, profeția că „la trei zile după funeraliile de stat, președintele cel mai de onoare se va ridica dintre noi, spre salvarea social – democrată.” Ridică atunci uimit privirea și observă mormântul lui Isus din Ierusalim, săpat într-o stâncă, dar pe care scria cu litere groase pe uriașa piatră de la intrare, „Ion Iliescu”.
Era a treia zi de la îngropăciunea la care nu doar USR și Grindeanu au lipsit, ci și … poporul român nerecunăscător. Dintr-o dată, piatra s-a dat singură la o parte, iar din întunericul rece a ieșit, calm, președintele de odinioară. Cu un zâmbet larg, dar liniștit, acesta și-a scuturat de praf sacoul la două rânduri de nasturi și și-a potrivit frizura. Apoi s-a uitat iubitor către el și i-a grăit:
„Dragă tovarășe Șerbănoiu, stai liniștit… am venit să îți transmit urările mele sincere de bine și să îți zic că partidul nu moare, doar se reorganizează, cum am făcut-o și în ’89.”
Șerbănoiu, emoționat și cu lacrimi șiroind pe obrazul său bătătorit … de atâta bătut obrazul la nerecunoscători, dori să-l întrebe ce părere are despre coaliții, despre USR-iști și despre „trădătorii din partid”. Dar Iliescu a ridicat mâna, ca atunci când s-a despărțit mulțumit de minerii veniți să planteze panseluțe în 13 – 15 iunie la București și a continuat:
„Amintește-ți, tovarășe, că noi în PSD ne certăm în ședințe netransparente, pentru putere și bani, nu pe Facebook.”
În clipa următoare Iliescu s-a îndepărtat de mormânt, dispărând printre razele unei lumini calde, pășind agale și apăsat, ca orice legendă politică, lăsându-l pe Șerbănoiu singur, fără Mesteacăn și consilierul personal lângă el. Cu inima bătându-i tare, se sperie când auzi din spate vocea gravă a lui Bolojan, care i-a zis: „Acum, la treabă… să facem reforme!”
S-a trezit brusc, convins că fusese un semn… că dacă partidul nu se reformează nici măcar pe rețelele sociale, sigur o va face în AUR. Ce coșmar!
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Gazeta de Stalpeni și pe Google News