„Negociem orice, dar NU NEGOCIEM PRINCIPII!” – Corneliu Coposu
Într-o Românie în care memoria morală pare că se estompează cu fiecare zi, acest citat al lui Corneliu Coposu răsună tot mai slab printre zgomotele interesului personal, ale compromisului facil și ale alianțelor conjuncturale. Într-un astfel de context, nu e de mirare că un proiect pornit din dorința de schimbare onestă, Gazeta de Stâlpeni, ajunge, după patru ani, să-și privească unii dintre foștii colaboratori cu tristețe, dezamăgire și, inevitabil, cu luciditate.
Gazeta a fost creată la începutul anului 2021 după ce inițial am dezvoltat site-ul stalpeni.ro, un proiect de monitorizare civică a administrației locale, în care am crezut suficient de mult încât să ignor somațiile primarului Șerbănoiu de a-l închide. Nu pentru mine, ci pentru un principiu, acela al credinței că schimbarea în bine a comunei Stâlpeni se face prin transparență, adevăr, bună credință și implicare civică. Acestea nu au fost sloganuri, ci valori asumate.
Din păcate, unii dintre cei care au fost parte din această construcție au ales, pe parcurs, să-și negocieze convingerile. Să se aplece după vânt, să își recalibreze „adevărul” în funcție de cine oferă avantaje sau beneficii. Cazul cuplului O. D. – M. P. este emblematic. De la colaboratori în proiectul Gazetei la portavoce convenabilă și susținători neasumați dar evidenți ai administrației PSD, într-o metamorfoză rapidă și lipsită de coerență morală.
Au urmat acuze și jigniri aduse celor ce au rămas după plecarea lor în echipa Gazetei și auto-victimizări în stil populist, derapaje ideologice cu iz de Șoșoacă și prietenii rebrenduite cu personaje care altădată le erau toxice. Pare că O. D. a uitat cine i-a construit și administrat site-ul Știri din Muntenia, cine i-a mutat articolele scrise în Gazetă pe site-ul său, ori cine i-a găzduit și administrat site-ul până când, din cauza aplecării sale spre promovarea mesajelor Rusiei și ale extremei drepte, am întrerupt colaborarea pentru a nu mă expune.
A încheiat imediat colaborarea cu mine după ce a plecat de la Gazetă? Vai, ce memorie scurtă!
Aceeași dezamăgire se resimte și în cazul tinerilor I. B. și D. D., plecați mai târziu. Cei care acum câțiva ani păreau niște voci promițătoare în jurnalismul civic local, au preferat să plece atunci când mi-au cerut să le semnez o informație neverificată cu „redacția” și să o public neapărat, expunând Gazeta. Le-am solicitat atunci responsabilitate și verificare, nu doar entuziasm.
Azi, când își promovează blogul cu preluări de știri despre liceul din Stâlpeni, condus de directoarea care îi umilea ieri și sunt lăudați chiar de primarul care îl dădea pe D. afară din ședința de consiliu pe care dorea să o transmită în direct Traian Paparete, cu tot cu acesta, mă întreb firesc, ce s-a schimbat? Ei sau principiile?
Unii care m-au acuzat că de fapt eu m-am schimbat spun că a rămâne fidel principiilor este o dovadă de rigiditate. Eu spun că e o dovadă de caracter. Că nu e ușor să rămâi drept într-o lume care se apleacă ușor, după cum bate vântul beneficiilor. Tocmai de aceea, continuitatea Gazetei de Stâlpeni în rețeaua PressHub, participarea noastră la sesiunile de la Strasbourg și Bruxelles, ori în proiecte naționale de monitorizare a traficului de persoane, recunoașterea unui model civic pe care Stâlpeni nu îl avea până în 2020, site de transparență, ONG, gazetă, demonstrează că se poate. Se poate să rămâi drept și relevant în același timp.
Într-un județ sufocat de rețele de putere transpartinică, de complicități politice și de presa „de casă” promovată până la nivelul de prefect de Argeș, într-o comună asfixiată de înțelegeri pe sub masă, de sinecuri, de avantaje nemeritate și investiții scumpe și prost executate, să spui că nu negociezi principiile este un act de curaj. Dar și o alegere conștientă. Pentru că altfel, dacă totul e negociabil, atunci nimic nu mai are valoare.
Departe de mine gândul de a mă compara cu cel ce a fost Corneliu Coposu. Dar acesta nu este un mit, este un reper național. Cine îl ignoră astăzi, o face pentru că i-ar încurca drumul spre confortul personal, spre compromisul călduț și spre alianțele cu cei care ieri îți dădeau un șut imaginar în fund și te scoteau din Căminul de la Rădești sau din PNL. Dar istoria are un obicei aparte, punând faptele în perspectivă și pe oameni în locul meritat. De aceea, nu regret că am rămas consecvent.
Regret doar că unii au uitat de unde au plecat. Dar, privind înapoi cu luciditate, înțeleg de ce.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Gazeta de Stalpeni și pe Google News