[PAMFLET] Unge ușa, măi primare! Scârțâie în difuzoare.

Scris de Andrei Văcaru
411 vizualizări

Sunt sigur că știți că la Stâlpeni ședințele de consiliu local se transmit de ceva timp dintr-o sală a primăriei unde ușa scârțâie de luni bune și deranjează transmisiunea audio-video care și așa este execrabilă. Tot așa scârțâia ușa și la Căminul Rădești de unde se transmiteau ședințele până la începutul lunii martie 2024, semn că nimeni din primărie nu le unge, pentru că nu le pasă. Bine însă că nu dau pe la balamale cu spumă poliuretanică, ca la pasarela CFR. Nu că n-ar fi în stare, că tot a fost proiectul ăla cu eficientizarea energetică a primăriei și or fi rămas un tub, două, să îl folosească.

Pe jos, în sala de ședințe din primărie, se văd aruncate tot felul de obiecte. La ultima ședință, un brad artificial de Crăciun, ambalat într-o cutie de carton, era pus sub una din mese. Peste el niște prelungitoare electrice, iar pe mijlocul sălii, tronează inadecvat un scaun pe care stau într-un echilibru fragil, un desktop și un monitor. Pe care primarul se privește pe sine din transmisiunea live a ședinței de consiliu local, uneori nervos și negru de supărare, cum striga unui consilier local „zdreanță!”.

În dreapta stau înșirate câteva steaguri, puse în fața unor fișete metalice aduse probabil de pe la fabrica de cherestea, pe vremuri. Drapele care încadrează în șir indian partea laterală dreaptă și opozantă a scenei. Un steag este clar al UE, organizația aia pe care o urăște Călin Georgescu, idolul primarului Șerbănoiu. Un al doilea este tricolorul României și, în spatele locurilor unde se așază mai nou consilierii Forța Dreptei și PNL la ședință, se află un steag cu stema României. O fi noul drapel al opoziției, cine știe?, că la ce lance ascuțită are și cât de albastru e fundalul, roșul PSD și galbenul AUR, noua coaliție majoritară de la Stâlpeni, par că nu au nicio legătură.

Mesele sunt 5 la număr: patru dreptunghiulare și una cu forme rotunde, unde stă „jupânul”, sau Obama cum zicea că îi place să i se spună. Atipică și amintind de o rotativă eșuată sau de unduirile primarului după cum bate interesul, masa asta rotunjită asigură locuri la ședință doar pentru participanții apropiați primarului. Nici celelalte nu sunt mai încăpătoare, astfel că unii din consilieri sunt nevoiți să stea vis-a-vis de unde stă primarul, cu spatele la peretele de deasupra camerei de luat vederi. De unde nu se văd sau se văd doar când se apleacă, arătându-și creștetele capetelor sau cheliile. Și telefoanele, dar asta e altă poveste.

La perete ar trebui să stea invitații Consiliului Local, nu consilierii. Să stea administratorul public, angajații primăriei și cine mai dorește să participe, deoarece vorbim totuși de o ședință de consiliu, nu de una a aparatului administrativ din primărie. Dar cum să stea „oamenii primarului”, elitele comunei, în opoziție cu acesta și nu lângă el? Ce o să creadă lumea, că l-au lăsat singur? Nu se face.

În fundal în stânga se vede un server și un router de internet, ori ceva aparatură cu un bec roșu aprins, semn că este pusă sub tensiune. Par stinghere acolo în întuneric, înconjurate de cabluri și alte aparaturi rămase de cine știe când și cu ce rol. Oricum primarul a spus public că nu se pricepe la digitalizare și „de-astea”, probabil și alegerea locului de depozitare acolo, la colț, ca să nu încurce angajații primarului care nu se pricepe.

În stânga față – dreapta cum mă uit pe cameră, stă un xerox multifuncțional imens și alb, luat probabil din banii cetățenilor. Dar pentru care vor fi taxați la orice copie de xerox pe care le-o dă primăria. Că așa a decis primarul, deși s-a opus Florin Enache, care zice că n-ar fi normal să îi taxezi pe oameni pentru că folosești aparatul lor. Mă gândesc că probabil de aceea mi-au trimis anul trecut banii înapoi în contul personal după ce mi-au spus că 5 copii după Registrul Agricol din anii 60 pe care mi le-au trimis mă costă 10 lei și plătisem imediat online. Nici azi nu știu ce a însemnat asta. M-au cumpărat, așa-i?

Revenind, sala aleasă de Șerbănoiu pentru ședințele de consiliu local, majoritatea urgente de la începutul noului mandat, este după toate aparențele mai mult un depozit, neprimitoare și urâtă, care arată dezordine și nepăsare. Mesele de birou sunt asezonate cu scaune grele, din fier forjat și șezut și spătar din lemn masiv, fără niciun confort pentru utilizatori. Mai mult, dacă ai hemoroizi, Doamne ferește!, n-ai nicio șansă să nu recidivezi. Nu că mă gândesc la cineva anume, deși unii au morcovul bine înfipt în părțile anatomice care fac hemoroizi. Măcar când îi vizitează DIICOT-ul.

Ședințele sunt completate de comportamente de genul „ce caut eu aici?” sau „nu se mai termină odată?” ale unor consilieri și delegați sătești. Spun asta pentru că par a fi nerăbdători, vorbind neîntrebați sau acoperindu-i pe ceilalți. „Ce, noi suntem la Mioveni?” zicea neîntrebat un consilier care anul trecut, înainte de Crăciun, i-a votat salariul nevestei, auzind câte comisii de specialitate vrea Florin Enache. Sau un delegat sătesc de la Ogrezea, ales pe sprânceană de Mesteacăn, alt incompatibil, care se opunea la propunerile aceluiași Enache, vorbind peste acesta. Și sunt doar câteva cazuri în care toată lumea vorbește și nu se înțelege nimic.

Tot în timpul ședinței telefoanele sună. La ultima, primarul era nervos că tocmai telefonul lui Cuțic a sunat, proaspătul ales președinte de ședință în locul „tovarășului” de nădejde pentru partid Valerică Tănase, care transformase o ședință de consiliu pentru alegerea viceprimarului într-o ședință PSD.

Atunci Șerbănoiu nu mai era așa de nervos. Era nerăbdător să propună din poziția de președinte local al PSD pe doamna Machedon Mariana Nicoleta, în fața organului de presă venit tocmai de la Pitești să presteze pe contract cu primăria din mulți bani publici. Propunere care a și fost votată, cu ajutorul consilierului Modreanu de la AUR, speriat din cale afară că îi este atacată de gay-ii lui Cuțic și Enache, familia tradițională. Noroc că acum Machedon stă de strajă la hotarele comunei și ne salvează ea de LGBT. Noroc bun!

Ședința continuă, dar tot se vorbește sau se butonează telefoanele. De plictiseală sau pentru că beep-uie tik-tok-ul sau facebook-ul: mesaj nou. O fi Georgescu? Dar dacă o fi Ciolacu? Cum să reziste membrii de partid și să nu vadă imediat ce se întâmplă, în timp ce se votează devize umflate care îi costă pe contribuabili bani grei. Cui îi pasă?

Mă uit și la poziția participanților la mese. Pardon, pe scaun. S-a dus vremea când domn’ Panainte (era să scriu Panaitescu, mă scuzați domnule profesor, dar vedeți ce înseamnă să intri într-un con de umbră după ce nu ai făcut mai nimic?) … așa, care își lungea picioarele de pe scaun până în mijlocul Căminului de la Rădești. Vremurile s-au schimbat și consilierii stau mai bine așezați. Dar tot nu știu ce să facă cu mâinile, unii punându-le în sân, uitându-se încrâncenați să înțeleagă ce se discută.

Cea mai fidelă acestei poziții de încrâncenare cognitivă, cu brațele în sân, pare a fi noua consilieră PSD Constantin Veruța. O privesc și par eu mai nelămurit de nelămuririle ei. Că atunci când intervine, doar punctează pe linie de partid sau ca să îl susțină pe primar atunci când acesta mă atacă la persoană pe mine, „ăla de la Timișoara”, pericolul public.

Dincolo de ușile care scârțâie și zgomotul care nu deranjează pe nimeni,  mă intrigă vorbitul domnilor din șezut, lipiți de scaun, atunci când discută cu o femeie care stă în picioare. Au picat examenul de diplomă pentru cei 7 ani de acasă sau ce? O fi doamna vice în cauză, înțeleg, dar e totuși femeie și Churchill, cât era el fan Whisky sau Burbon, tot înțelegea că respectul e față de sine, nu neapărat față de persoana pe care o saluți. O fi chiar atât de greu să te ridici când vorbești cu o doamnă care ți se adresează stând în picioare? Măcar de ochii lumii, că știu că se filmează.

Așa că mâine mă duc la Dedeman, să cumpăr un spray sau un tub cu vaselină și să îl trimit prin curier primarului Șerbănoiu. Nu pot schimba comportamente, dar măcar atât să ajut și eu, să se ungă ușile, dacă tot se opune cu cerbicie primarul să nu se schimbe nimic la Stâlpeni. Nu de alta, dar ascult ședințele de consiliu la căști, ca să nu-mi deranjez soția căreia îi e silă de atacurile la persoană ale primarului și acoliților săi. Și nu vreau să am, Doamne Ferește!, vreun episod de menstruație inopinată la vreuna din urechile care sunt agresate de scârțâitul ușii.

P.S. Cum știu că primarul este expert în a alege oferta ce mai bună, la cât de bine a ales la licitațiile și contractele scumpe din bani publici, îl rog să-mi spună care din cele trei tuburi de vaselină de mai jos din oferta Dedeman este cea mai potrivită pentru primăria Stâlpeni. Nigrin sau MoTip? Ca să știu ce trimit.


Google News icon  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Gazeta de Stalpeni și pe Google News


Alte recomandari

Scrie un comentariu

*Prin trimiterea comentariilor, ești de acord cu politica de confidențialitate privind prelucrarea datelor personale.


Site-ul utilizeaza fisiere de tip cookie pentru a personaliza si imbunatati experienta dumneavoastra pe site. Am actualizat politicile pentru a integra in acestea modificarile specificate de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date. Te rog sa citesti modul in care prelucram online datele cu caracter personal. Prin continuarea navigarii pe site confirmi acceptarea utilizarii fisierelor de tip cookie conform Politicii de prelucrare a datelor. Datele tale pot fi oricand sterse urmand instructiunile din document. Accept Citeste Politica de confidentialitate