Puterea aprecierii

Scris de Valentina Enache
354 vizualizari

Intr-o zi frumoasa de toamna, mi-am luat inima-n dinti si mi-am dus fetita de 2 ani la o gradinita care arata departe de asteptarile mele, desi aproape ca o inscrisesem la una privata, dotata ca-n povesti. Pentru ca am cunoscut-o pe d-na educatoare, cu putin timp inainte si mi-a transmis incredere si liniste.

Intamplator sau nu, clasa in care-mi desfasor activitatea didactica se afla vis-a-vis de sala de grupa a fetitei mele. Astfel mi-e usor sa le fiu aproape si sa observ de cate ori ies din clasa cum se desfasoara activitatile cu cei mici.

Inca de la prima ora, ferestrele sunt larg deschise pentru aerisirea de rigoare, copiii sunt intampinati unul cate unul cu zambetul pe buze atat de ingrijitoarea scolii (careia fetita mea ii spune ,,bunica”) cat si de catre doamna educatoare. Ambele ii dezbraca de haina groasa, ii descalta, ii incalta cu incaltarile de interior, ii spala pe maini si-i introduc in sala lor plina cu jucarii moderne, dar cu mobilier vechi, de zeci de ani. Pana la ora 8.00 vin toti prescolarii si doamna incepe activitatile imediat (diferite, pe categorii de varsta, intrucat e o grupa mixta).

Copiii sunt linistiti, lucreaza in voie, iar doamna abia daca se aude de dincolo de usa. Din cand in cand ii aud iesind pentru a aerisi din nou sala si pentru a se spala pe maini inainte de masa.

Desi activitatea doamnei educatoare e foarte solicitanta avand in grupa copii de la 2 la 5 ani, nu-si pierde niciodata cumpatul si nu ridica tonul. Uneori o aud chicotind alaturi de cei mici pe dupa masca de protectie specifica perioadei de pandemie, dar niciodata tipand.

Desi nu are diplome de expert in educatie sau grade inalte, e un om modest, bun, frumos… asa cum si-ar dori fiecare parinte sa stie despre educatoarea copilului sau.

Astazi vreau sa-i multumesc public educatoarei Cristina Necsulescu de la Gradinita Livezeni pentru ca a fost singurul om pe mana caruia am avut curajul de a-mi lasa copilul. Totodata, sunt fericita ca am avut inspiratia de a alege corect OMUL, nu locatia.

Nu reusesc sa-i multumesc zilnic pentru grija si rabdarea de care da dovada. Nu reusesc sa-i multumesc nici atunci cand imi iau copilul acasa, plangand pentru ca vrea sa mai ramana. O fac acum in calitate de parinte, de colega, de coordonator… Bravo tie, Cristina! Esti un model pentru multi dintre noi!

Doamna Cristina nu este singurul dascal implicat si simt ca si profesorii au nevoie de feed-back. De apreciere, atat cat pot oferi cei din jurul lor. Promit sa revin curand si cu alte aprecieri. Am in minte profesori de exceptie care-i pregatesc pe elevii scolii cu responsabilitate si profesionalism.

P.S. Scriu acest mic articol pentru ceilalti parinti care nu au acces in scoala, asa cum am eu si care nu stiu exact ce se intampla in interior: copiii dvs sunt in siguranta si pe maini bune.


Google News icon  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Gazeta de Stalpeni și pe Google News


Alte recomandari

Scrie un comentariu

* Prin trimiterea comentariilor esti de acord cu politica de confidentialitate privind prelucrarea datelor personale.

Site-ul utilizeaza fisiere de tip cookie pentru a personaliza si imbunatati experienta dumneavoastra pe site. Am actualizat politicile pentru a integra in acestea modificarile specificate de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date. Te rog sa citesti modul in care prelucram online datele cu caracter personal. Prin continuarea navigarii pe site confirmi acceptarea utilizarii fisierelor de tip cookie conform Politicii de prelucrare a datelor. Datele tale pot fi oricand sterse urmand instructiunile din document. Accept Citeste Politica de confidentialitate