OPINIE | Cele 10 paradoxuri ale educației la Stâlpeni (II)

Scris de Andrei Vacaru
250 vizualizari

În prima parte a acestui articol împărțit în două și care are ca subiect cele 10 paradoxuri ale educației la Stâlpeni nu am vorbit despre ceea ce înseamnă un paradox și cred că o explicație ar fi de folos. Probabil că trebuia să încep cu această definiție pentru a înțelege mai ușor situația descrisă.

Un paradox, conform Dicționarului Explicativ al Limbii Române (DEX) este un enunț (o opinie) contradictoriu(e) și în același timp demonstrabil(ă), cu valoare de ciudățenie, de absurditate. Respectiv el este o alterare de la cauzele identificate și care, deși produce efecte într-un anumit sens, reacția la aceste efecte este cel puțin neașteptată, dacă nu chiar contrară așteptărilor, în sens invers celui produs de situație.

Paradoxul nr. 6 – deși conducerea liceului are directori două persoane care nu se prea înțeleg, totuși se depun și se implementează proiecte

Diferendele sau disputele între cele două doamne profesor care asigură conducerea liceului din Stâlpeni sunt cunoscute din interviurile de la Gazeta de Stâlpeni, dar și din alte articole care au atins acest subiect. Asta ar putea duce cu gândul la un blocaj managerial, însă faptele par a demonstra că nu este așa.

Nu știu în ce măsură cele două doamne și-au împărțit sarcinile sau colaborează, însă depunerea unui proiect pentru Programul Național Pentru Combaterea Abandonului Școlar în sesiunea 2022, arată că se are în vedere interesul unității de învățământ pe care cele două doamne îl conduc. Și pentru că am ajuns la acest program privind abandonul școlar, finanțat prin PNRR, trebuie clarificat că, deși Liceul tehnologic „I.C. Petrescu” a depus proiectul de finanțare, la Ministerul Educației s-a luat decizia de a nu include această instituție de învățământ în programul din 2022.

Așa cum ne-a precizat doamna profesor Elena Postelnicu și ne-a confirmat doamna profesor A. V., inspector județean pentru Fonduri Europene la ISJ Argeș, inițial liceul din Stâlpeni a fost pe lista eligibilă pentru programul adresat abandonului școlar, pe locul 98 național. Această clasare s-a făcut raportându-se la situația din anul școlar 2018-2019.

Ulterior, refăcându-se acest clasament cu datele din anul școlar 2020 – 2021, s-a constatat că nivelul de risc de abandon școlar la Stâlpeni a scăzut de la mediu la mediu scăzut, astfel încât liceul a fost exclus din finanțarea pentru anul 2022. Adică pe scurt, pentru că riscul de abandon școlar a scăzut, liceul nu a fost inclus în lista de beneficiari de finanțare pentru anul 2022, însă el poate fi inclus în următoarea rundă, respectiv pentru 2023.

Revenind la paradox, iată că se poate trece peste disputele personale, peste animozități și să se producă acea unire a eforturilor pentru ca interesul elevilor și al cadrelor didactice din liceu să rămână prioritar pentru conducerea de la „I.C. Petrescu” din Stâlpeni. Numai să nu fie doar un accident, iar lucrurile să revină la „normalul” conflictelor și disputelor fără nicio miză.

Paradoxul nr. 7 – deși este nevoie de cadre didactice cu pregătire și experiență, ele se lovesc de reticența celor care sunt din comună

Nu o dată, în discuțiile cu cei care sunt cadre didactice în unitățile de învățământ din Stâlpeni, unul din subiecte a fost modul cum sunt tratați cei care nu provin din comună. Că există o răceală a cadrelor didactice cu vechime de aici față de cei alogeni, adică veniți din alte localități, ca să predea la școlile din Stâlpeni.

Nu cunosc cauza acestor atitudini care fac rău învățământului din localitate, precum nu înțeleg de ce diversitatea nu este acceptată în instituțiile școlare din Stâlpeni, când tocmai această diversitate asigură atractivitate elevilor și un mod „altfel” de a face educație, apreciat în lumea întreagă.

Despre un astfel de caz am avut cel puțin un articol la gazeta, însă fenomenul nu pare a fi încetat, iar consecința acestuia este aceea că acești profesori și educatori aleg să se mute la alte școli din localitățile din jurul comunei Sâlpeni, unde să fie apreciați și respectați.

Iar în locul celor plecați vor veni sigur alte cadre didactice, care vor păți exact la fel, ceea ce înseamnă o fluctuație de personal care nu este benefică elevilor și actului didactic în general.

Paradoxul. nr. 8 – deși are potențialul unui spațiu geografic mare, numărul copiilor de la școlile din Stâlpeni scade

În spațiul geografic situat între Mioveni și Câmpulung-Muscel doar o singură localitate mai are un liceu, respectiv Domnești. Asta conferă liceului „I. C. Petrescu”, dar și școlilor din Stâlpeni, potențial de a atrage copii din localitățile din jur. Și cu toate acestea, numărul de copii școlarizați scade an după an, în același ritm cu care spuneam că scade numărul de locuitori din comună. Paradoxal, nu?

Anii trecuți școala de la Livezeni era pe punctul de a se închide și a fi comasată cu alte școli din comună, ceea ce a fost evitat în cele din urmă, dar pentru anul școlar 2022 – 2023 pare că șansele de a fi închisă sunt tot mai mari. Și, în acest caz, ce vor face părinții de la Coasta Poștii din Livezeni, spre exemplu? Vor alege școala din Țițești sau Piteștiul și Mioveniul, asta afectând nu numai numărul de elevi din școli, ba chiar migrarea unor locuitori către Pitești, Mioveni sau Câmpulung.

Știm că domnul primar nu excelează la capitolul educație, dar cred că este momentul să dea învățământului locul său binemeritat în preocupările administrației locale. Pentru că nu numai conducerea liceului sau cadrele didactice trebuie să fie preocupate de acest fenomen, ci și dumnealui și personalul pe care îl are în subordine.

Și să înțeleagă că orice diferențiere în bine față de alte unități de învățământ din localitățile din jur poate atrage copii la școlile din comună. Diferențiere, cum ar fi, acea masă caldă la prânz de care să beneficieze elevii, proiect pe care, așa cum spuneam, aleșii locali au decis să-l respingă.

Poate este momentul să fie reluat acest subiect, să se găsească sursele de finanțare și să fie implementat așa cum se cuvine. Sau transport școlar extins și în comunele limitrofe, iar în loc de Duster, să fie achiziționate, tot în rate, 2-3 autobuze speciale pentru trasnsport elevi.

Dar și altele, precum dotarea școlilor, a curților, a spațiilor de joacă sau a bazelor sportive, care sunt acum în mare suferință.

Paradoxul nr. 9 – deși educația este un proces permanent, cei mai mulți consideră că ceea ce au învățat în școală le este suficient și renunță la ea

Acesta este, din păcate, un paradox național, frecvent mai ales în mediul rural. Deși vremurile se schimbă, deși tehnologia evoluează, cei mai mulți aleg să rămână captivi unei educații primite acum mulți ani, când nimic din toate câte sunt astăzi, de la telefoane la robotică, nu existau.

Una dintre persoanele emblematice ale educației mondiale, doamna Maria Montessori, spunea că

“Să nu-i educăm pe copiii noștri pentru lumea de azi. Această lume nu va mai exista când ei vor fi mari și nimic nu ne permite să știm cum va fi lumea lor. Atunci să-i învățăm să se adapteze.”

Dacă tinerii de astăzi din școlile din Stâlpeni vor fi inadaptații care vor absolvi într-un viitor, care nu mai seamănă cu cel de astăzi, o instituție de învățământ, cu atât mai intensă devine necesitatea educației la orice vârstă și creșterea capacității de autoeducare și de adaptare la nou.

Prin urmare, se nasc două întrebări:

1. există interes pentru educație și după școală sau ne mulțumim cu ceea ce am învățat, dar care nu ne mai folosește în viața reală?

și

2. asigură instituțiile de învățământ din comună cursuri sau forme de educație alternativă pentru tineri și vârstnici care să le crească nivelul de educație?

Pentru că dacă răspunsul este NU la ambele întrebări, atunci avem un paradox de inadaptare la prezent și la viitor care afectează veniturile și bunăstarea locuitorilor comunei Stâlpeni. Care comună ar trebui să existe încă 500 de ani de acum încolo, minim.

Paradoxul nr. 10 – deși bullyingul este pedepsit prin lege, se face prea puțin pentru reducerea și eliminarea acestuia

Probabil că acest paradox nu trebuia să fie pe ultima poziție din seria de 10, dar l-am ales intenționat pentru coada listei pentru că, de cele mai multe ori, finalul ne rămâne mai mult întipărit în memorie și pentru ca măcar atât să reușească să schimbe acest articol.

Bullyingul este un fenomen des întâlnit la Stâlpeni. El afectează atât cadrele didactice supuse acestui fenomen, cât și copiii și adolescenții de pe băncile școlii. Am vorbit despre el la gazetă, nu degeaba, semnalele fiind destul de puternice că are loc și produce efecte nedorite.

Ce înseamnă el? Pe scurt, este un mod de hărțuire, de umilire, de punere în situații de inferioritate a celui căruia bullyingul i se adresează. Este o atitudine pe principii de forță între agresor și victimă, care dorește „pedepsirea” celui considerat slab, incapabil de a se apăra singur. El este un fenomen grav pentru că poate duce la depresie, chiar la suicid, iar cei care practică bullyingul nu percep decât satisfacția superiorității lor închipuite, nu și responsabilitatea faptelor lor.

Nu mai spun despre cum este afectată eficiența actului educațional, copiii-subiecți ajungând să meargă cu frică la școală, ori chiar dorind să abandoneze educația, ca mijloc de protecție personală. De aceea cred că este momentul ca atât conducerea școlilor, cât și celelalte cadre didactice să își asume această responsabilitate și să fie nu numai modele de comportament corect, dar și adversari înrăiți ai bullyingului, acționând de fiecare dată conform legii atunci când văd aceste acte în jur. Mai ales că el este sancționat de lege.

Acestea au fost paradoxurile din punctul meu de vedere privind educația din comună. Unele sunt de moment, cum este finanțarea din PNRR, altele sunt mai profunde, cu efecte în viitor și care implică un efort mai mare de rezolvare și punere în echilibru.

Însă ceea ce ar trebui să se știe deja, pentru că este universal acceptabil este că, fără educație, comuna Stâlpeni nu are nicio șansă la dezvoltare și bunăstarea locuitorilor săi promisă de cei care promiteau „Siguranța unui trai mai bun”. Ori, în acest contest, de ce să nu dăm educației valoarea pe care o merită, dincolo de opțiunea personală de a fi sau nu educați, noi și copiii nostri? Doar este cea mai mare valoare, după sănătate și securitate personală.

Foto: Freepik


Google News icon  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Gazeta de Stalpeni și pe Google News


Alte recomandari

Scrie un comentariu

* Prin trimiterea comentariilor esti de acord cu politica de confidentialitate privind prelucrarea datelor personale.

Site-ul utilizeaza fisiere de tip cookie pentru a personaliza si imbunatati experienta dumneavoastra pe site. Am actualizat politicile pentru a integra in acestea modificarile specificate de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date. Te rog sa citesti modul in care prelucram online datele cu caracter personal. Prin continuarea navigarii pe site confirmi acceptarea utilizarii fisierelor de tip cookie conform Politicii de prelucrare a datelor. Datele tale pot fi oricand sterse urmand instructiunile din document. Accept Citeste Politica de confidentialitate