[PAMFLET] De lene și de boieri ce sunt

Sună telefonul. Este târziu dar recunosc numărul, așa că răspund.

– Bună seara domnu’ Andrei, sunt eu, Gogu. Sper că nu v-am trezit, dar n-aveam ce face și m-am gândit că nu v-am mai sunat de o lună. Așa că, zis și făcut!, pusei mâna pe telefon și vă sunai. Numa’ că nu vă țiu prea mult în telefon, că am bateria cam slabă.

– Bună seara, zic, dar nu mă deranjați. Spuneți.

– Domnule, voiam să te felicit, că am auzit că de frica dumitale și primarul și doamna Nicoleta și consilierii și-au scris nu știu ce rapoarte de activitate. Chiar era mândru secretarul că s-a conformat lumea și zicea că așa și-a luat de-o grijă.

– Da, mai puțin doi consilieri de la PNL: șeful și domn’ Nae, zic eu.

– Păi nu te supăra, domnu’ Văcaru, da’ nu știi că ăștia doi e boieri? Ei „nu servește”, mai zise Gogu și începu să râdă de dezacordul făcut intenționat, pe care „apăsase” ca să mă prind.

– De ce să nu servească, îl întrerup eu pe Gogu, ce, ei nu sunt tot consilieri?

– Păi e consilieri, dar s-au ajuns, nu vedeți? Că cică a venit una de la București, una șefă mare la partid, Gordiu, Giormiu, că nu mai mi-aduc aminte și mereu uit …

– … Gorghiu?

– Așa, Gorghiu și s-a întâlnit cu ăștia de la liberali de pe la noi, undeva mai la deal, pe la Bughea sau la Schitu. A avut întâlniri cu șefii de prin județ, printre care și cu boierii noștri. Și de atunci, cică nu le mai ajungi la nas.

– Da, de unde! S-or fi întâlnit, că nu știu ce fac, că m-au blocat pe facebook. Dar la ei e boală lungă. Păi nu s-au întâlnit și anul trecut, cu Orban, cel pe care l-au mătrășit și l-au înlocuit cu Cîțu? Și, tot așa și atunci, niciun raport, nimic.

– Asta cam așa e, întărește Gogu. Da’ ce să screi în rapoartele alea, domnu Andrei? Au făcut ei ceva pentru comună? Nu vedeți că îi țin isonul lui domn primar să cedeze firma de apă la Mioveni? Că zice lumea că Șerbănoiu ar fi în ceva cârdășie cu primarul Georgescu să îi dea niște teren, dar n-ar fi vrut consilierii de acolo. Că au zis că nu se face să fie un depozit de fier vechi lângă parcul ăla cu tobogane cu apă pe care vor să îl facă.

– Ce tobogane? Despre ce este vorba?

– Păi cică vor să facă nu știu ce mare parc cu apă, cu trambuline din astea și distracții, cum nu s-a mai văzut p-aici pe la noi, doar pe la mare.

– Și le trebuie apa de la Stâlpeni? De-aia vor să se scape de ea?

– Ce apă, domnu’ Văcaru, zice Gogu și râde cu poftă. Păi apă maronie de la noi le trebuie ălora? Cum ar ieși ăia din apă, domnu’ Văcaru după ce ar înota o oră în apa de la noi? Și dacă e avarie, ce vor face? Să sară ăia din Mioveni de pe trambulină în bazinul gol? Hai că mă și faceți să și râd, zău.

– Glumeam și eu, zic zâmbind. Dar atunci de ce vor să se scape de societatea de apă? Că tot nu pricep.

– Cum de ce domnu’ Văcaru? De lene și de boieri ce sunt, că s-au ajuns. Nu vedeți? Le e lene să scrie până și un raport din ăla, de activitate, nu ved… și legătura se întrerupe brusc.

După ce am încercat de câteva ori fără succes să îl sun înapoi pe Gogu, măcar să îmi iau la revedere de la el, cum ar fi frumos, mi-am adus aminte că zicea că are bateria slabă. Așa că … mai vorbim noi. Și după ce vorbim vă zic, că știți că n-am ce ascunde.