[OPINIE] Blestemul acestei comune (III)

Dupa ce am scris aici ca daca o comuna nu este atractiva este blestemata sa ii plece locuitorii, iar saracirea ei este efectul si Mircea Petre a explicat aici de ce egoismul si goana dupa venituri necuvenite ale administratiei locale saraceste bugetul si asa mic al comunei Stalpeni, cred ca a venit momentul sa ne uitam si la cetateni. Pentru ca doar noi putem schimba lucrurile, chiar si cu o simpla decizie. Si, inainte de a arunca cu pietre in mine pentru ceea ce veti citi in continuare, intrebati-va mai intai daca nu cumva suferiti si dvs de acest blestem.

Episodul 3: Frica, Nepasarea si Sindromul Miorita

Sa le luam pe rand.

a) Frica

Ea este o stare care are un declansator, o cauza certa si este determinata de pierderea reala sau imaginara a unor avantaje, a unui status (pozitii) social(e), a unor bunuri, ori chiar a vietii. Am observat si eu cum actuala administratie si acolitii sai apeleaza la aceste metode de inducere a fricii, la inducerea in randul celor care ar putea sa fie critici cu ei a starii de teama, pentru ca sa nu li se mai opuna sau sa pretinda pozitii si privilegii pe care acesti potentati le detin deja.

Modalitatea prin care induc aceasta teama este fie prin a insinua („vei vedea tu ce se intampla daca continui…”), de a minimaliza („cine esti tu sa ma critici?”), de a sugera („nu e bine ce faci…”), la a santaja („vei ajunge tu sa ma rogi sa…„), ori la a apela chiar la amenintari („daca nu te potolesti vei vedea tu ce ti se va intampla”), inclusiv ca veti fi dat in judecata.

Omul de rand va simti, pe buna dreptate, ca devine victima a unui sistem care functioneaza impotriva sa sau a familiei sale.

Si atunci apare…

b) Inactiunea ori nepasarea

Aici doreau sa va aduca cei care instituie teama in comuna. Pentru ca daca nu existati, nu va manifestati, va este teama si nu veti conta in viata comunei, ei au castigat. Le-ati facut jocul, ati ajuns din subiect plin de viata, cu personalitate si idei, in obiect, usor de asezat pe orice raft de trofee cu care sa se laude: uite-l si pe X ce mielusel l-am facut!

Si ce veti face? Veti spune ca nu este asa, atata timp cat nu veti actiona sau veti amana actiunea? Sau veti spune ca oricare dintre vecinii dvs. ca „asta este, am incercat, dar nu am avut ce face”?

Caz in care sigur suferiti de ceea ce se numeste…

c) Sindromul Miorita

Cred ca toti care am trecut cat de cat pe la scoala ne amintim Balada Miorita:

„si de-a fi sa mor
in camp de mohor,
Sa spui lui vrancean
Si lui ungurean
Ca sa ma ingroape
Aice, pe-aproape,
In strunga de oi,
Sa fiu tot cu voi…”

Cum adica? Ce fel de mentalitate este aceasta?

Am aflat ca unii ma vor doborat si eu, in loc sa imi construiesc defensiva, sa ma asociez, ca nu sunt singur pe lumea asta, sa imi pregatesc armele, sa ma lupt, ma apuc sa-mi plang de mila? Unde ati mai vazut asa ceva? Ce este fatalitatea asta invocata ca singura solutie?

Daca vecinul cu care vrei sa depui o petitie la primarie iti spune ca el renunta, ca a vorbit cu nu stiu cine si, asta este!, lui ii este frica si administratia de rea credinta a invins, nu v-ati simtiti singur? Cu cine sa mergeti la lupta sa va aparati drepturile?

Dar daca ati avea 100 de vecini care va spun ca va puteti baza pe ei si ca va puteti sustine reciproc in disputele cu cei care va incalca drepturile? Cum v-ati simti? Nu mult mai puternic?

Eu cred ca da. Si cum va face fata o administratie de rea credinta unei coalitii de … 101 de dalmatieni? N-are cum, indiferent cat e de rea madam Cruela si cat de mult va doreste pielea pe bat, ori va pune capcane de bitum pe trotuar.

Ganditi-va la blestemul acesta care stapaneste comuna Stalpeni de peste 75 de ani: caci el tine de mentalitate, de lipsa dorintei de a conta, de a avea relevanta, de a fi OM si nu in cele din urma, DE A FI VIU.

Fiti vii!

Continuarea aici.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Gazeta de Stalpeni și pe Google News