[ PAMFLET ] Peripetiile lui Mos Craciun in Miserupe Vale

Scris de Andrei Vacaru
649 vizualizari

Terminase de dus cadourile la copiii si mai avea de indeplinit doar contractul cu marea corporatie din localitate, prin care trebuia sa duca cateva cadouri si la primarie. Dezbraca, conform intelegerii, haina traditionala rosie cu margini albe si o imbraca pe cea verde, care avea imprimata pe spate, mare cat tot spatele sau de Mos Craciun, reclama „Citeste Codul administrativ … din scoarta in scoarta! Forestieru Miserupe Vale”.

Urma traseul trotuarului de pe marginea DN73, chiar daca soseaua nu era prea aglomerata la ora aia, dar se gandise ca asigurarea RCA la sanie, care se si scumpise ingrozitor, nu acoperea si accidentele cu carutele care duc noaptea gunoiul pe zavoi. Si cum venea el asa, obosit, dinspre Polul Nord si se indrepta catre primarie, dintr-o data se izbi de un maldar de asfalt pus in poteca de cineva fara minte, iar sania, cu tot cu reni, devie spre stanga, intrand pe ulita neasfaltata, unde se opri cu zgomot in fata unei case.

Cobora din sanie sa vada daca sunt avarii, puse mana pe planetara din stanga si observa ca aceasta se misca ingrijorator, din cauza izbiturii. Fu realmente speriat cand, cineva in capot roz si cu parul pe bigudiuri, incepu sa tipe dintr-o data la el, iesind din curte:

– Ce e zgomotul asta? Cine esti, bre si ce cauti p-acilea? il apostrofa femeia.

– Ptiu, Doamne! De ce, strafulgerarea sufletului meu, tipi asa, mai femeie!, incepu sa injure, in felul sau, Mos Craciun. Nu vezi ca mi s-a stricat planetara la sanie din cauza unui neica-nimeni care a pus gramada aia de asfalt in drum? Si nu stiu cum voi ajunge sa mai dau cadourile la primarie…

– … Ce primarie? intreba femeia cu bigudiuri, parand ca ignora partea cu gramada de bitum. Aici la noi, în Miserupe Vale?

Da, zise Mos Craciun imbracat in verdele crud de Forestieru Miserupe Vale. Mai aveam de adus acolo si apoi intram in concediu, pana la anul.

Eeee, ce viata pe unii, zise invidioasa femeia, auzind de concediu. Apoi isi stranse mai tare cordonul de la capot, semn ca o cam intepa frigul patrunzator. Ai ceva si pentru mine?

– Dar cine esti tu, ca nu cred ca te stiu de undeva? intreba Mos Craciun.

– Eu sunt vicea, ce naiba!, ca ma stie toata lumea din Miserupe Vale. Si, indreptandu-si spatele, lua o postura oficiala si adauga: eu sunt Mirela Piramidon. Intinse apoi mana catre Mos Craciun, zambind cu gura pana la urechi cand auzi functia pentru care se luptase atat ca sa o obtina.

Eu sunt Mos Craciun, zise acesta, dand mana cu cea care isi zicea „vicea”. Numai ca pentru dumneavoastra nu am in sac nimic, ca am auzit ca ati semnat niste declaratii ca nu sunteti in conflict de intersese si de fapt erati. Si stiti ca minciuna nu este rasplatita de mosu…

… Hm! igni Mirela Piramidon la auzul vestii. Nimic, nimic?

– Nimic, nimic. Dar daca vrei, poti sa verifici, pentru ca daca esti vice, ma gandesc ca ai putea sa duci tu cadourile la primarie, in locul meu. Ca nu stiu cum voi mai ajunge acolo cu planetara asta defecta. Iar mosul  sigur va veni si la tine, la anul, pentru ca ai facut o fapta buna.

Da, ce domne!, incepu sa tipe instantaneu Mirela Piramidon. Oi fi lucrat eu la posta, nu zic nu, dar acum sunt vice, ce naiba! Cum sa ma duc eu, ditai viceprimarul, sa distribui, sa-mi cocosez iar spatele ca pe vremuri, carand cadouri la destinatari? Eeee, fa-ti treaba si nu mai apela la altii, mai zise, ca nu e frumos. Rusine! mai adauga, apoi ii intoarse spatele si disparu in curte, bombanind.

Ramas mut de uimire, Mos Craciun se gandi ca poate de-aia nu auzise in viata lui de Mirela Piramidon, pentru ca poate mai mintise si alta data si fusese la fel de rea, iesind an de an de pe lista sa de copii cuminti la care le aducea cadouri. Dar poate la anul…? Cine stie?, se mai gandi mosul si apuca de capastru unul dintre reni pentru a intoarce sania si a ajunge la destinatie.

In cele din urma, cu planetara rupta de tot, sania se opri in fata cladirii cu multe beculete si beteala pusa pe la stresini. Insa poarta era incuiata, iar de intrat pe horn … nicio sansa, primaria avand centrala termica si cosurile astupate de pasarile care isi facusera cuib acolo in primavara. Asa ca se gandi: ce sa faca? Ca nu putea sa ii lase fara cadouri, iar penalitatile din contractul cu Forestieru erau destul de mari.

Cand, ii veni ideea sa verifice daca nu cumva buldoexcavatorul era descuiat. Si era.

Asa ca puse sacul de cadouri in cupa utilajului si o porni catre casa primarului din Miserupe Vale. Se gandi sa inceapa cu el pentru ca stia ca are un depozit de fier vechi si poate gasea, cine stie?, pentru sania lui, o planetara cu care sa o schimbe pe cea care se rupsese de tot.

Cum auzi motorul de la buldo, primarul Serban Cevreael sari din pat ca ars, crezand ca iar sunt inundatii pe deal si iar o sa scrie aia de la Afisul de Miserupe Vale punct ro ca face treaba de mantuiala si ca e luat prin surprindere si de data aceasta de apa care nu vroia in niciun chip sa se duca la vale prin santurile pline de noroi si de gunoaie.

Imbraca la repezeala o geaca de iarna, trase repede niste ciorapi in picioare si niste ghete si iesi la poarta. Cand… in locul soferului de pe buldo, vazu un individ gras, cu barba alba si imbracat in verde.

– Ce PLM, mai este si asta? se intreba primarul Cevreael, scarpinandu-se in crestetul capului. Sa vezi ca mi-au furat buldoul!, se gandi. Dar stai, daca l-au furat, de ce vine cu el la mine la poarta? Apoi vazu sacul din cupa utilajului, ceea ce i se paru si mai ciudat.

– Buna seara, zise Mos Craciun, dandu-se jos din buldoexcavator.

– Buna seara, ingaima primarul curios, zicandu-si ca totusi hotul e binecrescut, daca ii da binete. Cine esti si ce cauti cu utilajul primariei la poarta mea?

– Sunt Mos Craciun… dar nu termina de zis ce se gandise pe drum cum sa ii explice primarului situatia, ca il vazu pe acesta ca fuge in curte si se intoarce cu o lopata cu care incepu sa il ameninte.

– Bai, nene, ai chef de mistouri, in PLM? tipa furios Serban Cevreael. Vad ca esti gras si ai barba, ca Berbecaru ala de la Timisoara, dar ce e cu haina asta verde pe tine si unde iti e sania? Ia nu mai minti!

– Ho!, Ho!, Ho!, zise mosul ca sa il hipnotizeze pe primar. Acum ma recunosti?

– Parca te recunosc, zise primarul linistindu-se, in timp ce isi amintea ca in copilarie se intalnise o data cu el, pentru ca facuse fapte bune. Numai ca, de cand e primar, Mos Craciun nu mai trecuse niciodata pe la el. Totusi, isi zise inca o data in gand, de ce imbracat in verde si de ce cu buldo?

Si Mos Craciun incepu sa-i povesteasca de-a fir a par prin ce trecuse pana acum in Miserupe Vale. Cum si-a rupt planetara in gramada aia de asfalt de pe trotuar, apoi discutia cu Mirela Piramidon care i-a intors nervoasa spatele si cum a lasat sania in fata la primarie. Apoi l-a intrebat daca are cumva in depozit o planetara de rezerva, pentru ca are neaparata nevoie de una.

– Nu am, zise Cevreael, dar iti dau de la Dacia aia pe care am casat-o zilele trecute. Ca sigur se potriveste.

– Bine, se invoi mosul, stai sa iti dau cadoul. Si scoase din traista un pachet mare pe care imediat Cevreael il desfacu, gasind inauntru o macheta de Dacia Duster, cam de jumatate de metru, facuta din fier si pe care scria pe laterale, „Primaria Miserupe Vale”.

– Hai ca m-ai atins la coarda sensibila cu asta, zise incantat Serban Cevreael. E si din fier si e si Duster, in PLM. Si, de bucurie, dadu sa-l pupe pe mosu, numai ca acesta se eschiva, intorcandu-i spatele, urcand in buldoexcavator.

Isi zise in gand ca poate nu se face sa il pupi asa pe mosu, ca il cam luase valul, dar isi iesi din pepeni cand vazu pe spatele mosului reclama aia mare cu Forestieru Miserupe Vale.

„Cum PLM, sa citesc tot Codul ala administrativ? Si din scoarta in scoarta”, se enerva Serban Cevreael. „Ce sunt eu, Eminescu?”

Dar cum Forestieru era cel mai mare contributor la bugetul primariei si infiinta multe locuri de munca an de an, se lasa induplecat. Urca si el in buldo si plecara amandoi spre primarie. Se intoarsera insa, cam de pe la mijlocul drumului, dupa ce si-au amintit ca le trebuiau si niste scule ca sa schimbe planetara aia, dar si sa puna lopata la locul ei, de unde o luase.

Au terminat relativ repede, Dacia casata de curand fiind demult pe butuci, desi ii alocase si anul acesta cote de carburant care ajungeau evident la el, in rezervorul masinii personale. Cu doua chei au scos usor planetara aflata la vedere, apoi au rugat un ren sa inalte putin sania, cat sa nu aiba nevoie de cric si au schimbat-o pe cea rupta.

– Buuuuun, am terminat, zise satisfacut primarul Cevreael. Mai e de facut unghiul de fuga, dar am o intrebare: de ce anul asta am primit cadouri si anul trecut nu?

– Unghiul de fuga il fac cand ajung la Polul Nord, ca oricum sunt programat in ianuarie sa fac inspectia tehnica la sanie si la reni, spuse Mos Craciun. Am venit anul acesta pentru ca ti-ai gasit timp si bani sa dai cadouri la copii. Ceea ce anul trecut nu ai facut, fiind in campanie electorala. Dupa ce te-ai vazut cu sacii in caruta, ai uitat de cei mici. Iar anul acesta, ai renuntat si la Duster, desi multi ti-au spus ca nu e o cheltuiala necesara, asa ca am zis ca meriti un cadou.

Aaaaa! mai zise dumirit Primarul Cevreael, in timp ce Mos Craciun isi lua zborul cu sania trasa de reni si cu planetara schimbata. La revedere, Mosule! Sper sa ne vedem la anul.

Dupa care realiza ca e singur, in toiul noptii, in fata primariei, cu pijamalele alea subtiri pe dedesupt si nu avea cu ce ajunge pana acasa. Se scotoci prin buzunare dupa telefon, dar nu il gasi. Gasi in schimb cheia de intrare de la restaurantul „La Bagaj” care era la cateva sute de metri si pleca agale catre acolo.

Mos Craciun, dupa ce a lasat in satul Doresti cadourile pentru Cristofor Cetic, respectiv un aparat foto cu care sa-si faca selfiuri mai reusite pentru facebook si la Bobocel Dimitriu, un cadou reprezentand un voucher pentru o basculanta de asfalt gratuit, ca sa il puna la trecerea aia peste calea ferata, ajunse pe o ulita ingusta, la poarta la delegatul satesc de la Demaresti, Nicusor Ghita. Acestuia ii adusese, tot asa, un cadou, reprezentand o camera video de ultima generatie, cu trepied, cu care sa filmeze sedintele de consiliu local.

Cand sa intoarca sania, ulita fiind destul de ingusta, pentru ca secretarul Firicel Bigudescu nu dorea in ruptul capului sa se retraga un metru din drum cu gardul cat sa intre si la Ghita o masina cu lemne, rupse cateva uluci din gard. Zgomot care l-a trezit pe Firicel Bigudescu din somn, exact cand acesta visa ca e la el la Tulcea si ii intrase in navod ditamai sturionul de 90 de kilograme.

– Sariti! striga Bigudescu trezit din somn. Apoi lua repede ceva pe el si iesi sa vada ce se intampla.

– Sunt eu, Mos Craciun, zise cel care rupsese, impins de imprejurari, ulucile din gard. Am venit sa iti aduc un cadou.

– Serios?, zise Bigudescu. Il asteptam cu sufletul la gura, asa cum asteptam, va spui sincer domnule Craciun, inca un nou episod din seria Miserupe Vale de la aia de la Afisulpunctro. Ce mi-ati adus?

– Ai aici, si mosul incepu sa scoata din sac, un manual, de fapt un curs de Office, cat sa nu mai vad ca gresesti documentele alea de la primarie, ca arata ca naiba. Si aici, si ii intinse un cartonas, ai adresa de email a site-ului miserupevale.ro, unde sa le trimiti si lor documentele alea pe care le aruncati ca din pod pe siteul consiliului judetean. Nu de alta, dar subordonatii tai din primarie am auzit ca isi iau mai nou informatiile de acolo, ca sunt mai usor de gasit. Ce zici?

– Ce sa zic, ingaima Firicel Bigudescu imbufnat. Ma cam pui la munca, mosule, si nu e bine. N-ai ceva mai de bine, asa? Sa se bucure si sufletul meu…

– Pai n-am, ca are oricum guvernul. Ia zi, nu-ti mareste Mos Gerila leafa de la 1 ianuarie?

– Ai dreptate, mosule, e bine si asa. Acum te las, ca maine avem de sarbatorit si nu vreau sa imi pice greu la stomac piftia si sarmalele. La multi ani, mosule!

– La multi ani! zise si mosul si isi lua zborul spre Polul Nord.

A doua zi se vorbea in sat ca a venit mosul la primarie. Dupa ce Mirela Piramidon a negat vehement ca ar fi trecut si pe la ea, dupa ce Lucretiu Panapoi se gandi ca mosul poate nu i-a adus nimic azi noapte pentru ca i-a lasat cadoul la inspectorat, iar consilierii PSD oricum nu credeau in Mos Craciun, ci doar in Mos Gerila si in partid, primarul Serban Cevreael vru sa le demonstreze ca nu minte si de data asta si ii invita pe toti sa se uite pe inregistrarile video de la primarie.

Doar ca pe imagini nu aparea decat el, coborand singur din buldoexcavator cu niste chei in mana, apoi disparand din cadru si reaparand peste cateva minute, cu o planetara in mana, pe care se chinuia sa o tina in aer. Apoi imaginea era bruiata, nu stia de ce si … cam asta era tot. Moment in care toti pufaira, dadura plisctisiti din mana si plecara pe la treburile lor, sa petreaca un Craciun binemeritat si spornic cu interesele lor.

Doar la sediul de 7 etaje din sticla de langa gara al corporatiei Forestieru Miserupe Vale statea la usa de la intrare un mic colet in care era un DVD si o bucata de hartie pe care scria: „Contractul a fost indeplinit, dar la anul sa stiti ca voi cere si spor de periculozitate daca nu luati gramada aia de bitum din drum!”


Google News icon  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Gazeta de Stalpeni și pe Google News


Alte recomandari

Scrie un comentariu

* Prin trimiterea comentariilor esti de acord cu politica de confidentialitate privind prelucrarea datelor personale.

Site-ul utilizeaza fisiere de tip cookie pentru a personaliza si imbunatati experienta dumneavoastra pe site. Am actualizat politicile pentru a integra in acestea modificarile specificate de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date. Te rog sa citesti modul in care prelucram online datele cu caracter personal. Prin continuarea navigarii pe site confirmi acceptarea utilizarii fisierelor de tip cookie conform Politicii de prelucrare a datelor. Datele tale pot fi oricand sterse urmand instructiunile din document. Accept Citeste Politica de confidentialitate