Caldura mare, ce mai! si e abia joi, adica inca o zi de suportat in canicula pana la sfarsitul de saptamana.
Serban Cevreael sta asezat la birou, tot cu geamurile inchise, ca sa nu-l auda Gogu. Tocmai a aflat ca dupa ANAF o sa mai vina un alt control, de la Curtea de Conturi, iar acum citeste o hartie venita de la prefectura, in care este anuntat de o sesizare, pentru ca nu depusese nu stiu ce raport prevazut de lege.
I se facu sete. Apuca carja, in timp ce il injura iar pe Berbecaru si se ridica ca sa se indrepte catre masuta unde stia ca avea sticla cu apa rece. Cand, o bataie in usa ii atrase atentia. Era asa, ca si cum ar fi fost, dar n-ar fi fost un zgomot, mai mult ca o atingere fina, de deget de femeie care n-ar fi vrut sa deranjeze, fata de ciocanitul insistent al subalternilor sai, cu care era obisnuit.
– Cin’ sa fie, se intreba soptit primarul Cevreael? Ca astea de pe aci bat in usa de parca ar vrea sa o rupa, in PLM. Sigur nu e din primarie, isi mai zise, uitand sa raspunda. Cand, usa se deschise si doua doamne intrara in biroul sau.
– Buna ziua!, spusera aproape in acelasi timp, cele doua.
Suparat de indrazneala, mai mult pentru ca imaginea aia a lui cu atingerea fina era facuta harcea-parcea de indreazneala celor doua de a intra in biroul lui, fiind si insetat, pentru ca nu ajunsese la masuta unde avea sticla cu apa, se simti agresat pe persoana fizica, mai mult decat pe persoana cu functie publica, si spuse:
– Ce buna ziua, ma? Ce, daca eram la WC intrati asa, buzna, peste mine? aproape ca tipa Cevreael.
– Daca pe usa scria WC barbati si nu Primar, nu intram, desigur, raspunse una din cele doua femei. Iar asta chiar ca il lasa cu gura cascata. Atat de cascata, incat isi aminti ca ii e sete si cauta din priviri sticla cu apa rece.
Atunci vazu ca sticla era goala, amintindu-si instantaneu ca tocmai pusese de cafea, din ea, de dimineata, la ibric.
– Ce vreti? Hai, repede, ca am treaba, le repezi Serban Cevreael.
– Vrem sa va spunem ce se intampla la piata, unde gunoiul este ingropat in spatele gradinii noastre si peste el se pune pamant.
– Pentru atata lucru ma deranjati de la treburile mele? Pai e plina comuna de gunoaie, eu am control aicisea, la mama dracu si voi veniti cu din astea? Hai, afara!
Lua furios sticla de apa goala si, mai mult impingand pe cele doua femei afara din birou, iesi si se du-se, sontac!, sontac!, in carja, catre toaleta, cu gandul la apa rece si limpede. Deschise robinetul si… doar o picatura cazu in chiuveta, parca sa-i faca in ciuda. Apoi nimic. Nu curgea apa!
– Iar avarie? A dracu cu mama ei de instalatie, ca mi-a mancat zilele, in PLM, se enerva si mai tare primarul si, cand vru sa strige inspre chiuveta, ca sa-l auda Linsu (cel despre care stia ca asculta la teava) si sa vina la el, … hop! se trezi cu el in toaleta. Ce faci Linsule? Ai intrat peste mine, la mama dracu!
– Domn primar, daca pe usa scria „Primar”, nu intram, desigur. Bateam mai intai, zise Linsu. Da’ scrie WC, domn primar, asa ca am intrat. Am venit sa te informez ca avem avarie la apa la Gradizeni.
– Nu mai spune! Pai vaz si eu, cu ochii mei, in PLM, ca nu e. Da de ce nu e?
– Sa va spui drept sau mai pe ocolite, hac!, domn primar? Ca nu stiu cum sa va iau, asa, ca va vaz cam nervos.
– Bai, Linsule, la mama dracu! noi avem avarie, in PLM si tie iti arde de glume? Spune, ce s-a-ntamplat!
– Va spui, da sa aveti putintica rabdare, hac!, ca e ceva de povestit. Si incepu Linsu sa explice. Am aflat dupa sedinta de CL de ieri, de la madam Mirela Piramidon, ca se intorc in tara sotii Ladoaia, aia care te critica pe matale. Ca Mirela e vecini cu ei, stii asta. Si, ce m-am gandit eu? Sa le dau „presiune” pe teava, ca sa se simta ca la ei acasa, in Spania, sa faca dus ca lumea ca vin si ei de pe avion, transpirati. Sa vada ce de conditii de trai avem aicisa la noi si ce bine e cu investitiile alea de 400 – 500 de miliarde.
Apoi, dupa ce se scarpina in cap, semn ca a uitat ce vroia sa spuna, i se lumina fata si continua…
– A! Asta era pe ocolite. Pe directe, domn primar, am marit debitul la pompa de la piata si a crapat. Pe scurt, a crapat. Asta e!
Primarului Cevreael nu-i venea sa creada ce aude. Control ANAF, control Curtea de Conturi, sesizare Berbecaru… si asta in numai intr-o luna. Iar acum avarie la apa. Era prea de tot.
– Linsule, fii atent la mine ce-ti zic eu acuma ca nu repet. Eu ma duc aicisea la mine in birou, in PLM, ca nu pot sa ma duc eu la interventii in carja. Iar apa o sa beau numai cand o veni pe teava, ma auzi? Ca sa nu ziceti ca nu ma sacrific eu pentru comuna care m-a votat. Ai inteles? Nu stiu ce faceti, continua primarul iesind din WC si indreptandu-se spre birou. Fie si de o fi sa mor de sete, eu nu beau apa pana nu e de pe teava. Ai inteles?
– Inteles!, zise Linsu, dar si madam Piramidon si Firicel Bigudescu care il asteptau in fata usii.
– Sa nu aud vorbe, mai zise suparat Cevreael. Tranti usa si, dupa asta,… liniste.
– Pfiiii!, ce om e domn primar! sparse momentul de suspans Lica Linsu. Mare om, domnule, care se sacrifica pentru binele la Miserupe Vale. Acuma hai, sa ne mobilizam, sa vedem ce facem!
Auzind de mobilizare, Mirela Piramidon se energiza instantaneu si batu pe la toate usile, convocand o sedinta ad-hoc in fata primariei, ca sa implice pe toata lumea in rezolvarea avariei.
– Doamnelor si domnilor, spuse Mirela celor prezenti, e musai sa mergem sa rezolvam avaria la apa. Eu am luat telefonul, ca sa facem pozele de rigoare pe care, asa cum este normal, trebuie puse de cineva pe pagina de facebook a primariei, de cine oare? Ha, ha, evident de mine, ca sa afle oamenii care este stadiul rezolvarii problemelor comunitatii…
– Asa, … o intrerupse Bigudescu. Mai departe.
– Aaaa, paru deranjata de intrerupere Mirela. Deci, fiecare pune mana pe chei frantuzesti, pe saibe, pe ce stie si ce are si mergem sa rezolvam, ca altfel ne moare domn primar de sete.
– Ce face? intreba uimita Otilia Frate de la Compartimentul Taxe, Impozite si Amenzi din primarie. Cum sa moara de sete? Ca am eu o sticla de Biborteni in birou. Imediat ma duc sa i-o duc, sa aiba de unde bea apa…
– Degeaba, Otilia draga, o opri Valentin Manase, aflat cu treaba, sa mai raporteze una, alta, pe la domn primar. Apoi intinse palma spre fata celei ce se oferise sa ii duca primarului si continua: nu te primeste, iti spui eu. E suparat si a zis, pa ochii mei daca te mint, ca nu primeste pa nimeni dacat daca e gata cu avaria. Si ti-o spui eu, ca membru la Comisia de Acvacultura, ca o sa cam dureze cu avaria la ce vaz eu!
– Mai nea Manase, de ce nu ii suni pe Bobocel si pe Cristofor Cetic sa vina, ca ei se pricepe? il intreba Mitica Banciu, muncitor la Compartimentul Primariei de Interventii si Salvari Rapide, Navale si Terestre, pe nea Valentin. Ca si ei e in comisie.
– Nu vine, stai tu linistit, zise Lica Linsu, dand din mana, hac! ca mi-au cerut mie, adica lu sefu’ de la ape si se batu cu mana in piept ca sa se inteleaga ca el e sefu’, niste situatii si le-am zis ca eu nu discut decat cu primarul. Ca ei nu e de nivelul meu. Chiar asa, cine se crede ei? Si s-au suparat si au zis ca…
– Ce PLM?, se auzi vocea primarului de la o fereastra de la etaj. Faceti sedinta sau rezolvati cu avaria aia, ca mi-e sete de mor, la mama dracu’.
– Facem, dom, primar, zise Copaceanu cu vocea pitigaiata, imbracat de data asta in tinuta de lucru, cu camasa alba, pantaloni de firma vernil-mustar, fit, de „tipau” pe el, cu pantofi de lac cu spit si cu parul dat cu gel. Imediat! Hai, fetele, baietii… Apoi il lua de gat pe referentul Costica Midutrescu, tot de la Compartimentul de Interventii si Salvari Rapide, Navale si Terestre al primariei si ii zise: Cheama-i pe baietii aia, stii tu, cei pe care i-am dat afara anu’ trecut. Zi-le ca imi cer eu scuze in numele primarului pentru salariile neplatite, dar sa vina ca voluntari sa ne ajute, ca e groasa rau. Bine?
– Bine domnu Copaceanu, zise Costica si incepu sa-i sune pe baieti.
Trecura doua zile intense de munca in canicula ca sa se rezolve cu avaria. Dupa ce doamnele au consumat la interventie doua flacoane de crema de plaja AVON SPF 30 si l-au mai trimis pe Bebe Frate sa le mai aduca una de la Profi, dar SPF 45 ca se cam parlisera de la soare, dupa ce Mirela Piramidon umpluse telefonul cu poze cu voluntari, din care doar doua le-a pus pe facebook, una din ele, ca sa se razbune, cu Copaceanu ascuns, sa nu i se vada tinuta de lucru, voluntarii rezolvara avaria la apa.
E duminica dimineata, iar in fata primariei, dar si la usa biroului primarului, ca la Palatul Buckingham, ca atunci cand murise Lady Diana, stateau baxuri de apa si buchete de flori, plus zeci de biletele de incurajare, depuse de activul de partid din Miserupe Vale, ca mostre de adanca pretuire fata de suferinta primarului Cevreael, care se sacrifica pentru binele comunei. Venisera chiar si cei de la partidul lui Panapoi sa-l convinga sa renunte, dar nimic, Cevreael nu se lasase induplecat. Ca doar la el vorba e vorba!
– Hai, domn primar, il ruga, prin usa incuiata Mirela Piramidon, sa iasa afara. Gata, s-a rezolvat.
– Sigur s-a rezolvat? se auzi vocea stinsa a primarului Cevreael.
– Da, domn primar, mai adauga Mirela, mandra ca mobilizase oamenii si ca il salvase pe Serban Cevreael.
– Si eu confirm, se auzi vocea stridenta a lui Copaceanu. Veniti sa vedeti!
Dupa cateva momente de tacere, un zgomot de cheie intoarsa in usa biroului primarului le dadu de veste celor prezenti ca primarul iesea din starea de sacrificare. Apoi, dupa ce dadura intr-o parte muntele de flori si baxuri de apa, ca sa-i faca poteca, usa se deschise, intr-un scartait sinistru care parea ca nu se mai termina si, livid, aparu din birou primarul Cevreael.
Imediat Mirela Priramidon si Eusebiu Copaceanu se repezira sa-l sprijine, luandu-l de brate, ajutandu-l sa se mentina pe picioare, ca sa si vada lumea ca, daca cumva va fi sa predea stafeta, Doamne fereste!, amandoi sunt membri de partid destoinici si de incredere. Il dusera incet, sontac! sontac! catre toaleta. Aici, deschisera usa si il pusera pe primar in fata chiuvetei, cu un pahar in mana.
Abia astepta sa bea lichidul mult dorit, care sa-l mai intremeze. Se uita in oglinda la cat de pamantie ii era fata dupa atat suferinta, dar se imbarbata la gandul ca gestul lui le va arata cetatenilor ca este un bun primar si ca mai merita inca un mandat. Apoi deschise robinetul si, in loc de presiunea la apa de care probabil avusesera parte sotii Ladoaia, ca in Spania, de!, un firicel de apa se scurse de la robinet, in paharul pe care primarul il tinea in mana.
– Ce e asta? Voi nu vedeti ca nu e presiune? apuca sa zica Serban Cevreael si lesina, dar fu repede prins de cei doi, Piramidon si Copaceanu, inainte de a atinge pamantul.
Il stropira cu apa pe fata si, dupa cateva minute de panica si asteptare, isi reveni.
Nu trecura nici 15 secunde, cand intra in primarie, cam livid la fata, evident speriat, Lica Linsu. Cam incoerent, cel putin asa zice Gogu prezent la fata locului, Linsu zise, nici prea tare, dar nici prea incet, urmatoarele:
– Avem inca o avarie, hac!, pe ulita scolii de la Gradizeni si o alta la liceu. Dar sa nu ii spuneti lu’ domn primar, ca lesina. Bine? A!, si stie cineva cum dracului se aeriseste instalatia aia de apa, ca eu va spui sincer ca ma pricep, hac!, doar la instalatia de facut tuica. Ei? Vre-unu specialist pe aici?
Auzindu-l pe Linsu, primarul Cevreael mai lesina inca o data. Iar la cateva minute dupa ce si-a mai revenit in puteri si dupa ce i-au dat pe la nas cu niste ciuperci proaspat culese din padure, a cerut o foaie de hartie si un pix si si-a scris demisia, ingrozit de felul de oameni cu care s-a inconjurat in Miserupe Vale.
AUDIO
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Gazeta de Stalpeni și pe Google News