Lunile acestea, de când s-a instalat toată isteria politică, am văzut adevăratele trăsături de caracter ale cetățeanului român. Dacă până acum trăiam în bula egocentrică și nu puteam lua contact cu atâtea grupuri sociale, le-am văzut dezlănțuindu-se pe internet săptămâni la rând, suficient cât să ajung să le cunosc similaritățile.
Concluzia care mi-a zdruncinat cumva întreaga ființă a fost că ele reprezintă o majoritate. Că ne descoperă o realitate neplăcută a cine suntem și că de la Revoluție și până azi nu ne-am dorit prea mult să ne cizelăm, să intrăm în rândul lumii bune.
Am ascultat, văzut și încercat să înțeleg cât de mult am putut, un român ce mi s-a dezvăluit așa cum era el, rasist, prost informat, limitat, lipsit de educație, de eleganță și cultură, habotnic, agresiv. Un român care nu și-a învățat lecția dată cu nuiaua udă pe spinare de vechiul regim dictatorial și care, ca o victimă a sindromului Stockholm, a continuat să rezoneze, ba chiar să promoveze valorile agresorului.
Nu știu când vor veni vremuri mai bune pentru români, nu știu cât va mai funcționa scuza postdecembristă și când vom putea scăpa de clasicul „ca la noi, la nimeni”. Dar exact ca un cancer în metastaze, regresul și primitivismul își găsesc hrana la sânul nostru, mai bine ca oriunde altundeva.
Petruț
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Gazeta de Stalpeni și pe Google News