Prima parte a interviului o puteti citi urmand acest link, iar a doua parte a interviului o puteti citi aici.
R.: Credeti ca dezvaluirile din articolele Gazetei de Stalpeni despre acest examen controversat, de director si director adjunct, de anul acesta, au avut vreun rol in rezolvarea contestatiei?
G.N.: Poate ca da. Multe articole din gazeta au „iesit” mai departe de comuna, iar in alta ordine de idei, tot ce v-am spus dumneavoastra despre situatia asta nedreapta care s-a petrecut cu mine, cu oamenii acestia cu care sunt in conflict, notele care au fost acordate si toata evaluarea mea, eu am transmis-o pe cale ierarhica pana la minister. Si, sunt convinsa ca undeva s-au intersectat.
Chiar si dvs stiti ca sunt colegi de-ai mei care, fie ca se tem, fie ca se gandesc „de ce m-as baga eu sa ii iau apararea, ca oricum au executat-o”, pentru ca discutiile …
R.: … da, am observat o stare de teama printre cadrele didactice …
G.N.: … da, o teama, o teama mare…
R.: … si doresc sa va intreb daca exista bullying intre cadrele didactice si a acestora fata de elevi, pentru ca noua asa ni se pare si de ce, daca exista, pentru ca este ilegal?
G.N.: Eu aud si copii nemultumiti si, … ca oricare … exista comportamente deviante. Este grav, pentru ca acestea nu ar trebui sa aiba loc in mediul educational, din niciun punct de vedere.
R.: Inteleg. As dori sa va mai intreb daca, in baza a ceea ce vi s-a intamplat pana acum, ati recomanda cuiva drag, sa zicem fiicei dvs, bine, nu este cazul pentru ca deja si-a ales o cariera, dar nepotilor dvs., cuiva din familie, … sa urmeze aceeasi cariera profesionala ca dumneavoastra?
G.N.: Nu. Nu. Sa nu treaca nimeni prin ceea ce am trecut eu. Noua ne-au creat dezechilibru in familie, ne-au adus prejudicii de sanatate, atat mie cat si sotului meu, iar in alta ordine de idei, a fost un consum care, daca privesc in urma, stau sa ma intreb daca a meritat sau nu toata aceasta lupta.
Adevarul absolut este greu de demonstrat, chiar daca am mers in justitie, dar o parte din el am reusit sa il scot la lumina si sa arat ca ceea ce mi s-a intamplat este nedrept.
R.: Cum vedeti totusi rezolvarea acestei situatii, care este extrem de tensionata si cum veti colabora in noua formula de conducere a liceului?
G.N.: Eu inca mai sper din rasputeri ca mai exista constiinta omului care face educatie, cu precadere in fiecare coleg de-al meu si in doamna director Postelnicu. Credeti-ma ca eu cu doamna Postelnicu nu am avut niciodata nimic de impartit si nici nu voi avea vreodata. Prin faptul ca este un om extrem de ordonat, un om extrem de disciplinat, in acte, in tot ce face, mai mult decat altii si, recunosc, mai mult decat mine, a reprezentat pentru mine exemplul din imediata apropiere.
A fost consilierul meu educativ toata perioada cat am fost director. 8 ani eu director, 8 ani dumneaei consilier educativ. Nu am avut niciodata vreun incident, sa ne certam sau alte motive. Am vazut o anumita duritate la dumneaei, dar am pus-o pe seama acelei discipline „ca la armata”, cum vine vorba.
Credeti-ma ca era nelipsita in tot ceea ce inseamna comisii de organizare a concursurilor de evaluare, a consiliilor scolare, … Fiind consilierul educativ era implicata in toate activitatile pe care le desfasuram. Chiar si in proiectele europene. Dar, acum pentru mine, a fost ceva naucitor sa o aud ca „nu se poate cu penala asta”, cum s-a exprimat despre mine …
R.: … asta doream sa va si spun, ca din discutiile pe care le-am avut cu familia Postelnicu, nici pe departe sa vorbeasca frumos despre dumneavoastra, cum ati vorbit dumneavoastra despre doamna Postelnicu. Si totuși, veti face echipa 4 ani.
G.N.: Nici nu vreau sa ma gandesc, nici nu imi vine sa cred, ca… Stati sa va mai spun ceva: e foarte buna prietena cu doamna viceprimar si cu doamna Tudosescu…
R.: … inteleg asta, dar inainte de toate dumneaei este profesor si director de liceu. Cum veti lucra totusi cu dumneaei?
G.N.: Nu pot sa spun nimic acum, cum nu spun despre doamna Tudosescu. Bun, am avut incidente, dar profesional nu ii pot reprosa nimic. Poate a fost influentata sa aduca aceste injurii, dar, … nu stiu ce o impinge in lupta asta. Bun, poate pentru ca am fost contracandidata dumneaei la un moment dat. Ca ea a pierdut functia de director, iar eu am castigat-o. Nu stiu ce o mana in lupta asta nebuna.
Dar in ceea ce o priveste pe doamna Postelnicu, nu m-as fi gandit vreodata. Credeti-ma ca refuz sa inteleg. Pentru ca sunt un om de echipa, un om deschis, un om cald, iar in alta ordine de idei, vreau sa cred ca si doamna Postelnicu intelege ca numai in echipa si in colaborare cu toate cadrele didactice poti face ceva pentru scoala. Niciodata un director nu va putea lucra singur, pe cont propriu si niciodata profesorii nu vor fi cei care vor comanda in scoala. Vor colabora cu toata lumea, pentru ca de-asta esti un om al educatiei, ca sa il intelegi si pe cel care are clase mai putine si pe cel care intelege mai putin, ca sa te cobori si sa il ridici, astfel incat sa inteleaga ca avem un scop comun.
Daca noi nu avem in scoala o colaborare pentru cei care invata, nu vom avea vreodata speranta sa facem comunitatea asta o comunitate pentru educatie. Nu vom avea viziune, nu va conta absolut nimic. Ei, stilul dumneaei managerial este unul de tip dictatorial. Adica comenzi, „sa faci asta si sa faci asta”… Apoi, dumneaei intelege transparenta intr-o alta maniera si tot am sperat, crezand ca nu se refera la mine, desi se referea la mine, … fara a sti de ce.
Nu stiu. Din punctul meu de vedere sper intr-o colaborare cu doamna Postelnicu. Experienta mea didactica si manageriala ma indreptateste sa fac afirmatia asta, dar sper sa isi revina. Poate ca examenul de director a fost pentru dumneaei un lucru foarte greu, poate ca a lasat urme de oboseala. Ca, mai devreme sau mai tarziu isi revine si va intelege ca este bine sa colaboram.
De altfel, functia de director este una de indrumare si de control. Nu este nici de sef, nici de … nu mai stiu ce. Nu ii sucesti pe oameni, nu ii invartesti, pentru ca nu vom ajunge niciunde. Daca nu ne punem la masa tratativelor, nu am facut nimic. Astept, prin urmare si din partea dumneaei o deschidere, pentru ca acum nu exista una. Lucrurile nu pot evolua doar dintr-o singura directie.
Eu am toata deschiderea. Si, in alta ordine, in ceea ce priveste functia de director adjunct, responsabilitatea este pe partea tehnica si ce inseamna procesul instructiv – educativ propriu-zis. Iar functia de director are un plus prin gestionarea bugetului, a banilor si maniera acestei gestiuni pentru a aduce plus-valoare procesului instructiv – educativ.
R.: Da, dar inca o data, va trebui sa lucrati cu doamna Postelnicu si sa faceti echipa. Dumneavoastra aveti asteptari sa se schimbe dumneaei si poate ca domna Postelnicu are asteptari sa va schimbati dvs…
G.N.: Dupa cum s-a exprimat, am auzit ca asteptarile dumneaei sunt … sa nu ma vada.
R.: Nu are cum, decat daca umbla cu ochii inchisi. Ati castigat un concurs si sunteti obligate amandoua sa colaborati, in interesul scolii …
G.N.: Sunt convinsa ca nu putem prelungi starea asta de tensiune.
R.: Intrebarea este ce vreti sa demonstrati fiecare? Ce vreti sa demonstrati dvs. si ce credeti ca doreste sa demonstreze doamna Postelnicu?
G.N.: Ce vreau sa demonstrez eu? Ca liceul merita sa ramana in picioare, ca ne vom lupta din rasputeri sa …
R.: Va intrerup, dar asta afirma si doamna Postelnicu.
G.N.: Da, dar depinde si de maniera in care o facem. In colaborare, fara tensiuni si eliminand tot ce inseamna interese personale sau orgolii, … Nu stiu ce a promis, nu stiu ce asteptari are dumneaei, nu stiu unde s-a discutat de exista o asa stare de tensiune si nu se dezmeticesc.
R.: Inca o intrebare: credeti ca exista ceva pe care sa vi-l puteti reprosa referitor la aceasta situatie? Ceva pentru care v-ati putea cere scuze si care ar mai reduce din tensiune, stiu eu?
G.N.: De cerut scuze nu am de ce.
R.: Era o idee.
G.N.: Dar daca este sa-mi reprosez ceva este faptul ca am oferit pana la momentul asta usor girul multora si poate ca nu meritau. Cu anumite persoane ar fi trebuit ma sa pastrez doar in nota profesionala.
R.: Va referiti la cineva anume, puteti sa dati nume de persoane carora le-ati acordat credit si care …
G.N.: … da, s-au dovedit la un moment dat ca nu merita. Sa stiti ca timpul a demonstrat ca si aceia care, intr-un anume sens al vietii, mi-au fost potrivnici, astazi imi sunt prieteni. Chiar nu mai stiu pe ce tema sa o pun referitor la acest aspect. Oamenii s-au schimbat, poate traim alte vremuri…
Eu merg pe urmatoarea deviza: unde este profesionalism si stima de sine lucrurile merg, unde nu exista asta…
R.: Am inteles. Interviul se apropie de final si as dori ca, in incheiere, sa transmiteti un mesaj catre cei care vor citi acest interviu.
G.N.: Sa analizeze „la rece” situatia, sa inteleaga ca am fost nedreptatita inca din primul mandat, de la primul concurs, nedreptatile au continuat, dar… dar adevarul este acolo, in interviul pe care vi l-am acordat. Sa il caute, pentru ca il vor gasi.
As mai recomanda tuturor sa fie mai rezervati. Si atunci cand posteaza pe facebook si acolo la gazeta dumneavoastra, sa nu mai faca comentariile acelea rautacioase. Nu ne aduce plus-valoare. Pentru ca acum, retelele de socializare sunt citite de copii si de parinti si, astfel de lucruri care ies din cadrul scolii, nu fac altceva decat sa indrepte parintii sa isi duca copii in cu totul alta parte si, incet, incet, Liceul Stalpeni sa dispara.
Cred ca nu ne-am dori niciunul asta. Nu stiu, e inca emblema Stalpeniului. Daca dispare si acesta, atunci nu vom mai avea nimic aici, in comuna. Ne vom pierde identitatea.
R.: Am spus ca este ultima intrebare, dar va voi mai intreba ceva: ce parere aveti despre Gazeta de Stalpeni? Este un lucru bun sau rau?
G.N.: Este un lucru exceptional. Desi criticati 99%, eu consider ca da.
Si stiti ce este mai dureros? Ca eu aud, ca mi le spun altii. Eu nu am facebook (cont n.a.), sotului meu i-a fost spart contul si acum umba sa si-l „reaseze”, deci nu pot sa va citesc imediat. Dar aflu de la colegi de-ai mei tot felul de lucruri si spun asa: ca da, cadrele didactice ar trebui sa fie modele si sa aprecieze munca dumneavoastra, nu sa arunce cu pietre.
Pentru ca chiar daca ati scris la un moment dat despre anumite lucruri, acestea au fost adevarate. Au fost foarte multe adevaruri si poate ca chestia asta este constructiva. Si ca s-a adus un plus prin faptul ca incercam sa indreptam lucrurile.
Felicitari pentru tot ceea ce faceti, pentru ca, desi sunteti la distanta, se vede ca sunteti omul care va intereseaza unde v-ati nascut si unde ati crescut!
R.: Va multumesc tare mult. Incheiem aici interviul. Va doresc o seara buna si sper intr-o colaborare mai buna in interesul invatamantului din Stalpeni.
G.N.: Sigur si eu va multumesc. La revedere.
Foto: captura youtube Muscel TV
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Gazeta de Stalpeni și pe Google News