[OPINIE] Minciuneștii și inutilitatea lumii ireale

Motto: „Avem nevoie, mai întâi de toate, de-a urî neadevărul, ignoranţa lustruită, demagogia, suficienţa nulităţilor.” – Mihai Eminescu

Minciuneștii nu sunt din lumea reală. Nu, ei sunt personajele unei lumi imaginare, închipuite și ireale, în care ei sunt fără de greșeală, iar ceilalți doar niște oameni răi, niște neica-nimeni care aruncă venin și care au, ca singur scop în viață, să le dărâme lor, Minciuneștilor, statuile de personalități ilustre pe care și le-au construit în lumea ireală. O lume care, confruntându-se cu cea reală, dispare precum un balon de săpun ce se lovește de pământ din cauza gravitației reale.

Pentru a disocia cele două lumi, cea reală și cea ireală, este nevoie de un singur lucru: proba adevărului. În fața acesteia,  irealul devine minciună, iar realul adevăr. În fața adevărului, lumea ireală se întoarce ca un bumerang în lumea reală, lovindu-i în plin pe Minciuneștii care trăiesc în irealități închipuite, ca apoi să se victimizeze.

Doar adevărul este cel care ar trebui să conteze. Așa ar fi normal, dar ce este normal în lumea ireală? Acolo Minciuneștii au nume, prenume, funcție, venituri, prieteni și dușmani. În lumea reală au însă porecle date de elevii reali, au sprijin politic pentru funcția obținută sau promisă de partid, evident fără competențe și duc o lipsă evidentă de credibilitate și de caracter. Calități de care însă nu le pasă, pentru că Minciuneștii nu dau doi bani pe valorile lumii reale.

În lumea ireală Minciuneștii se răzbună pe elevii care au protestat pentru dreptul lor închipuit de a fuma și a bea în liceu, promițându-le, drept pedeapsă, un gard de 4 metri. Gard care însă se transformă ireal, pentru ca nu după mult timp, acesta nu mai este o supraînălțare, cum zic dușmanii plini de venin, ci o gaură banală în gard, de care aflăm dintr-un mesaj (captura o puteți vedea mai jos) trimis unui coleg de-al meu, cu rugămintea de a mă informa corect și a nu mai publica minciuni.

De ce colegului și nu mie? Pentru că în lumea ireală Minciuneștii nu au numărul meu de telefon, deși în cea reală mă sună deseori ca să îmi ceară să nu mai scriu la comanda „dușmanului închipuit”. De fapt elevii au protestat împotriva lipsei de respect a acestora față de ei, față de lipsa de empatie și inexistența sprijinului în a-și procura apa și alimentele necesare. Cum ar fi pauzele prea scurte și că celui care aduce sandwich-uri și gogoși zilnic, i se refuză intrarea în curtea liceului, deși Gogu zice că omul ar avea aprobare de la inspectorat.

Tot în lumea reală, promisiunea gardului supra-înălțat promis și discutat în consiliul de administrație a devenit poruncă, dl. consilier local solicitând ajutor pentru înălțarea, nu repararea gardului. În plus, oferta de preț solicitată de liceu și primită, în valoare de 7.000 de lei, nu este nicicum conformă cu costurile reparării unei găuri în gard, așa cum arată aceasta în poza trimisă nouă. Cu 3-4 metri de sârmă, adică cu ceva în jur de 20-30 de lei, reparația poate fi făcută, inclusiv cea  de lângă poarta de acces, omisă de Minciunești.

În lumea ireală Minciuneștii le spun colegilor săi că dușmanul închipuit și plin de venin i-a raportat pe toți la minister, ca să le facă rău. Ori solicită detașarea unui paznic de la primărie, iar când acesta se prezintă la liceu, spune cu nonșalanță că nu mai este nevoie de acesta. În lumea reală însă, nici vorbă de delatori, „dușmanul” arătând sesizarea în care singura persoană vizată este cea care umblă cu minciuna și care nu mai recunoaște azi ceea ce a solicitat ieri. Cât despre solicitarea onorată și refuzată, ce impresie v-a lăsat domnule primar?

În lumea ireală se poate schimba oricând un coordonator de școală, pe motiv de „carențe în comunicare”. Motiv „beton” în lumea închipuită a Minciuneștilor, pentru a o schimba imediat cu cineva din siajul celei ce are puterea de a face astfel de schimbări, deși atunci era doar un director interimar, nu câștigător al vreunui concurs. Dar, evident, în lumea ireală asta nu contează.

În lumea reală, însă, carențele de comunicare ale Minciuneștilor sunt imense și reflectă o problemă de percepere a lumii înconjurătoare, a lipsei de caracter și a răspunderii față de funcțiile pentru care sunt plătiți. Nu poți imputa altcuiva ceea ce îți lipsește ție, pentru că tocmai din cauza modului tău de comunicare și a incompetenței de a fi un bun profesor, copiii din lumea reală ți-au făcut din nume un prost renume, transformat într-o etichetă care nu ar face cinste nimănui.

În lumea ireală Minciuneștii sunt precum Brad Pitt și Angelina Jolie. Perfecți. Ceilalți, niște batoze, niște umflate, niște bătrâni și diformi, ciudățenii pe care, dacă o cameră ar încerca să-i filmeze, s-ar defecta instantaneu. Și atunci camerele trebuie să stea focusate numai pe frumusețea și importanța Minciuneștilor, ființe mirobolante, mimoze care nu suportă comparația cu plebea.

În lumea reală însă, Minciuneștii sunt niște oameni ca oricare, la fel ca ceilalți. Orice cameră de filmat nu ar avea nicio problemă să îi pună pe peliculă. Diferența este dată însă de ceea ce se întâmplă atunci când nu îi mai filmează nimeni, atunci când Minciuneștii aleg să se strâmbe prin minciuni și ură, în timp ce ceialți aleg să rămână oameni, interesați de binele comunei și de adevăr. De aceea Minciuneștii cer cu insistență să nu se afle nimic și îl vânează constant pe Gogu. Pentru că s-ar vedea cine sunt în realitate, așa cum i-a devoalat gazeta.

În lumea ireală un absolvent de liceu profil chimie nu are competențe de laborant chimie, post cu studii liceale. În lumea reală însă, tocmai competențele au condus la ocuparea postului de laborant, ocupanta acestui post ajungând în liceu în 2005 prin transfer de la fabrica Forestral, pe postul de îngrijitor și nu angajată laborant de vreun Minciunescu milostiv sau în mod ilegal.

În lumea ireală nu contează cum, dar dacă partidul vrea pe cineva dintre Minciunești încadrat la liceu, acestuia sau acesteia trebuie să i se facă loc. Și chiar dacă Minciuneasca, întrebată câți ani de vechime are spune 6, deși poate dovedi cu acte că are doar 4, pică la condițiile de concurs care i-au fost făcute cu dedicație din cauza propriei minciuni. Dar evident că nu cea care a mințit este vinovată, ci dușmanul Minciuneștilor. Cum altfel?

În lumea ireală Minciuneștii le sunt superiori altora pentru că ei au luat treapta I la un liceu cu profil industrial, în timp ce „diformii” închipuiți au picat treapta I la un liceu pedagogic. Doar că cei care au picat treapta I, au ajuns tot la un liceu industrial, același profil la care Minciuneștii au luat examenul. Semn că în lumea reală aceștia compară mere cu pere și că nu există niciun motiv de superioritate. Cât despre examenul de director, știm foarte bine cum funcționează în realitate sprijinul politic, fapt demonstrat de contestația depusă de „dușmanul etern” și câștigată pe motiv de nedreptate.

În lumea ireală elevii și actul de educație nu contează. Contează doar ca Minciuneștii să aibă dreptate cu orice preț, chiar prin procese în instanță și să li se recunoască dreptul închipuit de stăpâni absoluți, de către slugile subordonate ierarhic pe care le disprețuiesc, cu gândul și cu vorba.

În lumea reală tocmai actul educațional și elevii ar trebui să conteze, iar scandalurile și jignirile să se oprească, pentru că fac rău liceului. Anul viitor nu vor pleca doar trei profesori și învățători foarte buni, ci, o dată cu ei, și parte din elevi. Iar în lumea reală, dacă pleacă 6 elevi (din 12) din clasa doamnei pe care Minciuneștii au tratat-o mizerabil și pe care i-a reclamat la inspectoratul de unde au primit avertisment acum câteva săptămâni, clasa se desființează. Ce credeți că vor face ceilalți copii de la Livezeni rămași fără clasă? Și ce se întămplă oare cu normele didactice ale profesorilor și învățătorilor? Ați ghicit, dispar, semn că și dvs trăiți în lumea reală, ca și noi.

Iar exemplele pot continua la nesfârșit, pentru a trage concluzia că lumea ireală este opusul lumii reale. Tot ceea ce reproșează Minciuneștii altora în lumea lor închipuită, se potrivește perfect în lumea reală, acolo unde mincinoșii, cei plini de venin și care arată lipsă de caracter sunt exact Minciuneștii care acuză. Puteți citi mai jos o postare care reflectă perfect ce spun și comentariul care întărește cele spunse.

Ca să închei, ceea ce îmi doresc este ca cei care trăiesc în irealități paralele să coboare cu picioarele în realitate. Inspectorat, directori, profesori, personal nedidactic și auxiliar, cu toții ar trebui să fie interesați de faptul că nu se ia examenul de bacalaureat, că elevii buni din Stâlpeni pleacă la alte școli, că profesorii buni sunt jigniți, disprețuiți și fac obiectul, ca și elevii, unor fenomene generalizate de bullying.

De faptul că așa cum stau lucrurile, nu există un mediu propice educației. Că nu se investește în viitorul copiilor, în crearea condițiilor de a face performanță, așa cum nu este nimeni preocupat în a fi modele de viață pentru tinerii de astăzi, așa cum erau cândva unii dintre profesorii acestui liceu.

Cu irealități, minciuni, tupeu, aroganță și incompetență, liceul va fi desființat. Iar o dată cu desființarea, copiii nu vor avea unde să învețe. Va crește abandonul școlar și, o dată cu el, va scădea nivelul de educație al tinerei generații. Vor dispărea posturi de profesori sau personal nedidactic și auxiliar. Asta este realitatea pe care doresc să o schimbăm, una în care acuza că am ceva cu cineva se topește ca un cub de gheață pe o plită încinsă. La fel de încinsă precum starea tensionată din liceu, toxică la fel ca Minciuneștii cărora le cer încă o dată să renunțe și să facă loc lumii reale.

Lumea lor ireală este inutilă pentru că nu folosește nimănui, nici chiar lor, valorând cât o ceapă degerată.