[ OPINIE ] Evoluție, mimarea ei sau involuție?

Scris de Andrei Vacaru
335 vizualizari

Filozoful argeșean Petre Țuțea spunea că banul este o scară pe care urci în Rai, dacă îl folosești „binefăcător” sau, prin „vicii, prin lăcomie și prin toate imperfecțiile legate de orgoliu și de pofta de stăpân”, te duci cu el în Infern. Ce spunea profesorul Țuțea sunt două lucruri: că nu banul este cel care ne face buni sau răi, ci deciziile personale, alegerile pe care le facem și, al doilea lucru, că putem oricând schimba sensul, respectiv dacă am coborât până acum, putem să spunem „stop” și să începem să urcăm, dar și invers, putem să începem să ne înrăim, să involuăm, să ne ducem încet, încet dar sigur în iad.

Despre această involuție sau evoluție vreau să vorbesc aici și de mimarea evoluției, pentru că sunt atâtea cazuri în care oameni care păreau de bună credință sunt descoperiți ca fiind de fapt niște „ciori vopsite”, misogini, pedofili sau hărțuitori sexuali, așa cum vedeți, din păcate, multe  exemple. Ori persoane care se mută pe conturi false de unde aruncă cu mizerii, în timp ce pe contul personal se pictează în prea cucernici sfinți.

Dreptul civil și penal pe baza căruia se dau sentințele de către judecători întărește acest lucru, dând pedepse limitate în timp și asprime, în funcție de gravitatea faptei. Iar după ispășirea condamnării omul poate fi reabilitat dacă și-a recunoscut greșeala și dacă s-a îndreptat. Ceea ce înseamnă că oricine, indiferent de sex, vârstă, rasă sau religie poate evolua sau, dimpotrivă, poate rămâne la fel, poate mima ispășirea, ori dimpotrivă, să involueze, prin săvârșirea altor fapte antisociale.

Acum câteva luni l-am sunat pe fostul primar de la Stâlpeni, domnul Ion Popa, persoană condamnată pentru fapte care au încălcat legea, tocmai în această idee, de a prezenta omul de azi, judecând trecutul doar prin această idee, a evoluției sale ca persoană sau, dimpotrivă, a involuției sale. Din păcate, atunci era în plină criză COVID, boală care îi afectase memoria, așa că am decis să îi iau acest interviu altă dată, invitația fiind deschisă.

Am observat, de asemenea și cum articolul despre numirea domnului Olavi Nițescu la conducerea Romsilva a produs peste 850 de vizualizări, o știre care este în esență o referire la evoluția unei persoane din comuna Stâlpeni. Semn că oamenii sunt interesați dacă cineva a reușit, ori dimpotrivă, a eșuat, deși eșecul este temporar, un exemplu în acest sens fiind domnul profesor Panainte Lucian. Domnul a fost avansat în funcția de inspector școlar, funcție pe care a stat un an, iar acum, așa cum greșit s-ar crede, a eșuat, revenind la catedră. Nimic mai fals deoarece, așa cum spuneam, „eșecul” poate fi o revenire temporară, iar experiența acumulată la ISJ Argeș poate fi folosită în învățământul local, ceea ce este în sine o evoluție.

Avem însă și cazuri de persoane care au involuat, care au fost cândva mari jurnaliști, așa cum singuri susțin și care acum se ocupă cu miștouri ieftine, jignind, hărțuind sau încercând să compromită persoane, că așa am aflat, spre exemplu, că personal am mari probleme cu inteligența și cu băutura. O fi vreo evoluție în acest caz? Are vreo legătură cu jurnalismul? Ori este doar invidia că alții, respectiv un tanchist ca mine, câțiva tineri care lucrează în corporații, ori câteva persoane care lucrează la uzina Dacia au creat o publicație și suntem recunoscuți de profesioniști în domeniu, care lucrează la un nivel la care domnul în cauză doar a visat, drept redacție de știri, iar Gazeta de Stâlpeni a fost inclusă în rețeaua PressHub.

Avem doar a bănui cauzele acestor atacuri la adresa noastră, dar este clar că nu putem discuta despre o evoluție, mai ales că oamenii spun că este prea mult circ. Unul de care s-au săturat, pentru că probabil la asta am fost împinși. De ce oare?

Vă fac o mărturisire: au fost momente când am zis că renunț, că nu mai merită efortul, că ar trebui să mă întorc la confortul de dinainte. Că se consumă prea mult timp, că efortul este mare și că rezultatele sunt aproape invizibile. Dar de fiecare dată a fost ceva care m-a împins înainte, ajungând să avem astăzi o mulțime de rezultate ce se pot măsura în numărul de articole, de vizualizări, ori recunoașterea unor specialiști pentru ceea ce facem. Însă, ce m-a determinat să nu renunț au fost de fiecare dată tinerii.

Îmi povestea la un moment dat Gogu că a apelat la doi muncitori din comună, trecuți de 50 de ani, pentru o lucrare în gospodărie. Și că, din vorbă în vorbă, a ajuns discuția la Gazeta de Stâlpeni. Știți ce au spus oamenii ăia? Că până să apară gazeta erau ignoranți și ignorați, că nu știau nimic despre ce se întâmplă în comună. Dar de când citesc și află ce se întâmplă, s-au dus la primărie și, în baza acestor informații, au cerut să se facă servicii din partea autorităților și primarul s-a conformat.

Însă nu aici este punctul cel mai interesant, ci faptul că ei nu au telefoane inteligente cu Facebook și internet, prin urmare nu au cum să ne citească. Dar spuneau că îi anunță copiii. Tata, uite ce zice aici. Și le dau să citească, ori le explică ce vrem să transmitem noi aici, prin articolele și postările de pe Facebook pe care le scriem. Și oare asta nu este o evoluție? Oare faptul că oamenii se duc și își cer drepturile de la autorități, că generațiile tinere ne citesc și înțeleg ce spunem și tot ceea ce facem, nu este oare o evoluție?

Păi dacă este, de ce s-a cerut în ședința PNL să fim închiși de către județeana de partid? Pe cine deranjează evoluția unei comune despre care, un anumit domn care ne amenință cu bătaia, spunea „veniți domnule aici, să vedeți că nu se întâmplă nimic și că oamenii sunt fricoși și proști”. Păi uite că se întâmplă și exact ceea ce face ca lucrurile să se întâmple dorește acest domn să fie închis, desființat, ori adus prin circ în mocirla de care orice om de bună credință fuge. Se sperie oare să afle că oamenii nu sunt nici fricoși și nici proști?

Și apropo de inteligență sau de lipsa ei, am avut zilele acestea o discuție cu o doamnă care mă acuza că „dumneavoastră m-ați poreclit cum ați gândit: maimuță, … mașină hodorogită, nici eu nu mai știu”. Și atunci mi-am adus aminte că am scris acest articol, „Capcana Maimuței”, care făcea trimitere la un comportament toxic, acela de a sta agățat cu orice preț de o funcție, deși incapacitatea de a fi bun pe această funcție produce prejudicii.

În niciun caz nu am spus despre cineva că este maimuță. Nu îmi permit să fac așa ceva, dar mă întreb: cum poate cineva care are pretenții la o funcție înaltă să înțeleagă un articol doar uitându-se la poza care însoțește acel articol? Și de ce ia această „proastă înțelegere” ca pe un afront cu care apoi se victimizează, punându-și în acțiune armata de postaci virulenți să o apere, ca și cum este atacată?

Întreb evident, pentru că se pare că cineva nu numai că nu vrea să evolueze, ci și încearcă să oprească evoluția altora. Chiar a unei instituții, pentru că și instituțiile, prin conducerea lor, pot să urce pe scara evoluției sau să coboare în evul mediu, transformate în școli penitenciar cu garduri de 4 metri, ori cu satrapi la conducerea ei care fac inchiziție, pentru că transparența decizională este considerată erezie, iar ereticii trebuie să fie hăituiți și pedepsiți prin orice mijloace?

Și că am ajuns la instituții, să vedem dacă acestea evoluează sau nu. Cum în Stâlpeni cele mai importante sunt două, administrația locală și școala, am să încep cu primăria.

Aceasta pare că evoluează, deși în pași de melc, dar totuși este un pic de transparență, pe site-ul primăriei, deși destul de încâlcit și neintuitiv, sunt puse informații, se transmit, chiar dacă deficitar tehnic, ședințele de consiliu local, taxele și impozitele se pot plăti online, iar de când s-a achiziționat buldo-excavatorul, se intervine mai ușor la avariile la apă și se mai curăță comuna de gunoaie și șanțurile de mâlul și vegetația care le colmatează.

Plus scrierea unor proiecte dintre care unele vor fi finanțate din bani europeni sau de la bugetul de stat, iar includerea în tot felul de asocieri cu alte UAT-uri mai aduce și câteva beneficii în plus, cum ar fi iluminatul public eficient energetic și anveloparea termică a primăriei. Nu știu dacă din meritul doamnei care a fost angajată de curând la compartimentul achiziții sau este meritul primarului, dar evoluția este vizibilă. Sper doar ca ea să continue și după 2024, dacă va fi alt primar și alt consiliu local, pentru că nu toate persoanele care vizează acum scaunul de primar au și capacitatea de a se așeza pe acesta.

Iar a doua instituție, Liceul Stâlpeni, pare că involuează, chiar dacă doamna care după nici două luni de mandat a primit o sancțiune disciplinară, spune că de fapt evoluează. Mă refer la comunicarea deficitară, la atmosfera din cancelarii, la dotare, la cazurile de bullying, la rezultatele slabe de la bacalaureat, la relația toxică cu inspectoratul școlar județean care s-a săturat de scandalurile din liceu, la zecile de procese intentate instituției școlare pe care nu o reprezintă nimeni pentru că cei care ar trebui să o facă sunt în banca acuzării, precum și la jignirile publice pe care această doamnă director le aduce celor care o critică, uitând că,

Art. 14. (1) Orice persoană fizică sau persoană juridică trebuie să îşi exercite drepturile şi să îşi execute obligaţiile civile cu bună-credinţă, în acord cu ordinea publică şi bunele moravuri. – Codul Civil

sau obligația că

Art 280 (1) Personalul didactic, personalul didactic auxiliar, precum și cel de conducere, de îndrumare și de control din învățământul preuniversitar răspunde disciplinar pentru încălcarea cu vinovăție a îndatoririlor ce le revin potrivit contractului individual de muncă, precum și pentru încălcarea normelor de comportare care dăunează interesului învățământului și  prestigiului unității/instituției, conform legii. – Legea Învățământului

aceste fapte pedepsindu-se cu sancțiuni disciplinare, inclusiv demiterea din funcție.

Și închei tot cu filozoful Petre Țuțea, care iată ce spunea despre luciditate: „a fi lucid înseamnă a-ți da seama perfect de limitele și neputințele tale.” Ori evoluția asta face: împinge limitele, ne dezvoltă personal, devenind mai buni, mai „putincioși”. Că de jignit, de mințit, de atacat și de scris insinuări la adresa altora toată lumea este în stare. Și, dimpotrivă, a construi oameni, echipe, edificii și comunități, e ceva mai greu, de care nu toată lumea este „putincioasă”, deoarece costă, durează, doare și rezultatele nu se văd imediat.

Așadar ce facem? Urcăm pe scara evoluției să ajungem în rai, ori dimpotrivă, coborâm în iadul relei credințe, involuând. Cum spuneam, este o decizie, de fapt o înșiruire de decizii. Ale fiecăruia dintre noi.

Foto: Freepik


Google News icon  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Gazeta de Stalpeni și pe Google News


Alte recomandari

Scrie un comentariu

* Prin trimiterea comentariilor esti de acord cu politica de confidentialitate privind prelucrarea datelor personale.

Site-ul utilizeaza fisiere de tip cookie pentru a personaliza si imbunatati experienta dumneavoastra pe site. Am actualizat politicile pentru a integra in acestea modificarile specificate de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date. Te rog sa citesti modul in care prelucram online datele cu caracter personal. Prin continuarea navigarii pe site confirmi acceptarea utilizarii fisierelor de tip cookie conform Politicii de prelucrare a datelor. Datele tale pot fi oricand sterse urmand instructiunile din document. Accept Citeste Politica de confidentialitate