În înregistrarea video despre dezbaterea bugetului comunei pentru anul 2021, la minutul 1:14:00, o puteți auzi pe doamna viceprimar Nicoleta Machedon spunând următoarele:
„Nu știu dacă amenda… amenda, într-adevăr, este bună. Dar până la urmă, dacă stai de vorbă cu omul, îi explici situația și îl faci să înțeleagă că nu este ok…”
Munca de lămurire, pare a sugera doamna viceprimar. Nu măsuri coercitive. Nu amenzi. De ce?
Noi am scris la gazetă despre un cetățean, rudă cu primarul, care a aruncat în șanț izolația cablurilor valorificate de el la fier vechi. A dus cineva muncă de lămurire cu acesta? I s-a explicat de ce nu e bine? Crede cineva că nu știa că nu este bine ceea ce face? A fost acesta singurul caz, atâta timp cât postările pe Facebook despre gunoaiele aruncate peste tot, care au ajuns să sufoce comuna, sunt numeroase?
Probabil intuiți răspunsurile la întrebări. Cum nu știm dacă cineva a curățat șanțul acela de resturile de la cabluri, ori dacă cineva a făcut până acum atât muncă de lămurire, cât și aplicarea de amenzi, haideți să ne aplecăm puțin asupra acestei dileme: muncă de lămurire sau amenzi? Ce e de făcut?
România, țara sufocată de gunoaie
Nu numai în Stâlpeni există problema gunoaielor. Oricine merge la munte sau la mare poate vedea singur gunoaiele de pe marginea drumului, de pe cărările montane, de pe albia râurilor. Sunt atât de multe, încât concluzia generală este că avem o țară frumoasă, dar de care românii își bat joc, murdărind-o.
Sute de ore de emisiuni la TV sunt alocate acestui subiect. Mii de postări pe rețelele de socializare trag semnale de alarmă că s-a ajuns la un nivel insuportabil. În principiu, lumea constată și se face prea puțin. Însă, uneori, se face câte ceva. Haideți să vedem ce se face în țară și dacă poate funcționa și la Stâlpeni.
Educație pentru mediu și muncă de lămurire
În școli se învață din cele mai mici clase de ce este bine să avem grijă de mediul înconjurător. Dar copilul care învață asta la școală, vede acasă cum bunicul încarcă căruța sau remorca cu gunoi menajer și o duce în zăvoi să scape de el. Ori îl vede pe tatăl care, după ce a făcut curățenie în grădină, ia resturile menajere și le aruncă în fundul grădinii, lângă calea ferată. Și atunci, ce model de educație va fi mai puternic pentru el? Informația primită la școală sau modelul din familie? Clar că va prima ceea ce vede în familie.
Asta ține de educație. Despre „munca de lămurire” amintită de doamna viceprimar (care, poate ați uitat, a aruncat un morman de asfalt pe aleea pietonală, fără autorizație de construcție și în bătaie de joc), cine să o facă?
Să zicem că un elev care vine de la școală și se întâlnește cu nea Ion care se duce cu căruța să o descarce de gunoi la râu? Vă imaginați cum s-ar alege cu un „ce vrei, mă, taică, te mănâncă pielea?” Ori o femeie care vine de la schimbul II și, în stație, vede cum un tânăr aruncă masca pe jos după ce a coborât din autobuz. Mai mult ca sigur și ea ar primi aceleași vorbe de genul „vezi-ți de treaba ta! sau o pățești”. Și atunci, cine să ducă muncă de lămurire cu cei care poluează? Nu cumva cineva cu autoritatea conferită de lege?
O iluzie generată din intenția de a nu supăra electoratul
Ne-am lămurit până acum că metoda cu „munca de lămurire” nu este o soluție. Întâi, pentru că cei ce aruncă gunoaie nu o vor accepta, reacția lor la ea fiind, în cele mai multe cazuri, de agresivitate și bătaie de joc. Mai apoi, pentru că nu prea are cine să o facă, iar dacă o face, exemplele din familie sunt mai puternice decât „munca de lămurire”. Și nu în ultimul rând, pentru că nu există o autoritate care să ducă „munca de lămurire” și care să funcționeze. Indiferent că este primar, viceprimar (bine, la ei doi poți să le spui „tu vorbești? Uite ce a făcut ruda ta”, ori „când ai pus grămada aia de beton în cărare, de ce nu m-ai chemat să îți spun că nu e bine?”), consilier local sau delegat sătesc. Care și ei, poate, au aruncat gunoiul, cândva, și au fost observați de către vecini: „tu vorbești?”
Așadar, metoda asta nu are cum să funcționeze. Dar ea este o opțiune pentru doamna viceprimar și alți demnitari ai comunei pentru că amenzile ar supăra electoratul. Prin urmare, logica ar fi: „noi nu vă supărăm, voi murdăriți în continuare, curățăm noi cu asistații sociali, iar dacă vă prindem că murdăriți, vă vom face muncă de lămurire”.
Rezultatul? O comună sufocată de gunoaie, dar cu aceiași aleși locali „buni la suflet”.
Amenzi drastice, inclusiv confiscarea mijlocului de transport
În ședința din aprilie de consiliu local se vor discuta plafoanele de amenzi pentru cei care poluează. O chestiune bună, dar care ar trebui însă clarificată și îmbunătățită cu:
- Cine aplică aceste amenzi?
- Ce se întâmplă dacă se recidivează?
- Ce alte metode de coercitie ar mai fi necesare?
Cum nu avem poliție locală și cum monitorizarea prin camere video se face din biroul primarului, despre care nu știm cât stă la birou, trebuie specificat cine verifică și aplică amenzile. Care este procedura ce trebuie urmată de cel care constată aruncarea gunoiului, fie el cetățean sau autoritate publică, până la încasarea amenzii, fără a se comite abuzuri, dar care să poată fi ușor de realizat. Gen: sunați la nr. de telefon XXXXXXXXX, noi verificăm informația, aplicăm amenda, dacă se confirmă.
Și ce alte metode de coercitie ar mai putea să fie adoptate? Spre exemplu, într-un sat din Vaslui, primăria le trimite prin colet poștal gunoiul acasă, împreună cu amenda. Imaginați-vă cum ar fi să vă treziți cu basculanta Nissan de la primărie, ori cu buldoexcavatorul care vă descarcă în fața porții gunoiul aruncat în Zăvoi după ce ați renovat baia. Iar în cutia poștală găsiți și amenda. Ați mai arunca gunoiul a doua oară?
Ori confiscarea mijlocului de transport, așa cum se întâmplă acum în unele sectoare din București și nu numai. Cum ar fi să rămâneți fără căruța cu care duceți gunoiul pe câmp? Sau chiar fără roabă, tractorul cu remorcă, ori mașină? La fel, ați mai arunca gunoiul?
Problema gunoaielor, o problemă care ne afectează pe toți
Nu știu dacă ați aflat, însă medicii descoperă plastic în organismul oamenilor, sub formă de granule microscopice, aduse de PET-urile aruncate în râuri și lacuri și care ajung în apa de consum. Sau cât aluminiu, de la dozele de bere și de suc, aluminiu care este responsabil de boala Alzheimer, este prezent și el în apa potabilă. Și exemplele pot continua.
Prin urmare, gunoaiele nu sunt doar o problemă de estetică, de cum arată comuna, ci și una care ne afectează sănătatea.
Proceduri clare și soluții de colectare a gunoiului în toată comuna
Munca de lămurire am aflat că este doar o frecție la piciorul de lemn și că nu poate funcționa. Amenzile sunt o soluție, însă una bazată pe teamă și care nu ar trebui să fie singura. Pentru că mai este nevoie de proceduri pe care oamenii să le urmeze când în locuința lor, ori pe stradă, se produc deșeuri sau gunoaie menajere.
Spre exemplu, unde poate duce omul cocenii adunați din grădină și cărora nu le mai poate da foc? Unde poate duce molozul rezultat din construcții sau renovări? Ce face cu buruienile și vegetația uscată adunată primăvara, înainte de a cultiva grădina și cărora nu mai are voie să le dea foc? Ce face cu ambalajul de la pachetul de biscuiți sau cu sticla de suc goală când așteaptă autobuzul să-l ducă la uzină?
Iată câteva idei:
În gospodărie se poate face fertilizator din gunoiul de la păsările de curte pentru răsaduri și agricultură. Se poate suna o firmă care să vină să ridice gratuit mașina de spălat defectă, televizorul „ars” sau alte electrocasnice, fără a mai fi nevoie să fie aruncate pe câmp. Ori, dacă am mâncat pachetul de biscuiți și am băut apa din sticlă, putem introduce ambalajul de hârtie în sticla goală, pe care o vom arunca nu pe jos, ci la primul coș de gunoi întâlnit, ori o vom duce acasă. Sunt doar câteva exemple care merită încercate.
Idei de business pot fi colectarea uleiului folosit de la populație. În loc să îl aruncăm în chiuvetă și de aici să ajungă în apa potabilă, îl strângem în bidoane și sunăm la o firmă care îl colectează. Ori putem înființa o firmă care produce bricheți pentru centralele termice din deșeurile vegetale (crengi, viță de vie, coceni, vegetație uscată etc.) produse în gospodării și tocate cu utilaje speciale. Aceste firme pot fi făcute de către întreprinzători privați, de ONG-uri sau chiar de către primărie.
Primăria trebuie să asigure un loc amenajat pentru depozitarea selectivă a gunoiului, dar și mobilier stradal, gen coșuri de gunoi, în locurile în care se pot aduna mai multe persoane: stații de autobuz, gară, liceu, școală, piață etc. Coșuri pe care să le golească zilnic.
Și putem găsi alte soluții, cu condiția să dorim rezolvarea acestei probleme vitale pentru comună. Chiar dacă se supără unii dintre cei care ne murdăresc cu intenție comuna.
Foto: freepik
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Gazeta de Stalpeni și pe Google News