Andrei Văcaru: Bună ziua, domnule Petruț Rizea și felicitări pentru master. Revin către dvs. cu câteva întrebări care să ducă mai departe interviul publicat anul trecut în Gazeta de Stâlpeni. Prima dintre aceste întrebări este: ce v-a determinat, în mod concret, să reveniți în băncile facultății și să urmați un master în Psihologie Educațională?
Petruț Rizea: Bună ziua, domnule Andrei Văcaru! Vreau să vă mulțumesc pentru intenție și mai ales pentru interes. Îmi amintesc ultimul interviu acordat pentru Gazeta de Stâlpeni. Mă leagă o copilărie întreagă de acest loc, familia mea în special.
Mi-a plăcut mereu psihologia. Cei trei ani de licență au fost cei mai frumoși, o îmbinare perfectă a răspunsurilor și a nașterii unor noi nelămuriri și curiozități. Decizia a pornit de la dorința intrinsecă de a înțelege mai bine, desigur, oamenii. Oamenii care lucrează în educație, elevii și părinții. Masterul de Psihologie Educațională mi s-a părut cea mai bună alegere și așa s-a dovedit. Împreună cu profesori minunați, ca doamna Golu Florinda, am reușit să-mi formez competențele necesare și să le aplic mai apoi, în practica de la catedră. A fost o experiență deosebită.
„Războiul scoate ce este mai urât din noi”
Andrei Văcaru: Cum a fost parcursul dumneavoastră ca student la Universitatea din București, în comparație cu cel de profesor la clasă?
Petruț Rizea: Vă spun sincer, erau multe nopți nedormite, un proces greu, care necesită multă asumare și responsabilitate. Am avut mentori buni, oameni cu suflet și iubire față de știință și cercetare. Asta m-a ambiționat. M-am implicat în proiecte și am adus un plus în fiecare dintre ele. Universitatea din București face parte din ceea ce numesc trecerea mea prin viață. Este un loc în care am crescut, din toate punctele de vedere, cel în care mi-am întărit convingerea că educația e ceea ce vreau să fac tot restul vieții.
Andrei Văcaru: Teza dumneavoastră de disertație abordează un subiect delicat, frica de război și tulburările de somn la elevi. Ce v-a motivat să alegeți această temă și ce concluzii v-au surprins?
Petruț Rizea: Contextele politice tensionate au adus mereu incertitudine la nivel social, fie că vorbim de educație sau despre oricare alt sub-sistem. Războiul sau iminența lui au pus pe picior greșit dinamicele relaționale, atitudinile și comportamentele oamenilor. Cu siguranță ne-am lovit cel puțin o dată de ideea că războiul scoate ce este mai urât din noi. Și ca autor al acestei lucrări, detașându-mă doar pentru câteva clipe de date, analize și altele asemenea, afirm cu convingere că așa este. O evidențiază surse culturale, literare, istorice și nu numai.
Tema acestei teze aduce în atenția noastră importanța conștientizării efectelor pe care orice tipologie de neconcordanță politică le creează. Un efect în lanț de destructurare în micile universuri diplomatice și sociale, rezultatul fiind o destructurare sau o degradare sistemică a tuturor formațiunilor ce țin într-o logică constantă existența umană și calitatea ei.
Lucrez de aproape cinci ani în învățământ. Am asistat neputincios în fața unei pandemii și a unui război care clocotește și în prezent la granițele țării. Mi-am dorit ca prin prezentă să mă uit mai atent și să pot vorbi informat, cu rezultate care să mă susțină, că și educația are de suferit în astfel de circumstanțe.
Totul a pornit de la elevii mei. Remarcam pe la începutul anului 2022 cum percepția lor despre lume se modificase în mare măsură, cum telefonul, peste noapte, nu mai era un simplu instrument de alungare a plictisului, ci o carte deschisă, necenzurată a unei realități crude care se desfășura în paralel cu mersul firesc al traiului lor. Imaginile din Ucraina ajunseseră deja virale, iar accesul fără supravegherea unui adult, făcuse ravagii în conștiința lor. Cadavrele soldaților, sânge, oamenii în sacou ce transmiteau descurajați mesaje de pace de la pupitre, făceau interesul unor adolescenți care se văitau deja de teama de a adormi, de zgomotele bruște, de somnul prost și fără beneficii, întrerupt de coșmaruri și senzații apăsătoare.
Pe de altă parte, adolescența e o perioadă încărcată de vulnerabilități, marcată de evenimente externe care pot avea un impact important asupra sănătății mintale. În acest context, frica intensă și susținută poate duce la tulburări de somn, care, la rândul ei, influențează negativ capacitatea de concentrare, performanța academică, reglarea emoțională, relațiile cu cei din jur și calitatea traiului, în general.
Utilitatea studiului pe această tematică este dată și de furnizarea de date utile pentru cadrele didactice, pentru părinți, consilieri și psihologi școlari în abordarea și înțelegerea surselor anxietății și dificultăților, poate ghida intervenții la nivel de școală cum ar fi programele de educație emoțională, reducerea efectelor anxietății, igiena somnului.
Privind dimensiunea științifică, tema poate contribui cu un punct de plecare către aprofundarea cercetării în domeniul impactului generat de factorii geopolitici asupra sănătății psihice a adolescenților. Se poate valida, astfel, și un model explicativ bazat pe mediere, cu un potențial mare de a fi testat și mai ales replicat de către alți psihologi sau cercetători.
Andrei Văcaru: Cum reușiți să integrați cunoștințele dobândite în cadrul masteratului în activitatea de zi cu zi la clasă?
Petruț Rizea: Masterul de Psihologie Educațională și Consiliere Psihologică este cel mai bun mod de a te putea pregăti pentru a face lucruri bune la catedră. De ce? El aduce la un loc cunoștințe legate de educație și psihologie, oferă direcții și soluții pentru actualele probleme ale sistemului de învățământ. Discipline precum Dezvoltarea Personală sau Practica Supervizată m-au ajutat să îmi înțeleg mai bine rolul și scopul muncii mele.
Andrei Văcaru: Care sunt cele mai mari provocări pe care le întâmpină un dascăl venit din Argeș în sistemul educațional actual din București și cum le gestionați personal?
Petruț Rizea: Sunt diferențe sociale între rural și urban. Există și o nuanță de individualism aici, în capitală. E un fel de junglă și o comoară în același timp. Ca să faci față, e nevoie să te adaptezi. Iar rezultatele te vor surprinde.
„Elevii au nevoie de profesor ca om, dar și ca mentor”
Andrei Văcaru: Sunteți perceput ca un profesor apropiat de copii, dar exigent. Cum găsiți echilibrul între empatie și rigoare în relația cu elevii?
Petruț Rizea: Un profesor trebuie să fie câte puțin din toate. Exigența și empatia trebuie să lucreze împreună. Elevii au nevoie de profesor ca om, dar și ca mentor.
Andrei Văcaru: Spuneați că războiul a ajuns la elevi prin intermediul telefonului mobil. Ce rol joacă platformele digitale și resursele moderne în stilul dumneavoastră de predare? Ați observat o diferență reală în învățarea elevilor, folosind astfel de resurse?
Petruț Rizea: Platformele digitale și resursele moderne ocupă un loc esențial în stilul meu de predare, pentru că ele reușesc să creeze punți între lumea elevilor și conținutul școlar. Trăim într-o epocă a vitezei și a vizualului – iar copiii noștri sunt nativi digitali. A ignora asta înseamnă, de fapt, a crea o distanță între ei și actul învățării.
Folosesc platforme precum Google Classroom, Twinkl, Wordwall, Kahoot, Padlet, Jamboard sau chiar prezentări interactive cu Genially sau Canva. Acestea îmi permit să structurez conținutul într-un mod clar, atractiv, personalizat, dar și să mențin o legătură constantă cu elevii, inclusiv în afara orelor clasice.
Diferențele sunt reale și vizibile. Elevii devin mai implicați, mai curioși și mai activi. Răspund mai repede la sarcini, cooperează mai ușor și își dezvoltă autonomia. Accesul la resurse vizuale, jocuri educaționale sau platforme de feedback le oferă senzația că învățarea este relevantă, apropiată de viața lor. De exemplu, un simplu exercițiu gramatical transformat în joc interactiv schimbă complet nivelul de atenție și implicare.
Dar poate cel mai important lucru e că prin aceste resurse, elevii simt că școala îi privește cu adevărat – că nu e o instituție „de ieri”, ci un spațiu care evoluează odată cu ei. În concluzie, resursele digitale nu înlocuiesc emoția, relația sau răbdarea, dar, integrate cu măsură, pot amplifica impactul unui profesor care își dorește să rămână conectat la prezentul elevului său.
„Nicio școală nu e mică atunci când tu alegi să fii mare în ea”
Andrei Văcaru: Ce mesaj ați transmite unui tânăr profesor, chiar și din Stâlpeni, aflat la început de drum, poate descurajat de starea actuală a învățământului?
Petruț Rizea: Știu că, la început de drum, totul pare copleșitor. Poate ai senzația că sistemul e prea mare, greoi, lipsit de recunoștință. Poate te întrebi dacă ai ales bine, mai ales într-o școală mică, poate uitată, cum e cea din Stâlpeni sau din alt colț al țării. Dar vreau să-ți spun ceva: nicio școală nu e mică atunci când tu alegi să fii mare în ea.
Educația nu înseamnă doar programe și hârtii. Educația este privirea unui copil care se luminează când înțelege. E un zâmbet sincer, o întrebare pusă cu curaj, o literă scrisă corect pentru prima dată. Toate astea, deși par mici, sunt semne clare că ceea ce faci contează.
Da, vei avea momente de îndoială. Da, uneori te vei simți singur. Dar ai în mâini puterea de a schimba destine, în liniște, în ritmul tău. Și asta te face deja valoros.
Andrei Văcaru: Într-un sistem adesea birocratic și rigid, cum reușiți să vă păstrați motivația și idealismul profesional?
Petruț Rizea: Copiii. Atât.
Andrei Văcaru: Ce planuri aveți în continuare, profesional, dar și academic? Vă tentează un doctorat sau implicarea într-o reformă educațională mai amplă?
Petruț Rizea: Va urma un doctorat, dar câțiva ani mă voi concentra pe mine. Ce-i drept, n-am prea avut grijă de sănătatea mea. Dar cu răbdare, vom face lucruri frumoase pentru educație.
Andrei Văcaru: Vă mulțumesc pentru interviu și, convins fiind că sunteți un model de urmat pentru tinerii și profesorii din Stâlpeni, vă urez sănătate și mult succes în proiectele viitoare!
Petruț Rizea: Vă mulțumesc și eu.
Foto: Facebook
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Gazeta de Stalpeni și pe Google News