În luna mai 2022, elevii de la Liceul „I.C. Petrescu” din Stâlpeni declanșau un protest spontan la adresa directoarei Postelnicu Elena. Motivele principale erau modul dictatorial de conducere a acesteia și interzicerea accesului în și din curtea unității școlare spre furgoneta sau magazinul din apropiere, de unde își luau cele necesare, apă sau de mâncare.
Din acel protest, directoarea liceului a înțeles doar că trebuie să construiască un gard, dacă se poate de 3 metri, astfel încât să țină toți elevii închiși în „staulul de oi” pe care îl păstorește. Nu s-a întâmplat imediat, dar a reușit în această vară, când directoarea liceului, aflată în activitate, a executat gardul mult promis. Fără să consulte pe nimeni: primărie, consiliul de administrație sau pe directorul adjunct, aflat în concediu.
Un gard este, printre altele, elementul care împrejmuiește un spațiu, de regulă o proprietate deținută de cineva. La liceu, gardul era dispus până în iulie, când a trecut Google Car prin Stâlpeni, ca în schițele de mai jos: parte din acesta executat de vecinii unității școlare, parțial executat de autoritățile locale, după ce s-a construit sala de sport, iar partea din față, prin efortul liceului. În partea stângă din imaginea de mai jos se poate vedea cum era situația până în august acest an, iar în dreapta imaginii, care este cea de acum, când a apărut gardul făcut de directoarea Postelnicu.
Trebuie spus că terenul și clădirile de la liceu nu sunt întabulate, prin urmare nu există un plan cadastral care să arate limitele proprietății acesteia. Da, în comună se desfășoară un program de întabulare gratuită, cu bani europeni, dar probabil nu a ajuns și la liceu, urmând ca cel mai probabil, în scurt timp și aici să existe un astfel de document la oficiul de cadastru.
Nefiind întabulată, gardul este cel care indică aria proprietății, incluzând în interiorul perimetrului pe care îl determină clădirile aferente liceului: corpul principal de clădire, anexele și sala de sport. Sală care apare în Planul de Acțiune al Școlii 2020 – 2025, document aprobat de directorul liceului, la pagina 87, la punctele tari „Existența sălii de sport și a unui teren de sport”. Punct tare, dar despre care doamna Postelnicu Elena îmi spunea că … este furată de la Mărăcineni. Nu mi-a venit să cred ce aud.
Ridicând acest gard, prin scoaterea parțială a celui existent și prelungirea sa până în colțul sălii de sport, directoarea nu a făcut altceva decât să scoată din perimetrul liceului, sala de sport. Clădire care nu are autorizație ISU, dar pe care Primăria Stâlpeni s-a angajat să o obțină, încheind un contract, nr. A318/58/06.10.2022, cu SC Audit CONSULT RISCURI SRL, care asta vizează, implementarea măsurilor pentru obținerea autorizației la incendii la Grădinița cu program Permanent și la Sala de sport. Pentru suma de 9.000 de lei, bani publici.
Vă imaginați, sper, că atunci când vor veni cei de la ISU, acum nu vor mai găsi aceeași situație ca cea din documentația realizată în baza contractului pentru obținerea autorizației. Accesul la hidrantul din curtea școlii este blocat de o poartă încuiată de directoare. La fel și accesul la partea dinspre terenul de sport, blocând orice intervenție a pompierilor, ceea ce va necesita refacerea documentelor conform situației existente, sau … desființarea gardului.
Terenul cu care liceul se învecinează la nord-vest, număr topo 80793, are limita de proprietate împărțită în trei laturi, conform schiței de mai jos: una de 47,2 metri, alta de 2,4 metri și o alta de 36,8m. Nu este o linie dreaptă, de la colțul din dreapta al terenului aflat în partea din față și până la colțul de nord-est al sălii de sport. Astfel, cine a construit noul gard fără a respecta acest hotar, a luat și a cedat din proprietăți, fără a avea acest drept, încălcând drepturile celor vizați.
Încă ceva. Pentru copii există o autofurgonetă care parca până acum în fața sălii de sport, pentru că nu are voie să intre pe terenul liceului. Aceasta aducea mâncare, apă și băuturi răcoritoare pentru elevi. Gardul anterior, aflat la 1,5 metri înălțime sau mai puțin, permitea comercializarea acestor produse pe deasupra gardului, fără ca elevii să iasă din perimetrul școlii. Acum, cu un gard înalt de 1,8 metri, cum să se poată livra sandwich-urile și răcoritoarele peste el și de la o distanță de 10-15 metri? Neavând acces pe terenul liceului, dacă s-ar apropia de gardul nou construit, ar încălca legea.
Proprietarul acestei furgonete, plătește un impozit la primărie pentru desfășurarea de activități comerciale pe spațiul public. Acum, văzut în imposibilitatea desfășurării activității, va solicita probabil întreruperea contractului, ceea ce înseamnă bani mai puțini la buget.
Prin urmare, prin execuția acestui gard, „visul” de anul trecut al directoarei Postelnicu Elena, persoană despre care am mai scris că are grave probleme de comunicare, manageriale și de caracter, nu a făcut altceva decât să scoată sala de sport din perimetrul liceului, să pună în pericol intervenția în caz de incendiu la acest obiectiv, să perimeze obținerea autorizației de funcționare a unei săli în care elevii liceului desfășoară activitățile sportive și, nu în ultimul rând, să pună în practică ideea sa de vătaf, că elevii trebuie să stea încuiați într-un țarc, ca pe vremuri, la CAP-ul din sat.
Cine plătește costurile revenirii la normalitatea de dinainte? Ar fi normal să îi fie imputate exclusiv directoarei care a făcut gardul sau a dat ordin să se facă, fără să se consulte cu nimeni din școală sau cu primăria: să plătească pentru gardul existent care trebuie scos, pentru cel de 1,5m înălțime pe care l-a scos pentru a face loc celui nou, pentru refacerea documentației autorizației de funcționare pentru sala de sport și contravaloarea taxelor pe care nu le mai plătește, la bugetul comunei, proprietarul furgonetei care aducea mâncare și răcoritoare. Plus pentru transportul elevilor, prin pierderea din cauza sa a microbuzelor școlare, elevi cărora le cere să scoată din buzunar în fiecare zi câte 5 lei, că așa este în Stâlpeni, transportul școlar este gratuit, … dar costă. Poate nu toți își permit să plătească în fiecare zi, mărind gradul de abandon școlar.
Mă întreb adeseori de ce o ține ISJ-ul în funcție, ori de ce o acceptă profesorii în poziția de director, deși pot oricând semna un tabel pe care să îl trimită la ISJ și se rezolvă. Directoarea Postelnicu Elena are deja un avertisment scris primit în primele luni de mandat, a dovedit în nenumărate situații că face bullying, la adresa elevilor și a personalului din școli, că are un stil de conducere bazat pe conflict și ranchiună, că din cauza ei s-au pierdut microbuzele școlare, că interpretează legea după bunul plac… și multe altele. Sunt așadar suficiente motive să fie demisă.
Poate că ISJ Argeș gândește ca în bancul acela în care țăranul își ducea calul fără dinți, surd, chior și vai de capul lui la târg, doar ca să îl facă de râs. Probabil că de aceea o ține în funcție, să se facă de râs, că directoarea Postelnicu face ce face și când are o fixație pe ceva, așa cum a fost cu gardul acesta, nu poate să nu se facă de râs. Da, dar când vedem ce face, parcă ne apucă plânsul.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Gazeta de Stalpeni și pe Google News