[MOȘTENIREA PIERDUTĂ] În comuna unde primarul PSD spune că este „fiert” pe tradiție, a fost arat stadionul Forestierul, pentru a se cultiva porumb

Produs al dezvoltării comunei Stâlpeni în anii 50-70, prin înființarea fabricilor de prelucrare a lemnului, stadionul „Forestierul” din Stâlpeni a însemnat centrul social al activităților sportive și locul unde s-au realizat performanțe care au pus comuna pe harta fotbalului românesc și internațional.

Istoricul echipei care a jucat peste 50 pe terenul stadionului Forestierul din Stâlpeni

Înființarea stadionului echipei ce a purtat denumirea inițială de „Avântul” Stâlpeni, s-a realizat în anul 1954, an în care IFIL Stâlpeni a dobândit de la statul român terenul necesar. În anul 1960 echipa ia numele „Forestierul” Stâlpeni, după promovarea din campionatul raional în cel regional, împreună cu „Progresul” Băiculești.

Anul 1971 a adus echipa din Stâlpeni în fotbalul internațional, pe stadionul din localitate Forestierul întâlnind echipa bulgară Virar Slaviano Pleven, scorul final fiind 4-4. Între 1971 și 1975, Forestierul joacă mai multe meciuri în Bulgaria, în localitățile Plevna, Milcovița și Guliant și primeșe vizita acestora acasă, la Stâlpeni. După anul 1990, Forestierul câștigă de două ori titlul de campioană județeană, ultimul în 1998, an în care accede în urma unui baraj cu „Petrolul” Roata de Jos, campioana din Giurgiu, în Divizia C.

Din cauza condițiilor economice care au afectat fabrica de prelucrare a lemnului din Stâlpeni, „Forestierul” își încheie activitatea sportivă în 2002, după 50 de ani de performanță fotbalistică la nivel județean, național și internațional. Din cauza falimentului, Stadionul „Forestierul” a făcut subiectul masei credale a insolvenței fabricii din Stâlpeni și a intrat în posesia celor care l-au câștigat la licitație.

Printre beneficiarii insolvenței fabricii se numără și familia Șerbănoiu

Fost sportiv în tinerețe, primarul Șerbănoiu ar fi trebuit să fie aproape de fotbalul din comuna Stâlpeni și să facă tot posibilul ca stadionul „Forestierul” să fie salvat de la dispariție și readus în folosința comunei. Dimpotrivă, familia acestuia a beneficiat de această insolvență, clubul IFIL Stâlpeni ajungând în proprietatea familiei sale, club de spectacole cu bibliotecă pe care le-a transformat în restaurant.

Stadionul, însă, a trecut din proprietar în proprietar până a ajuns să facă obiectul unor anunțuri de vânzare pe internet, așa cum scriam acum o lună: „În loc să lase terenul în paragină și pradă speculatorilor imobiliari, Primăria ar putea să-l cumpere acum, la un preț negociat corect. Achiziția se poate face fie direct, fie în colaborare cu Consiliul Județean Argeș, iar după preluare, terenul poate fi reintrodus în circuitul urbanistic, dacă nu se dorește un stadion nou”.

Cum nu s-a întâmplat nimic din toate acestea, azi am fost informați, așa cum arată imaginile următoare, că terenul de fotbal a fost arat și, pe acesta, se va planta cel mai probabil porumb.

„Fiert pe tradiție”, primarul Șerbănoiu arată că este interesat doar de promovarea sa și a partidului

Folosită în mod repetat ca motivație pentru activitățile de promovare personală și a partidului, tradiția la Stâlpeni pare că are aspecte fluctuante. „Focul lui Sumedru” a fost demarat inițial pe persoană fizică de Șerbănoiu, ca mai apoi costurile să fie trecute la bugetul local, deși la aceste evenimente tot primarul Șerbănoiu ține să fie „vioara întâi”. Una pe care să îl vadă cetățenii ca VIP, cum se spune, ca cel mai important personaj de la eveniment.

Anul acesta, folosind un ONG fondat de pensionarii PSD, cu titlul pompos „Asociația Clubul Pensionarilor din Stâlpeni”, Șerbănoiu a organizat o altă tradiție de Paște, „dulapul”. Un kitch cum avea să îl numească o „celebră” jurnalistă a comunei ajunsă vedetă pe tik-tok, criticându-l pe primarul pe care recunoaște că l-a susținut în campania electorală de acum un an, pentru că „dulapul” realizat în trecut din lemn, acum pare a fi sudat „tradițional” din fierul vechi din depozitul lui Șerbănoiu.

Ca și parcurile de copii din comună, de altfel, tot o tradiție a fierului vechi din localitate și a kitchului, loc unde un copil s-a accidentat serios anul trecut, din cauza stării mobilierului din parc și a montării neconforme a acestuia cu angajații primăriei.

Și tot la tradiție putem trece, evident, mandatele sale de primar și poate tradiția numirii lui Mesteacăn la primărie, de trei ori din octombrie și până azi, precum și spectacolele la care cântă „Doina Argeșului”, formație aflată în subordinea Consiliului județean Argeș, și el tradițional controlat de PSD.

În loc să cultivăm sportul, la Stâlpeni se va cultiva porumb

Nu cred că este cetățean al comunei pentru care aratul fostului stadion să nu însemne un sfârșit de epocă. Una care a început pe vremea părinților și bunicilor noștri, în anii 1950, după înființarea fabricii de prelucrare a lemnului, cu toată structura de transport și socială din jurul acesteia, inclusiv sportivă. Și care se sfârșește simbolic astăzi, după două decenii de dărâmare a istoriei și tradiției locale, după ce părți din fabrica care a aparținut „întregului popor” i-a făcut bogați pe „emanații” comunei, printre care și familia actualului edil.

Unul care deși pare preocupat de tradiția comunei Stâlpeni, pare că nu o apreciază, că nu îi pasă de ea și pentru care nu face nimic să o salveze, dacă nu are un interes personal.