Preocupat de faptul că sloganul său de campanie, cel cu traiul bun, a fost dat peste cap de ceva vreme, primarul din Stâlpeni s-a gândit că dacă viața te lovește cu pandemii, inflație și un război la graniță, atunci soluția nu poate fi alta decât în dans.
Poate fi și un gest de camaraderie dezinteresată față de votanții săi de gen masculin, proaspăt falimentați după seria de sărbători care distruge financiar orice bărbat în fiecare an, Valentine’s Day – Dragobete – Mărțișor. Și cum putea să o facă primarul Șerbănoiu mai bine, altfel decât invitând la horă prietenele și soțiile acestora, nemulțumite probabil de cadourile (ne)primite. Nu mai spun de promisiunile primarului.
Atenție, vă rog, că dacă vă gândiți că primarul din Stâlpeni organizează acest eveniment doar pentru a părea că risipa de un milion de euro în Căminul de la Livezeni (și investigată de DIICOT) este utilă comunei, atunci ne supărăm rău. Nu fiți răi și cu mintea pe câmpii! Doar știți cât se sacrifică domnul Șerbanoiu, zi și noapte, pentru comuna de la care mai așteaptă încă un mandat.
Și-apoi, anul trecut nu a fost frumos? I-or fi înflorit lui dorurile de un nou mandat, dar lalelele, nu înfloreau ele una câte una la cămin, având, slavă Domnului!, loc destul, nefiind lume multă să le facă umbră? Lume doar din primărie, așa este, dar ce, acolo nu or fi și melomani?
Și ce dacă va costa concertul, din bugetul local, încă 4.900 de lei, dacă intrarea va fi liberă? Așa că să nu-i stricăm surpriza cu tot felul de răutăți.
Apoi, nu a scris frumos anunțul, de crapă de invidie orice toboșar din ăla care bătea toba pe vremuri prin sate și nu-i păsa că îl latră câinii? A scris, că uite: „Vă invităm sâmbătă, 02 martie, la haștag Hora Satului, (…) eveniment organizat în special pentru doamnele și domnișoarele din comună”.
Scuze, mai era scris ceva în continuare, dar când am dat cu ochii peste haștagul cu hora, vă rog să mă iertați!, mi-am amintit brusc cum au deschis, el și doamna primar, dănțuiala de Focul lui Sumedru, la ediția tradițională pe persoană juridică.
La a doua, că la prima, pe persoană fizică, haștagul era parcă sarmale sau tot așa, ceva de pomană… electorală. Nu-mi mai amintesc precis, că am și eu o vârstă și nu mă mai țin pingelele ca pe domn primar. Ce voi ține minte, fără îndoială, este haștagul cu „hora”.
Hora va costa … Dar chiar, cât o să coste? Că nu mai intră la pachet acum și doamna Iagăr, teleportată în PNL de ministresa justiției, doamna senator de Timiș și șefă la județeana liberalilor comasați din Argeș.
Și mai contează prețul, atâta timp cât primarul Șerbănoiu va fi în fruntea horei satului. Ce onoare pe noi! Îl și văd, cu o mână ținând haștagul, cu cealaltă pe doamna primar, cea cu cosmosul, iar cu ce mână îi mai rămâne, va face semne către partidul care se spune că nu-l mai dorește primar, ori către domn Georgescu, care e unde este, dar pe care nu îl uită. Ori spre electoratul care trebuie să-l voteze haștag tradițional, ca să primească tot așa, haștag promisiuni.
Stai, nu iese numărul de mâini? Dar ce, când s-a votat, a ieșit primar doar cu o mână? Că vorba cântecului, nu contează cine a votat, contează cine numără.
I-auzi!, că și începe:
„Hai la horă, măi flăcăi,
Cu haștag și zurgălăi,
Să jucăm de mărțișor
Dansul de alegător.
Să trăiască candidatul,
Că ne-a asfaltat tot satul
Și să merge la votare,
Să-l umplem de mărțișoare!”
Of, of, măi, măi…
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Gazeta de Stalpeni și pe Google News