Primarul Cevreael si instalatia antiincendiu

Scris de Andrei Vacaru
548 vizualizari

Vestea il surprinsese atat de tare incat nu stiu ce sa mai faca. Precum magarul lui Buridan, care, infometat si insetat in acelasi timp, nu stia daca sa bea mai intai apa si apoi sa manance, ori invers, primarul Cevreael se ridica in picioare si, sprijinindu-se de birou, facu ba cativa pasi catre usa, ba se intoarse catre scaun, ca sa dea telefoane, intr-un fel de dans al disperarii.

Tocmai vorbea la telefon cu aia de la hingheri, trimisi de primarul Lingurita, ca nu o sa le dea chiar 10.000 de lei pentru cateva poze la Camin la Doresti, facute cu un catel prins si bagat intr-o cusca ruginita, pentru ca lumea din comuna s-a prins ca e smechereala, pozele cu catei comunitari liberi, din toate satele, invadand pagina de facebook „Miserupe Vale, comuna noastra!”

Si era cam nervos, mai ales ca aia de la „Afisul de Miserupe Vale punct ro” au scris despre asta. Ii trimitea la dracu, ca de obicei, cu mama lor cu tot, cand apelul de la tovarasul Dirzina il luase prin surprindere:

– Sa traiti domnule presedinte!, spusese el, mieros, la telefon. Ce onoare sa va aud…

– Nicio onoare, domnule primar Serban Cevreael. Nicio onoare, dimpotriva. Vezi ca vin astazi cu senatoarea deputat doctoranda Sorina Tristura Demarescu pana la voi, la Miserupe Vale. Avem de vorbit.

Si i-a inchis telefonul in nas, lasandu-l cu gura cascata. Clar, e grav. Naspa chiar. Rau de tot.

– Ce PLM a fost asta? Bigudesculeeeeee!, striga cat il tinura puterile, ca Bigudescu sa-l auda de pe unde o fi umbland cu treaba prin primarie. Bigudesculeeeeee!

Da, sa traiti! Ce s-a intamplat?, intreba Bigudescu deschizand usa primarului si gafaind, dupa ce urcase scarile.

Ia-I pe Copaceanu si pe madam Piramidon si veniti la mine, in 5 minute. E sedinta.

– De indata…

– … Nu de indata, Bigudescule, ca noi nu sintem, in PLM, corul ala de ridicatori de manuta de la consiliu. De urgenta. Ai inteles?

– Am inteles, dar Copaceanu e dus pana la liceu, la nevasta-sa, nu stiu ce sa-i duca…

– Pai nevasta-sa nu s-a dus la Ascunzesti ca sa depuna dosarul de gradatie de merit? Suna-l sa vina urgent!

In cateva minute se adunara toti, Mirela avand parul permanent si masca sub barbie, iar Copaceanu afisa un zambet de placere pe fata, dupa ce venise de la liceu. Bigudescu inca gafaia dupa ce urcase scarile.

– Ce ai, Copacene, ti se pare tie ca e de bine?, il lua la rost primarul Cevreael. Vine presedintele Dirzina de la judeteana de partid si cu doamna Sorina Tristura Demarescu astazi sa ne ia la maciuci.

Auzind cuvantul „maciuci”, Mirelei Piramidon i se ridica insesizabil permanentul din crestet si pana la ceafa, facandu-i-se rau, probabil de ce vorbe scotea primarul si cu care inca nu se obisnuise. Dar ce sa faca? Il lasa asa, sa vorbeasca cum ii vine lui la gura, cu maciuci si ce o mai zice, ca de! primarul are intotdeauna dreptate.

– Sa scoateti covorul rosu …

– … e la Camin la Doresti, de cand am vrut sa dam premiile la copii de Craciun si e cam ros de soareci… zise Copaceanu.

– Si n-avem altul?

– Avem pe asta de pe scari, sugera doamna Piramidon. Il scoatem si il punem afara.

Se uitara toti la ea si aproape ca intrebara la unison:

– Si pe scari ce punem, Mirelo?

– … aaaa, la asta nu m-am gandit, spuse incurcata Mirela Piramidon.

Moment in care intrara in birou presedintele Jean Dirzina si Sorina Tristura Demarescu.

– Fu*u-i!, exclama instantaneu primarul Cevreael vazandu-i, desi o sa aflati mai tarziu cata dreptate avea. Apoi, se intreba daca nu cumva azi este vineri si e 13. Nu, nu era, ceea ce-l ingrozi si mai tare. Sa traiiiiiiti!, apuca sa mai zica si, realizand ca nu are carjele la el si daca se apleaca mai tare in fata lor risca sa cada in nas, se opri si nu mai facu nimic.

O tacere se lasa in birou, de se auzea ceasul cu cuc din hol, pus acolo de 5-6 ani, de fostul primar Tarcomnicu. Nimeni nu stia daca il mai intorcea cineva, dar iata ca era in functine. Tic, tac, tic, tac…

– Ia, stati jos cu totii!, porunci Jean Dirzina, ca si cu voi am de vorbit.

Luara fiecare cate un scaun, mai putin Copaceanu care, zambind inca, se trezi, ca in jocul ala de copii, ca nu are unde sa stea. Si incepu sa rada de-adevaratelea, prosteste, in timp ce Sorina Tristura Demarescu isi zise in minte ceva de genul „Nota catre mine: Copaceanu in locul lui Cevreael, in niciun caz! Ia sa vedem cum e mult-laudata de primarul Lingurita, Mirela Piramidon”.

– Aduce cineva o cafea? intreba deputata doctoranda Sorina, uitandu-se fix la Mirela, ca sa o incerce. Ca as bea una, iar sedinta e lunga, ca avem de vorbit.

– Imediat, zise Mirela si, iute ca un spiridus, iesi pe usa.

Bun, zise, Jean Dirzina, suntem cu totii. Ba, ce e in capul vostru? Ati inebunit? Vi s-a urcat la cap, ori ce mama dracului e aici la Miserupe Vale? si fruntea plesuva incepu sa-i transpire de nervi, iar o vena i se zbatea la gat de ziceai ca sta sa iasa afara.

– Dar ce s-a intamplat?, intreba primarul Cevreael. Bigudescule, tu stii ceva?

– Pa ochii mei ca nu stiu nimic, se apara Bigudescu, cufundandu-se si mai mult pe scaun ca sa para mai mic. Poate ne lamureste domnul presedinte…

… Bai! tipa Jean Dirzina si, ca sa para mai mare si autoritar, batu cu pumnul in biroul primarului, in timp ce se ridica in picioare. Cine mama dracului e Berbecaru asta de la Timisoara si ”Afisul de MiserupeVale punct ro”? Bai, voi ati inebunit? Vreti sa imi stricati presa din judet, care incepe sa-i laude? Asta dupa ce ani de zile am dresat-o sa scrie doar despre incendii, accidente si in rest numai laude despre noi? Si, colac peste pupaza, au inceput sa-i imite si altii. Pai voi stiti, ma!, ca a aparut si „Afisul de Poiana Baltii punct ro” si ca ii imita p-astia?

Lui Cevreael ii trecuse prin minte ca asta ar cam fi motivul sedintei, dar isi facuse cruce sa nu fie adevarat. Ca nici el nu prea avusese ce sa le faca: le pusese acreditari, ii blocase ca nu sunt trust de presa ca CNN-ul, ii daduse dracului in direct, in sedinta de consiliu, ca sa-l vada tot satul ca ii uraste, dar mai mult de atat ce sa le faca?

Moment in care intra in birou Mirela, cu cafelele fiebinti pe o tava de plastic, gasita pe la fetele de la contabilitate, unde asezau ele banii, pe sortimente, inainte de a-i pune in seif. Numai ca, mergand cu ochii la cafele, sa nu se verse, nu vazu carja primarului si, impiedicandu-se, rasturna tava in bratele doamnei deputat doctorand Sorina Tristura Demarescu.

Aceasta, simtind fiebanteala dintre picioare, tipa ca din gura de sarpe, declansand alarma de incendiu care incepu sa urle si ea, de nu se mai intelegea om cu persoana: pe de o parte „auuu, auuu, nino, nino, auuu, auuu, nino, nino”… alarma, pe de alta „auuuuuuu, arsi, arsi”, oparita Sorina.

Alb la fata de cele intamplate si cu ochii iesiti din orbite, primarul Cevreael privi trist in tavan, catre tasnitori, sa vada primul cum incepe sa ii si stropeasca cu apa. Asta mai lipsea!

Numai ca nu se intampla nimic, fiind interventie la reteaua de apa potabila. Asa ca, amintindu-si, rasufla usurat, spunandu-si in gand: Hai ca am oparit-o pe Sorina, dar macar domnul presedinte e intreg. Mai am sanse.

– Copaceneeeee, opreste tu alarma aia, ca mi-a spart timpanele!, tipa Bigudescu catre administratorul de comuna, in timp ce ii acorda primul ajutor Sorinei Tristura Demarescu. Si tu, Mirelo, adu repede niste spirt si un halat ceva, ca stai aproape de primarie. Fugi!

Mirela se executa, lasandu-l pe Bigudescu sa sufle cu oarecare jena, spre si intre picioarele deputatei doctoranda, oparite de la cafea. Si Mirela se intoarse repede sau asa li s-a parut, pentru ca, pana a gasit Copaceanu butonul de dezactivare, a trecut ceva timp. De fapt Copaceanu nu prea stia pe ce a apasat acolo, important e ca sirena s-a oprit.

Gata, zise Mirela, am adus spirtul si halatul. Domnilor, iesiti din birou ca sa isi poata da doamna pantalonii jos si sa ii dau cu spirt.

Zis si facut! Peste cateva minute in care fumara cate o tigara, iar Bigudescu trimise o cerere pe L544, se intorc cu totii in birou, sa reia discutia.

Nt, nt, nt, ce-mi faci tu, mie primarule…. Si mie si saracutei Sorinica… Asa ceva nu se uita, il dojeni Jean Dirzina pe primarul  Cevreael, acum galben la fata, ca un chinez din ala ce vindea odata marfa proasta la bazinul de innot de la Ascunzesti.

Aflata in transa dupa patania cu cafeaua varsata pe picioarele ei si inhaland aburii de spirt ce se ridicau in aer, Sorina Tristura Demarescu privi la halatul alb cu care o imbracase Mirela si vazu, ca prin ceata, ca pe partea stanga, in dreptul pieptului, era brodat cu fir argintiu „Hotel Neptun” si o ancora.

– De unde ai Mirelo halatul asta? intreba deputata doctorand Sorina.

– A! De la o conferinta cu viceprimarii, de acum trei ani, cand s-a organizat la mare. Mi l-a dat cado de la hotel. De fapt nu stiu daca era cado, ca nu m-a intrebat nimeni cand am plecat cu el.

– Asadar toate halatele sunt cadou, se mira Sorina. Pffff! Si pe mine ma mustra constiinta…

Si incepu sa rada, timp in care telefonul primarului Cevreael incepu sa cante „Sa moara dusmanii mei!”, semn ca primea un apel. Numai ca nu apuca bine sa raspunda ca din tasnitorile din tavan incepu sa-i ude pe toti o apa maronie, cu puternic miros de clor.

– Piz…pfff, piz… pfff, incerca primarul, acum maro la fata, sa injure cu voce tare, numai ca apa ii intra in gura si cu ”pfff”, incerca sa o scoata afara.

– Sa traiti, domn primar! zise vocea din telefon. Linsu sunt, domn primar. Hac! Permiteti sa raportez, am rezolvat prima mea avarie la apa. Nu-i asa ca merit un salariu mai mare?


Google News icon  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Gazeta de Stalpeni și pe Google News


Alte recomandari

Scrie un comentariu

* Prin trimiterea comentariilor esti de acord cu politica de confidentialitate privind prelucrarea datelor personale.

Site-ul utilizeaza fisiere de tip cookie pentru a personaliza si imbunatati experienta dumneavoastra pe site. Am actualizat politicile pentru a integra in acestea modificarile specificate de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date. Te rog sa citesti modul in care prelucram online datele cu caracter personal. Prin continuarea navigarii pe site confirmi acceptarea utilizarii fisierelor de tip cookie conform Politicii de prelucrare a datelor. Datele tale pot fi oricand sterse urmand instructiunile din document. Accept Citeste Politica de confidentialitate