Trăim într-o perioadă în care Mișcarea Suveranistă câștigă tot mai mult teren în România, pe fondul unor promisiuni de schimbare și revitalizare a societății pe care le oferă, precum și al unor evidente inechități sociale și greșeli de guvernare ale politicienilor de la putere. Dar ce este Suveranismul și de ce este imperativ să analizăm cu atenție implicațiile și motivațiile din spatele acestei tendințe politice.
Pe fond, suveranismul este o abordare anti-europeană, asemănătoare cu cea a Brexit-ului britanic, care se ridică împotriva direcției adoptate și asumate de România, după aderarea la Uniunea Europeană în 2007. Cum Brexitul este regretat acum de majoritatea celor care l-au susținut și votat în Marea Britanie, este necesară sublinierea unei contradicții evidente între ceea ce se promite prin astfel de mișcări politice care dau bine la televizor și pe rețelele sociale și ce livrează suveranismul, precum și a riscurilor potențiale.
În primul rând, trebuie apreciate contribuțiile semnificative ale fondurilor europene la dezvoltarea țării noastre, inclusiv ale comunei Stâlpeni. După aderare, aceste fonduri au susținut proiecte cruciale în infrastructură, sănătate și educație. Proiectele implementate până acum de apă curentă, de canalizare și de modernizare a unor clădiri, cum sunt primăria și căminele culturale de la Rădești și Livezeni, au la bază fonduri europene.
Plățile APIA pentru agricultură, programul Laptele și cornul, programul gratuit de cadastrare, cele de eficientizare energetică prin panouri fotovoltaice, ajutoarele pentru persoanele cu nevoi sociale, ori dotarea cu tehnologie, cu mobilier și aparatură a școlilor și primăriei, sunt tot din bani europeni. Iar la Liceul „I.C. Petrescu” Stâlpeni, programul pentru elevi și cadrele didactice „Erasmus+”, programul de reducere a abandonului școlar ROSE sau Prima didactică sunt finanțate de Uniunea Europeană.
Renunțarea la această sursă de finanțare ar putea compromite nu numai bugetul țării și progresul socio-economic realizat până acum, ci și calitatea vieții românilor și viitorul reprezentat de oportunitățile de educație pentru copii. Suveranismul, în căutarea iluziei independenței, ar aduce cu sine riscuri majore și evidente pentru stabilitatea economică și bunăstarea populației.
Pe lângă impactul economic, mișcarea suveranistă ridică întrebări asupra direcției geopolitice a României. O atitudine anti-europeană poate crea spațiu pentru influențe externe, în special din partea Rusiei. Exemplul Brexit-ului, în care se știe că Rusia a fost implicată, evidențiază că o retragere bruscă din structurile europene poate crea vulnerabilități și deschide uși pentru manevre geopolitice neașteptate. Este în interesul nostru național să ne îndepărtăm de partenerii europeni și să ne aruncăm în brațele Rusiei, imperiu care, după 106 ani, încă ne ține ostatic tezaurul țării?
Simpatiile suveraniste pentru Rusia nu pot fi ignorate. Acest aspect aduce în discuție adevăratele motive și agendele care stau în spatele mișcării suveraniste. O apropiere excesivă de Rusia, în detrimentul partenerilor europeni, ar putea compromite securitatea și interesele noastre strategice. Este esențial să fim conștienți de potențialele implicații ale unei astfel de orientări, ținând cont de istoria noastră în raport cu Rusia și de situația geopolitică actuală.
Frustrați de corupție și ineficiența administrativă, unii români văd în suveranism o modalitate de a recâștiga controlul asupra propriului destin. Critica adusă Mișcării Suveraniste nu trebuie să minimalizeze aceste nemulțumiri legitime ale cetățenilor. Însă trebuie să vedem dacă Suveranismul este soluția acestor probleme sau o problemă care nu numai că nu are soluții la aceste nemulțumiri, dar le și acutizează, producând alte crize sociale, ireparabile.
Este responsabilitatea liderilor politici să asculte aceste voci și să abordeze aceste probleme fără a sacrifica perspectivele europene, care au adus beneficii semnificative țării noastre. O astfel de responsabilitate ar trebui să îi determine să nu cheltuie enorm de mulți bani publici pe deplasări costisitoare, așa cum procedează de ceva timp Klaus Iohannis, ori să crească nejustificat aparatul bugetar, cu sute de mii de protejați, nași, rude, prieteni și amante, în timp ce românilor li se cere să facă sacrificii și să strângă cureaua.
Iresponsabilitatea politică nu face altceva decât să alimenteze artificial Mișcarea Suveranistă din România, care începe să reprezinte o schimbare în peisajul politic actual. Perceput ca o alternativă politică și promovat astfel, suveranismul este în fond o problemă fără soluții, deoarece promisiunile de echitate și de „justiție pe stadioane” nu rezolvă problemele, ci produc crize care vor duce societatea la antagonismele pe care istoric le-am trăit după invadarea României de către Uniunea Sovietică după al doilea război mondial.
Echitatea a însemnat, după 1945, colectivizare și comunism forțat, sărăcie și penurie de alimente, teroare și crime făcute în numele dreptului de a fi egal cu cel care avea și care era considerat chiabur. Iar justiția a însemnat atunci eliminarea fizică a elitelor țării care a realizat Marea Unire în închisorile de exterminare de la Pitești și Sighetu Marmației, precum și punerea clasei conducătoare și a serviciilor secrete deasupra legii. O rămășiță a acelei perioade pe care o trăim și astăzi, deoarece magistrații, în loc să facă justiție, sunt preocupați mai mult de propriile privilegii și de venituri exorbitante.
Care este soluția pentru ca suveranismul să nu ajungă o problemă națională? Abordarea echilibrată, care valorizează beneficiile aduse de Uniunea Europeană, recunoașterea nevoilor legitime ale cetățenilor, securizarea intereselor naționale, precum și reducerea distanței din ce în ce mai mari dintre cetățeni și conducătorii politici. Ar trebui să se ofere răspunsuri și soluții aplicate la problemele unei populații care spune în sondaje că România se îndreaptă într-o direcție greșită și realizarea unor reforme durabile și benefice pentru România.
Da, este momentul să ne întrebăm și să răspundem sincer dacă suveranismul este cu adevărat calea spre progres sau doar o iluzie periculoasă în căutarea unei identități naționale în schimbare, ce ne poate duce într-un punct istoric în care am mai fost și care a însemnat răul suprem pentru România. Asta ne dorim?
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Gazeta de Stalpeni și pe Google News