După 1990, când libertatea câștigată cu sânge la Timișoara și în alte localități martir ne permitea tot felul de excentricități ale democrației originale mioritice, se spunea că românul este bun la toate, dar mai ales la politică. A fost un timp în care am fost atât de buni încât zi de zi, sau Pas cu Pas, ca să citez un clasic în viață, ne-au confiscat țara și acum ne-am trezit supușii celor ce au preluat puterea, de la comune și până la Cotroceni.
Am ales foarte inteligent pentru că am găsit cele mai ciudate scuze, de la „Iliescu te votăm cu tot neamul ca să moară de necaz Rațiu și Câmpeanu” și până la „A furat, dar a și făcut”. Pentru că, nu-i așa?, noi știam cel mai bine. Și, deși satul, comuna sau orașul arătau ca vai de ele, eram atât de captivi în promisiunile electorale și atât de orbi, încât chiar în Duminica Orbului am readus comunismul la putere, crezând într-unul „cu față umană”. Nu ca al lui Ceaușescu, de parcă a fost ceva uman în aducerea minerilor la București.
Vorba aceea, „poți scoate oamenii din comunism, dar niciodată comunismul din toți oamenii”. Iar dacă oamenilor le place așa, de ce să încercăm o schimbare? Că doar este democrație, iar asta înseamnă că puterea se află la popor și vedem cum poporul, de fapt populația, atâta câtă mai este, o exercită. Am văzut cum oamenii, deși știu că X este hoț, votează tot cu X, așa cum s-a votat cu Y, care era decedat la alegeri nu mai știu prin ce comună, ca să nu iasă Z primar.
Legea dă dreptate poporului și ce decide acesta la urne, este sfânt. Așa încât îmi cer scuze de pe acum dacă încerc să schimb câte ceva, iar dumneavoastră, cei care citiți sau nu Gazeta de Stâlpeni, nu doriți să fie schimbat. Încerc doar să arăt că se poate și altfel. Că sunt două tipuri de politicieni: cei partizani, atașați unui grup, unui partid sau unor interese, altele decât cele ale cetățenilor și alții, care sunt îndreptați către politica civică, pusă în slujba cetățenilor.
Pe primii îi vedeți atașați de structurile de partid sau migrând de la un partid la altul atunci când nu își mai găsesc susținere de acolo. Ori trecând peste respectul față de oameni, pentru a se pune în slujba vreunui politician primar, rănit în orgoliul său când cineva a scris că spitalul făcut cu banii de la Dacia are și ceva probleme. Sau când, atunci când PNL s-a rupt în aripile câștigătoare și necâștigătoare în plină pandemie, au ales aripa câștigătoare pentru a rămâne agățați pe o funcție de inspector școlar.
Tot aici sunt și cei care, de fațadă strigă că fac opoziție, dar ochii lor sunt îndreptați către jilțul de primar al celui ce îl critică, nu către a face politică pentru cetățeni. Ca mai apoi, în văzul tuturor, să se „ploconească” în fața celui criticat, care le întinde, cu superioritate, antebrațul pentru salut, având țigara aprinsă în interiorul căminului de la Rădești în mână.
Și cine mai rămâne? Cine să fie oare politicienii civici care fac și ceva pentru cetățeni? Că parcă îi regăsim pe toți în descrierile de mai sus. Sunt, dar nu îi percepeți ca politicieni pentru că nu sunt înscriși într-un partid, ori au fost și au renunțat la a fi înrolați politic, precum și câțiva care fac parte dintr-un partid, dar căreia nu îi urmează linia partizană. I-ați văzut curățând izvorul de la Moara din Stâlpeni, spre exemplu. Implicați în incendiul de la Oprești sau în ajutorarea celor cărora le-au ars casele la Rădești sau la Stâlpeni, anul trecut.
Sunt și printre aceștia cei ce scriu la gazetă, informând cetățenii ba despre evoluția pandemiei COVID, ba despre bullying și problemele de sănătate. Ori arătând că lucrările de la Căminul Livezeni sunt făcute prost și apa băltește în curte sau se scurge în căminele de vizitare, pe lângă țevi. Care au făcut câte ceva la Societatea de Apă, curățând bazinele de apă necurățate de ani buni, ori implementând politici de eficientizare a acestei firme, ca apoi să fie forțați să plece, tocmai pentru că au refuzat partizanatul politic, respectiv activarea în partidul domnului primar.
Și ar mai fi. Sunt cei care au făcut rigole de scurgere a apei pe dealuri din banii lor, pentru a evita inundarea gospodăriilor. Cei care sunt vigilenți privind aruncarea gunoiului pe te miri unde, ori abandonarea animalelor pe ulițe sau pe zăvoi, ca apoi să facă eforturi, tot ei și din banii lor, să le sterilizeze. Mai sunt profesorii care își fac treaba pentru care sunt plătiți, fără a avea parti-pris-uri politice sau să vizeze posturi de consilieri, ori venituri din bani publici, altele decât salariile cuvenite. Medici, asistenți și cetățenii care doar își fac treaba zi de zi, aducând bani acasă pentru copii și cei pe care îi au în îngrijire, fără să ceară ajutor de la stat.
Pe mulți dintre ei îi știți, iar pe alții îi bănuiți în ce zonă se află: fie în cea a interesului personal sau de gașcă (partid), fie orientați către binele public. Pe unii poate îi vedeți și într-o parte și în alta și poate că nu vă place asta. Însă comparați-i cu ceilalți politicieni activiști de partid și încercați să vedeți dacă există vreo diferență între aceștia.
Întrebarea de final este însă următoarea: cum putem să luăm puterea primilor și să o dăm celorlalți care ar face mai multe pentru comună? Răspunsul meu este că nu se poate altfel decât 1. prin candidatura celor care fac politică civică, dar care vor să stea departe de „politica – troacă de porci” și 2. prin vot, să le încredințăm puterea, producând schimbarea de care comuna Stâlpeni are atâta nevoie.
Eu altă cale nu văd, că în promisiuni și schimbarea năravului unora aflați la putere, nu cred. Poate vedeți dumneavoastră.
Foto: Freepik
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Gazeta de Stalpeni și pe Google News