În Stâlpeni, zvonurile legate de un presupus boicot al suveraniștilor lui Georgescu față de supermarketuri au ajuns pe buzele tuturor. În centrul acestei „revoluții comerciale” pare a se afla o chestiune sensibilă, protejarea comerțului local, în fața marilor rețele comerciale care își răspândesc tentaculele în întreaga țară. Dar, la o privire mai atentă, ce se află cu adevărat în spatele acestui apel la boicot, atâta timp cât la Stâlpeni, ca în majoritatea localităților rurale din țară, nu prea avem supermarketuri?
La o analiză mai profundă descoperim că la Stâlpeni realitatea comerțului local este una diversă. Avem un magazin Profi, care, deși mai mare decât un magazin sătesc, nu poate fi considerat un veritabil hypermarket. De asemenea, magazinele „La Doi Pași”, parte dintr-un lanț național, nu pot concura cu marile rețele comerciale de la oraș.
Dar tot aici funcționează Târgul săptămânal, cu tradiția sa adânc înrădăcinată în istorie, rămânând locul unde localnicii cumpără produse, de la alimente și cereale românești, până la încălțăminte de import și chinezării. Și care nu este nimic altceva decât o expresie a extinderii comerțului din vremuri imemoriale, producătorii de la munte întâlnindu-se aici cu cei din câmpie sau de prin podgoriile și livezile de la deal, pentru a face comerț.
Ce ar fi însemnat ca stâlpenenii „suveraniști” să boicoteze produsele venite de la Rucăr, ori Moeciu sau de pe Vlașca, ori Romanați, din simplul fapt că nu sunt autohtone? Ce ar fi însemnat ca producătorii și comercianții precursori ai „globalismului”, aflați în căutarea unui profit sau unui schimb avantajos, să nu fi fost lăsați pe vremuri să își vândă produsele la Stâlpeni? Mai exista târgul care ne identifică și ne acordă relevanță față de celelalte comune din jur?
În acest context, Georgescu, liderul suveraniștilor, „președintele ales al poporului” așa cum le place acestora să îl alinte ilegitim, ce boicot susține la Stâlpeni, în lipsa marilor rețele comerciale, ca formă de luptă împotriva multinaționalelor? Și cum se vor lupta luni călingeorgiștii, șoșocarii și auriștii din Stâlpeni dacă nu au cu cine să se … lupte? Vor fi ei plini de disprețul celorlalți suveraniști sau mai puțin suverani și patrioți, dacă lipsesc la lupta de mâine cu multinaționalele?
Pare o mișcare naționalistă, dar oare chiar este? Nu cumva este un alt truc politic, menit să atragă atenția și să câștige capital electoral înainte de alegerile pentru Cotroceni care urmează în mai? Căci, în realitate, micile magazine nu sunt atât de „românești” pe cât ne-am dori să credem. Produsele vândute în aceste locații sunt adesea cele importate de la aceiași distribuitori care furnizează marfa și supermarketurilor.
De exemplu, legumele vândute în piețele mici provin, în mare parte, din Turcia sau alte țări, ca și în supermarket. Iar carnea, deși etichetată ca fiind românească, ajunge pe rafturi adusă din alte colțuri ale Europei, în special din Polonia. Așadar, o mare parte din ceea ce cumpărăm la micile magazine este, de fapt, importat, la fel ca și în supermarketuri, doar că la un preț considerabil mai mare.
Primarul Gabi Șerbănoiu devenit, oarecum, simbolul suveranismului „la nivel local” deoarece l-a susținut pe liderul suveraniștilor, chiar în ciuda directivelor PSD, știe aceste aspecte, având legături personale și în familie atât cu comerțul, cât și cu alimentația publică. De ce nu a avut o altă intervenție filmată, ca înainte de turul II, în care să spună că sprijină producătorii și comercianții din Stâlpeni? Inclusiv magazinele de tip Profi sau La doi pași, atâta timp cât acestea creează locuri de muncă și aduc bani la bugetul local prin taxe și impozite?
Deși a adus câteva îmbunătățiri târgului din Stâlpeni, primarul pare mai apropiat de atmosfera de secolul XIX. Curtea de Conturi, instituție „românească”, nu una venită de la Bruxelles sau de la capitaliștii americani, a descoperit că administrarea de tip Șerbănoiu a Târgului săptămânal s-a făcut cu încălcarea legii. „Slujbașii” de acolo, români și ei, au fost plătiți fără a fi angajații unei firme sau ai primăriei.
În final, întrebarea rămâne: care este scopul acestui boicot? Este o mișcare sinceră de protejare a comerțului românesc sau o metodă a călingeorgiștilor de a câștiga capital electoral înainte de alegeri? Și ce boicotează aceștia mâine la Stâlpeni, unde comunitatea nu este nici pe departe unită în acțiuni civice, iar comerțul este departe de a fi globalizat, suveranismul lui Georgescu riscând să rămână doar un joc de comunicare și marketing electoral?
De ce să nu ne concentrăm pe soluții reale și de durată, care să sprijine comerțul local într-un mod cu adevărat eficient? În loc să continuăm cu gesturi politice populiste, poate că ar trebui să ne gândim serios la ce înseamnă cu adevărat să susținem economia locală și la cum putem construi o comunitate în care micile afaceri și producătorii români să poată prospera. Căci, până la urmă, boicotul la supermarketuri nu va rezolva nimic, dacă nu există o viziune clară și concretă despre ce înseamnă cu adevărat comerțul local în România.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Gazeta de Stalpeni și pe Google News