[DEMERS „CIVIC” SAU INSTRUMENT ELECTORAL?] Despre inițiativa lui Dobrișan privind câinii fără stăpân

În ultima perioadă, în comuna Stâlpeni a apărut o inițiativă „civică” care, la prima vedere, pare una lăudabilă, respectiv crearea unui serviciu local de gestionare a câinilor fără stăpân în cadrul primăriei Stâlpeni. Ideea îi aparține lui Dobrișan, persoană implicată civic, dar și politic și care și-a anunțat deja intenția de a candida la funcția de primar în 2028.

Privită mai atent, această propunere (link) ridică însă mai multe semne de întrebare decât soluții reale. Iată de ce:

În prezent, Autoritatea locală Stâlpeni a emis un HCL (nr. 53/2025) și a încheiat un contract activ pentru capturarea și gestionarea câinilor fără stăpân, la un cost de 850 de lei pentru fiecare animal capturat și sterilizat. La o estimare de 20 de câini pe an, așa cum prevede proiectul inițiat de Dobrișan, costul total suportat de la bugetul local este acum de aproximativ 17.000 de lei, o sumă semnificativ mai mică decât ar necesita un serviciu propriu, în viziunea inițiatorului.

Înființarea unui astfel de compartiment în cadrul primăriei Stâlpeni ar presupune angajări noi, dotări speciale, spațiu de cazare pentru animale și cheltuieli constante de întreținere. Toate estimate de Dobrișan la 518.400 lei/an și solicitate într-un moment în care administrațiile locale se confruntă cu restricții bugetare severe și interdicții privind crearea de posturi noi, impuse prin politica de austeritate.

Evident că acest mod de rezolvare și costurile din bani publici din proiectul lui Dobrișan au născut suspiciuni. Iată spre exemplu opinia unui cetățean exprimată pe facebook despre inițiativa „ieftină” a lui Dobrișan:

Și chiar este nevoie de semnăturile strânse de Dobrișan pentru introducerea unui proiect de HCL în dezbaterea Consiliului local Stâlpeni?

În mod normal, un proiect de hotărâre de consiliu local (HCL) poate fi inițiat de primar, de unul sau mai mulți consilieri locali și de comisii de specialitate ale consiliului, fără a fi nevoie de strângeri de semnături din partea cetățenilor. Tocmai de aceea, inițiativa lui Dobrișan pare mai degrabă un gest de imagine decât un demers administrativ real.

Dacă scopul ar fi cu adevărat rezolvarea problemei câinilor fără stăpân, ONG-ul „Stâlpeni, comuna noastră!” sau chiar Dobrișan, personal, ar fi putut convinge un consilier local să preia inițiativa și să depună proiectul la registratura primăriei.

Dar cum să atragă serviciile unor consilieri când, în aceeași zi, reprezentanții PNL, Forța Dreptei și independentul Anghel Eduard din CL Stâlpeni au fost ținta unui articol tendențios, presărat cu termeni precum „circ” și „scandal”? Oare nu există o discrepanță între a folosi acest mijloc facil de discutare a proiectului în consiliul local și ostilizarea cu intenție și, spun eu, nejustificată, a consilierilor din Stâlpeni, tocmai pentru ca să pară că altă soluție de punere a proiectului în discuția CL Stâlpeni nu există? Și că este nevoie de semnături?

Toate acestea ridică suspiciuni rezonabile că „demersul civic” este doar un decor pentru o campanie electorală mascată și că se încearcă crearea unei baze de date despre votanții din comună.  O problemă de transparență și legalitate pe care Dobrișan trebuie să o explice și să intre în legalitate. Asta deoarece demersul de strângere de semnături în sprijinul acestui proiect, realizat de un ONG care probabil, după cum arată listele de semnături (link), nu este înregistrat ca operator de date cu caracter personal este ilegală și poate avea consecințe, inclusiv penale.

Asta deoarece, dacă Dobrișan sau ONG-ul său strâng semnături fără a fi operatori de date înregistrați la Autoritatea Națională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal (ANSPDCP), fără informarea prealabilă a persoanelor despre această situație de neconformitate și fără consimțământ explicit, riscă sancțiuni contravenționale severe, dar și posibile sesizări penale, dacă datele sunt folosite ulterior în scopuri politice sau făcute publice.

În acest context, devine tot mai clar că inițiativa lui Dobrișan nu are fundament economic, administrativ sau juridic solid, ci servește mai degrabă unei campanii de imagine. Folosind o temă sensibilă, cu impact emoțional, respectiv protecția animalelor și a persoanelor ce pot fi atacate de câinii agresivi, autorul propunerii pare să urmărească acumularea de capital politic în perspectiva alegerilor locale din 2028.

Concluzia logică și prudentă este că inițiativa lui Dobrișan are mai degrabă un caracter de acțiune politică decât unul administrativ realist, în contextul dat. Mai precis:

• Proiectul de HCL privind înființarea unui serviciu propriu de gestionare a câinilor fără stăpân este nejustificat economic, cât timp există deja un contract activ, legal și mai eficient financiar (850 lei/câine capturat și sterilizat, comparativ cu costurile de personal, dotări și întreținere ale unui serviciu propriu, de 518.000 lei/an, adică circa 5,6% din bugetul local), la același număr de câini capturați și sterilizați.
• Austeritatea bugetară impusă la nivel național limitează crearea de posturi noi și face imposibilă, cel puțin în următorul an, funcționarea unui astfel de serviciu fără încălcarea legii sau fără a tăia din alte capitole bugetare.
• Strângerea de semnături de către un ONG fără statut de operator de date personale ridică suspiciuni serioase privind scopul real al colectării datelor, mai ales dacă acestea ar putea fi folosite electoral, sub pretextul unui demers civic.
• Dobrișan este o persoană politică, fost membru PLUS (Dacian Cioloș), iar acum membru PNL – asta a-propos de traseismul pe care îl impută altora -, iar anunțul intenției de a candida la primărie în 2028 transformă întreaga acțiune într-o posibilă campanie electorală mascată, menită să-i ofere vizibilitate și capital de imagine, folosind o temă emoțională și aparent „apolitică” (protecția animalelor).

Adevărata grijă față de comunitate nu se măsoară în semnături, ci în soluții reale, legale și sustenabile. Iar cum se spune adesea, „cu oameni mici nu poți face lucruri mari”, mai ales atunci când interesul propriu se ascunde sub masca binelui comun.

Prin urmare, în ansamblu, acest demers care îmbracă aparențe „civice”, pare construit mai degrabă pentru efecte de imagine decât pentru soluții reale, într-un context administrativ și legal care îl face, practic, imposibil de implementat corect și sustenabil.

Foto: colaj imagini și capturi Facebook și documente