Astăzi, de Ziua Națională a României, suntem mai recunoscători ca oricând față de Marea Unire din 1918, momentul în care visul unei națiuni întregi a devenit realitate. Dar, la 107 ani distanță, nu putem să ignorăm o realitate incomodă, aceea că suntem mai divizați ca oricând, cu ajutorul celor care, după 1945, ne-au închis și ucis părinții fondatori ai națiunii. Iar unitatea, aceea pe care o celebrăm an de an, pare mai degrabă o imagine ideală decât o trăire comună.
În ultimii ani, cuvântul „patriotism” a fost denaturat, fiind folosit și abuzat în fel și chip. Mulți îl strigă, puțini îl trăiesc.
Mulți se bat cu pumnii în piept că își iubesc țara, fluturând drapelele, dar nu ezită să o fure, să o folosească pentru interes propriu sau să-i deformeze limba pe care pretind că o cinstesc. Vedem politicieni care vorbesc despre România în timp ce adoptă comportamente contrare interesului public. Vedem „influenceri” ai momentului, unii vânduți Rusiei sau cu probleme penale și care promovează falsuri, conspirații și minciuni, în timp ce se prezintă drept apărători ai națiunii. Vedem oameni care invocă dragostea de țară doar ca să-și justifice agresivitatea, intoleranța sau manipularea.
Patriotismul adevărat nu se exprimă în lozinci și în declarații zgomotoase, sub siglele unor partide suveraniste.
Patriot este cel care se educă și se informează constant, care înțelege că o țară se construiește prin minte, nu prin urlete, prin fapte bune, nu prin vorbe. Patriot este cel care muncește onest, plătește taxe, respectă legea și nu caută scurtături în paguba celorlalți și în folos personal, încălcând regulile. Patriot este cel care își crește copiii în bună credință, cu respect pentru adevăr, pentru comunitate și pentru regulile de conviețuire cu ceilalți. Patriot este acela care își iubește limba și cultura, nu doar declarativ, ci prin faptul că le folosește corect și le transmite mai departe intacte generațiilor următoare. Patriot este și cel care se implică în buna guvernanță, care întreabă, care verifică, care votează și care contestă, atunci când trebuie, autoritățile abuzive și le susține, atunci când merită. Pentru că democrația nu se apără singură, iar corupția nu se combate doar prin absenteism civic sau postări pe facebook sau tik-tok.
Patriotism înseamnă responsabilitate, nu spectacol ieftin și circ permanent.
Poate tocmai de aceea, Ziua Națională ar trebui să fie mai puțin un moment al festivismului și mai mult unul al reflecției. A înțelegerii că, divizați și fără un ideal comun, fără un plan de țară subordonat interesului național, nu putem fi o națiune în sensul deplin al cuvântului. Și poate că primul pas este să recunoaștem acest lucru. Că România nu se va reconstrui prin discursuri și fluturat de drapele cocoțați prin copaci, ci prin acest tip de patriotism discret, responsabil și serios.
La 107 ani de la Marea Unire, poate că adevărata întrebare nu este dacă ne simțim uniți, ci dacă suntem dispuși să muncim pentru a deveni, cu adevărat, o națiune. Iar 1 Decembrie este un prilej să ne întrebăm fiecare, ce am făcut pentru țară, nu ce a făcut țara pentru noi.
La mulți ani, România!
Foto Freepik: Memorialul victimelor comunismului și al rezistenței, Sighetu Marmației
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Gazeta de Stalpeni și pe Google News