În Miserupe Vale, lucrările publice au o calitate aparte, aceea că deși costă mult, nu rezistă nici înainte, dar nici după inaugurare. Nu pentru că ar fi fost prost făcute, Doamne ferește!, ci pentru că sunt făcute „adaptat la buget”, adică mai mult din promisiuni electorale decât din materiale de calitate. Cel mai mândru proiect al administrației Cevreael, fără îndoială, este pasajul CFR, reparat anul trecut de administratorul Copăceanu, asistat de doi muncitori și o tubulatură generoasă de spumă poliuretanică.
„Flexibilitate tehnologică”, ar fi fost explicația competentă a primarului Cevreael cu doctorat. „La cutremur nu crapă, doar se îndoaie.” De atunci, dalele pasajului se mulează după vreme în fiecare săptămână, mai ales când plouă.
Într-o dimineață, pe la 06:00, telefonul primarului sună cu disperare.
— Dom’ primar! Dom’ primar! Sunt eu, Copăceanu!
— Care Copăceanu? întreabă Cevreael somnoros.
— Administratorul pensionat, reangajat și contabil-șef extern, simultan! Am căzut!
— Unde ai căzut, mă?
— În pasaj! M-au alergat aseară ăia de la Preotu de la birtul de lângă fabrică! Au zis că iar le-am pus taxa pe terasă și că nu mai au loc de lada frigorifică pe domeniul public! Am fugit… și mi-a intrat piciorul între dalele alea flexibile… și nu mai ies!
Primarul oftează.
— Trage-te singur.
— Am încercat! M-a tras și consiliera juridică, dar a obosit. A zis că nu e prevăzut în fișa postului „extracție de funcționar din infrastructură europeană”.
— Împingeți de jos!
— De jos nu avem cu ce! Trimite buldoexcavatorul!
Primarul deschide un ochi complet. Pe stângul îl mai lăsă să se obișnuiască cu lumina.
— Buldoexcavatorul?! La pasaj?!
— Da! Că peste 30 de minute vine directoarea Dedulcelnicu cu delegația Erasmus Plus de la liceu! Trebuie să treacă pe pasarelă să ia trenul! Că nu mai e avion, e austeritate europeană! Și, zice Copăceanu, nu vreau să mă fac de râs, că sunt și în consiliul de administrație!
La auzul cuvântului „consiliu”, primarul îi văzu în fața ochilor pe consilierii Cetic și Costache cum făceau opoziție și se ridică instant. În Miserupe Vale, consiliul local a devenit mai important decât codul rutier și aproape egal cu Constituția. Bine, nu când e vorba de taxe, impozite și bani de la buget, dar asta nu înseamnă că nu îi năștea coșmaruri primarului.
— Huo, Ilie Nasolie, zise fără voia lui Cevreael, gândindu-se la taxe și bani de la buget. Bine, vin imediat! Trimitem utilajul strategic!
Buldoexcavatorul primăriei porni glorios de pe strada Castanelor din Grădizeni, ridicând praf administrativ de pe ulița plină de noroi. Operatorul, angajat de anul trecut, primi instrucțiuni precise:
— Împingi ușor de jos în sus piciorul lui Copăceanu, până se eliberează funcționarul!
— Dacă se rupe pasajul?
— Nu se rupe, e rezistent, ce dracu! Am pus spumă profesională!
Ajunși la fața locului, găsiră scena: Copăceanu blocat până la genunchi între dale, consiliera juridică șezând pe o bordură, ventilându-se de emoție cu mapa de proiecte de hotărâri și sesizări de la consilierii rău-voitori. Câțiva blogări filmau cu telefonul pentru grupul local de Facebook „Miserupe, comuna noastră din vale!”.
— Hai, împinge! strigă primarul către buldo-excavatorist.
Cupa se ridică, împinse… și se auzi un „clanc” lung metalic. Toată lumea amuți. O șină de cale ferată tocmai făcuse un unghi administrativ de aproximativ 25 de grade.
Din depărtare se auzea un horn de locomotivă.
— Ce tren e ăla?! întreabă primarul.
— Expresul de Golești! răspunde fostul consilier local Bobocel, șeful gării.
— Dar nu mai e personal?
— Nu! S-a supărat partidul pe Lasconi, că a intrat în Turul doi înapoi, … și Bobocel râse cu subînțeles, așa că nu mai oprește la Câmpulung! Au pus stație tocmai la cabana Voinea, pentru echilibru regional! Și ca să justifice, l-au făcut accelerat, că altfel trebuia să oprească și la noi și la Lasconi. Scuzați lalafonia!
Primarul înghiți sec.
— Și dacă deraiază?!
— Nu deraiază repede… e un tren Malaxa din 1930… merge mai mult conceptual decât fizic. Și oricum circulă gol.
Consiliera juridică se ridică alarmată.
— Dom’ primar, dacă deraiază, după avaria de la gaz mai plătim și alte daune!
— Taci, și nu mai cobi, că nu se întâmplă nimic! îi zise Cevreal emoționat de situație, în timp ce aprinse o țigară.
În acel moment, Copăceanu scoase un țipăt.
— Am amorțit! Ori mă scoateți, ori mă declarați monument istoric!
Între timp, din capătul dinspre liceu a pasarelei apăru delegația Erasmus Plus: profesori, elevi și directoarea Dedulcelnicu, cu mapa plină de proiecte europene și fața plină de responsabilitate internațională, ca de obicei.
— Domnule primar! Ce se întâmplă aici?!
— Exercițiu practic de mobilitate urbană! explică Cevreael. Învățăm elevii despre infrastructura flexibilă!
Un elev turc întreabă curios:
— Wow! Is this performance art?
— Yes, administrative realism, răspunde primarul cu doctoratul luat la Școala Grădizeni.
Se auzi iar fluierul trenului. Toți priveau șina strâmbă. Buldoexcavatoristul înțelegând gravitatea situației se enervă:
— Dacă mai împing un pic, îl scot sigur…
— Și trenul? întreabă primarul Cevreael, văzând că Bobocel dispăruse din peisaj.
— Vedem după…
Ridică cupa de la buldo-excavator și împinse. Copăceanu ieși brusc… și căzu de sus peste primar, care nu se supără. În același moment, trenul trecu încet pe lângă ei și pe lângă șina deformată, clătinându-se filozofic, mutat pe linia trei de șeful de gară. Nu deraiă, doar scoase un sunet de protest bugetar și-și continuă drumul.
Toți răsuflară ușurați. Directoarea verifică dacă are în geantă papucii primiți de la sultan, apoi își aranjă sacoul și părul cârlionțat.
— Bun. Plecăm, zise Cevreael. Să nu se afle!
Toți aprobară, dând complice din cap.
— Exact. Nu se spune nimic. A fost simulare.
Copăceanu, plin de praf și spumă, murmură și el:
— Data viitoare… punem ciment…
Primarul îl privi superior.
— Cimentul crapă. Spuma rezistă. Ai văzut.
Și astfel, delegația europeană plecă liniștită cu Erasmus, trenul ajunse la cabana Voinea cu doar 60 de minute întârziere strategică, iar în Miserupe Vale administrația mai bifă o intervenție de succes.
Pasajul va fi din nou reparat competent, în locul gol lăsat de administratorul public și tot cu spumă. Pentru continuitate administrativă, dar numai când vor fi bani. Că prioritate are salariul lui Copăceanu, evident.
Foto: colaj imagini Freepik
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Gazeta de Stalpeni și pe Google News