E sfârşit de februarie, e început de modul educaţional, iar pe grupurile de whatsapp ale părinților e forfotă mare. Ce, credeți ca împărtășesc metode de bune practici despre cum să-şi disciplineze propriii copii în vremuri în care disciplina e un lux? Nicidecum…
Câteva mămici iniţiază discuţii despre „cadoul doamnei” cu ocazia Mărţişorului sau a Zilei Internaționale a Mamei/Femeii (8 Martie). Discuțiile sunt aprinse că de!, gusturile nu se discută. Totuşi, părinţii se pun de acord să strângă o sumă comună doar pentru „a scăpa mai ieftin”.
Îi pregătesc doamnei o minunăţie de tablou cu licheni şi o tavă argintată/ aurită care să țină o veșnicie (undeva într-o debara, eventual) sau o cadorisesc cu un obiect de firmă (că „nu oricine își permite un ceva … de două, trei sute de lei”) sau o brăţară de la o altă firmă, preferată de mămica disponibilă să ajute la pregătirea cadoului.
Să vă mai spun despre alte „minunăţii” numai bune de oferit când vrei să scapi uşor şi fără nicio semnificaţie pentru primitoare? Mai bine nu… Dar de ce să nu procedăm astfel dacă suntem părinţi:
- „Doamnele” au salariu şi-şi cunosc gusturile;
- Nu le umiliţi, nu sunt atât de ieftine încât să se bucure la orice kitch primit;
- Nu le puneţi în situaţia (penibilă) de a simula bucuria atunci când sunt de fapt, oripilate;
- De cele mai multe ori doamnele educatoare, învăţătoare, profesoare, diriginte apreciază o temă realizată cu simţ de răspundere, chiar dacă este vorba despre un simplu desen. Sau o îmbratisare oferită alături de o urare din suflet, o mulţumire sau un salut călduros.
Cel mai frumos cadou pe care-l puteţi oferi este „cultivarea recunostinţei”. Cum se cultivă? Cu răbdare… Așadar, o creșteți câțiva ani şi când al dumneavoastră copil trece într-o altă etapă, fix atunci când nu mai aveţi nicio nevoie de „doamna” o surprindeţi în cel mai frumos mod oferindu-i-o. Ce? Cum ce? Recunoştinţa … nu uitarea!
Dacă întălniţi profesori care au nevoie de mai mult de atât, să ştiţi că aceia nu sunt profesori, ci impostori în haine de dascăli. Ce putem oferi dacă chiar ne dorim să ne facem nouă o bucurie, în primul rând (bucuria de a oferi):
- discuţii de bun simt pe grupul părinţilor;
- atenţie la cerintele/ nevoile cadrelor didactice (exemplu: Veniţi la timp la şcoală! Nu întârziați! Luați temele de la colegi, nu o sunaţi pe învăţatoare/ dirigintă pentru temele copilului absent! Nu deranjaţi profesorii în timpul liber!…). Acestea sunt câteva laturi ale respectului de sine, în primul rând;
- simboluri ale primăverii (mărţisoare/ flori/ felicitări);
- nu în ultimul rând, copii educaţi de acasă (la gradiniţă/ şcoală, se completează educaţia primită în primii ani de viaţă… cu achiziţii academice).
E încă împământenită ideea că dacă nu oferi „ceva” cu diferite ocazii, nu primeşti atenţie sau copilul va fi marginalizat. Ne constrânge cineva să ţinem copiii într-un mediu toxic? Oare nu noi înşine? Oferta e mare… Sigur că şi efortul e pe măsură, iar din zona de confort nu se iese uşor.
Recunoştinţa mea se îndreaptă acum atât către doamna educatoare cât şi către „bunica” de la Grădiniţa Livezeni, pe care le păstrez în suflet ca pe nişte talismane aducătoare de linişte într-o mare agitată.
Scriu atât în calitate de părinte paricipant la discuţiile de pe grupurile de părinţi, cât şi în calitate de profesor. Da, ofer mărţişoare şi flori persoanelor dragi şi nu comentez la adresa educatoarelor copilului meu pe niciun grup.
Provocare: Tu cui eşti recunoscător şi de ce? O poţi surprinde oferindu-i un mărţişor sau o floare
cu ocazia zilei de 1 Martie.
Foto: Freepik
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Gazeta de Stalpeni și pe Google News