Articolul publicat ieri de doamna Valentina Enache, „Școala din bălării – o imagine care doare”, a produs reacții numeroase în comunitatea din Stâlpeni. Nu pentru că oamenii ar fi fost surprinși de starea în care a ajuns curtea Școlii Livezeni, ci pentru că mulți au confirmat ceea ce se vede cu ochiul liber, că degradarea nu este o întâmplare, ci rezultatul direct al nepăsării administrative și al unei conduceri a liceului Stâlpeni incapabile să gestioneze problemele reale ale comunității.
În timp ce primarul Gabi Șerbănoiu și aparatul de propagandă online apropiat administrației publică fotografii și mesaje triumfaliste despre „curățenia de primăvară” de pe domeniul public, curțile școlilor au fost abandonate în bălării. În postările „oficiale” apar muncitori la marginea drumurilor, pe spații vizibile pentru trecători și pentru Facebook, însă copiii din Livezeni învață într-un spațiu lăsat în paragină, așa cum arată inclusiv imaginile primite azi.
Reacția școlii: „Nu avem muncitor”. Și atunci?
Explicațiile oferite dinspre conducerea liceului după apariția articolului sunt cel puțin revoltătoare. „Nu avem muncitor că s-a pensionat și inspectoratul școlar nu ne-a aprobat o nouă angajare.” Iar expresia atribuită directoarei Postelnicu despre situația de la Livezeni este halucinantă: „Asta este, nu avem ce face!”
Ba da, există soluții atunci când există și voință administrativă. Chiar dacă doamnele director și director adjunct au mandatele (prelungite) pe final, se pot implica pentru buna desfășurare a activităților școlare, pentru că sunt încă plătite ca director și director adjunct. Fatalismul „nu avem ce face” nu este deloc o scuză. Dimpotrivă. Nu poți conduce o comună sau o instituție de învățământ invocând resemnarea drept strategie de management. Nu poți pretinde că îți pasă de educație când accepți ca elevii să intre într-o școală năpădită de buruieni. Și nu poți poza în edil gospodar sau manager educațional în timp ce unitățile de învățământ sunt ignorate sistematic.
Propagandă administrativă versus realitate
În ultimele săptămâni, Primăria Stâlpeni și publicația apropiată conducerii locale au promovat intens activitățile de curățenie din comună:
- „Curățenia de primăvară în Stâlpeni, desfășurată conform planului de acțiuni aprobat de Consiliul Local”
- „Activități de curățenie pe domeniul public al comunei Stâlpeni!”
- „Activități pe domeniul public al comunei Stâlpeni cu cei care prestează muncă la V.M.I.”
O reacție publică la articolul doamnei Enache spune însă totul despre prioritățile administrației locale: „Curțile școlilor nu le vede nimeni, dar drumul național este frecventat de cetățenii comunei, de-aceea se pun poze cu cei care fac «Curățenia de primăvară».” Aceasta este, de fapt, esența problemei, aceea că administrația lucrează pentru imagine, nu pentru comunitate.
Mai grav este că, potrivit altor reacții, problema era cunoscută de mult timp: „Totul este de fațadă la Livezeni.” Și chiar dacă puțini o fac, sunt oameni care vorbesc despre o administrație preocupată mai degrabă de imagine și control politic decât de rezolvarea concretă a problemelor.
În paralel însă, imaginile de la Școala Livezeni arată exact opusul acestor mesaje oficiale. Mai mult, un cetățean a semnalat că nici alte zone importante ale comunei nu sunt întreținute corespunzător, inclusiv accesul la pasarela pietonală CF din zona gării Stâlpeni. Cu alte cuvinte, problema nu este izolată. Ea reflectă modul superficial în care administrația locală își stabilește prioritățile.
Când școala devine ultima prioritate
Faptul că un gard deteriorat a trebuit înlocuit pentru că devenise „un pericol pentru copii” conform comentariului unui profesor de la Livezeni, raportat la cum arată acesta după o mobilizare administrativă arată un mod de implicare rece și lipsite de responsabilitate. Una care se aliniază perfect la modul cum arată curtea școlii de la Livezeni.
Atunci când copiii sunt obligați să învețe într-un spațiu cu garduri urâte, cu porți cu țepușe strâmbe și cu terenul neîngrijit, mesajul transmis este acela că educația contează mai puțin decât imaginea politică a primarului Șerbănoiu. Nimeni altul decât cel care a contractat cu o zi înainte de Revelion cu 644.000 de lei construcția unei hale ce pare dedicată unui consilier local AUR cu care PSD face majoritate în CL, în timp ce nu găsește bani pentru un gard și niște porți de școală, nu de depozit de fiare vechi, la Școala Livezeni.
Cine răspunde?
Deși s-a lăudat cu pozele privind „Curățenia de primăvară” pe Facebook, Primăria Stâlpeni poate invoca lipsa personalului după restructurarea impusă de guvern. Însă, deși a plecat din organigramă doar administratorul public, persoană pe care nu a văzut-o nimeni făcând curățenie în curțile școlilor din Stâlpeni și după ce am văzut imaginile postate pe facebook, scuza aceasta nu are acoperire în fapte.
Conducerea școlii poate invoca și ea blocarea angajărilor după plecarea unor muncitori care făceau mentenanța curților instituțiilor de învățământ. Inspectoratul poate fi și el arătat cu degetul dar, între timp, copii sunt cei care suferă, alături de profesori, în timp ce nimeni nu răspunde concret pentru starea în care au ajuns școlile comunei.
Administrația locală are obligația legală și morală de a asigura condiții decente în unitățile de învățământ, pentru că ea este cea care deține aceste spații publice. Întreținerea lor nu este o favoare făcută copiilor și părinților, ci o responsabilitate elementară. Iar dacă pentru imagine există timp, publicații docile, oameni și fotografi, atunci trebuie să existe timp și soluții și pentru interesul școlii.
Pentru că buruienile din curtea Școlii Livezeni nu sunt doar semnul unei lipse de personal. Sunt simbolul unei administrații care a pierdut contactul cu prioritățile reale ale comunității.
Foto: imagini și capturi Facebook
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Gazeta de Stalpeni și pe Google News