Un fapt mai puțin obișnuit și petrecut ieri la Stâlpeni a fost semnalarea prezenței unui urs în zonă. După ce persoana care l-a văzut a sunat la 112, s-au luat măsurile pentru astfel de cazuri, respectiv lansarea unei alerte pe telefoanele celor ce se aflau în comuna Livezeni și trimiterea unui echipaj de ambulanță pentru eventuale îngrijiri medicale în cazul în care ursul ar fi atacat, Doamne ferește!, pe cineva.
Evident că se pune întrebarea dacă nu cumva alarma a fost falsă. Dacă nu este posibil ca cineva să fi vrut să facă o glumă „proastă”, la care ISU Argeș a răspuns respectând procedurile pentru astfel de situații și a panicat oamenii. Însă la fel de adevărat este ca totuși ursul să fi fost văzut în Livezeni și, prin aceste măsuri, să se fi salvat viețile sau sănătatea unor oameni care n-ar fi știut că există un urs în zonă și ar fi dat „nas în nas” cu acesta.
Dilema în acest caz nu este importantă, dacă să credem sau nu că există un urs la Livezeni, dacă cineva a mințit sau nu, deși pădurea este aproape și există posibilitatea să coboare în localități după mâncare. Ci să vedem ce trebuie să facem, cu responsabilitate, pentru protecția tuturor. Caz în care trebuie să apreciem acțiunea celor de la ISU Argeș, cu tot cu mesajul RO-ALERT, chiar dacă este posibil ca oamenii să fi fost speriați degeaba. Așadar acțiune cu precauție, nu întrebări la care nu putem avea răspuns.
Exemplul de mai sus este important și pentru că, zilele acestea, cineva ne „arată ursul”. Ne spune că să nu ne vindem țara, să fim suveraniști, adică independenți, să urmăm exemplul unor state precum Rusia sau China, să ne declarăm geto-daci și să ieșim din NATO și din Europa care ne face copiii gay sau ne dau să mâncăm cozonac cu făină făcută din greieri.
„Ursul” din mesajul acestor oameni este acela că ni se vor altera tradițiile din moși strămoși, că vom fi obligați să mâncăm ceea ce vor alții, ori ni se vor interzice celebrele sarmale, piftia, micii, ciorba de burtă sau alte delicatese pe care le punem pe masă la sărbătorile petrecute cu cei dragi, ori ni le pun gazdele pe masă în concediile prin țară. Frica aceasta, uneori bine construită și argumentată, repetată de indivizi dubioși la televiziuni dubioase, este ca ursul pe care nu-l dorim în jurul nostru, despre care nu știm dacă este real sau nu. Fără să fim informați, că pe această neștiință a noastră se bazează acești indivizi, vom crede că acest gen de urs este unul real și din frică, vom acționa în defavoarea noastră.
Imaginați-vă ce s-ar întâmpla la Mioveni, spre exemplu, dacă Dacia – Renault și-ar lua investițiile și ar pleca, dați afară de astfel de indivizi îndoielnici, unul fost șef de galerie, pilotat de KGB și interzis în Ucraina și Republica Moldova pentru activități subversive și care ajung la putere. Nu numai că mii de salariați de acolo ar rămâne șomeri, dar ar da faliment și zecile de afaceri care au contracte cu „uzina”, ale căror hale de producție le puteți vedea prin Mioveni, Clucereasa sau Țițești și care ar adăuga și ele alte sute de șomeri la ajutorul de stat. Și asta nu este un ipotetic „urs”, o frică pe care o construiesc eu aici prin acest scenariu, ci un fapt real, ușor de demonstrat.
Da, suntem un stat care a eșuat, ale căror instituții sunt disfuncționale într-o proporție foarte mare. Da, avem politicieni la putere care sunt mai interesați de averile lor decât de binele public, care fură și apoi fug din țară când sunt prinși. Dar aducerea la putere a unor indivizi care ar crea haos, folosindu-se de dezamăgirea noastră, chiar și a mea, fără a aduce alternative la situația de acum, ar însemna să ne lăsăm pradă ursului. Nu numai al celui inexistent construit ca o frică de capitaliști și democrație, ci al haosului și disperării de după realizarea prostiei pe care am fi făcut-o.
Revenind la Stâlpeni, până la evenimentul de ieri, „ursul” a fost teama de autorități. Să nu se vorbească, să nu se afle, să nu se critice primarul, vicea și alții, pentru că „ne-ar arăta ei ursul”, prin lipsa unor ipotetice avantaje, precum disponibilitatea lor de a ne ajuta la nevoie, deși aceasta este obligația lor, nu un tratament special. În timp ce investițiile atât de necesare, care ar fi putut aduce locuri de muncă în localitate, lipsesc cu desăvârșire pentru că, la fel ca pe urs, trebuie să le momești cu niște avantaje reale, nu închipuite.
Că poți să-i strigi lu’ „Văcaru ăla de la Timișoara” în ședință de consiliu că să vină să vadă că „avem investiții de miliarde aici”, cu investitorii nu merge așa, pentru că vor să vadă utilități, locații reale, forța de muncă disponibilă în zonă, nu vorbe. Ori dacă nu văd nimic, pleacă în alte locuri unde le găsesc, precum ursul, în căutare de miere. Deși investitorii aduc mierea, nu o fură pentru ei, cum cred cei care tocmai și-au mai mărit cu 10% cota din borcanul cu miere reprezentat de bugetul local.
Așteptam la Stâlpeni investitorii, dar ne-am trezit cu ursul, unul despre care nu știm dacă este real, deși e bine să nu riscăm și să umblăm de capul nostru prin pădurea de lângă sat, mai ales noaptea. Însă ce facem cu ceilalți „urși”, de care ne-a fost frică pentru că ne-au amenințat că „vezi tu dacă nu votezi ce trebuie” sau care poate că au zis, la fel ca cei de la partidele extremiste, „nu ne vindem țara”, pentru a o lua ei pe nimic. „Urși” puși de noi la borcanul cu miere și nu doar o singură dată.
Pentru ei ce proceduri să aplicăm? Că nu există niciun ISU care să spună ce să facem cu ei și niciun RO-ALERT nu ne anunță că există astfel de cazuri. Poate doar articole precum cel pe care tocmai l-ați citit. Dar care sunt degeaba, dacă continuăm să ținem tot cu „ursul”.
Foto: Freepik
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Gazeta de Stalpeni și pe Google News