O situație revoltătoare în grădinița cu program normal din Stâlpeni a fost semnalată recent de F.T.D., bunica unui copil de trei ani, printr-un comentariu postat la gazetă. Aceasta acuză o educatoare din cadrul instituției, T.R., de comportament abuziv și discriminatoriu față de nepotul său, pe motiv că cel mic suferă de o întârziere de vorbire.
Acuzații grave la adresa educatoarei și școlii: abuz psihologic, discriminare și management defectuos
Potrivit bunicii, copilului nu i se permite să aducă la grădiniță o jucărie de pluș de care este atașat emoțional sau să aibă în pachețel un desert precum o prăjitură sau un covrig. În plus, în momentul în care băiețelul a luat o jucărie din sala de clasă, educatoarea l-ar fi acuzat de furt, afirmând că acest comportament reflectă „educația de acasă”. Mai mult, bunica relatează că nepotul a fost privat de dulciuri distribuite ca recompensă celorlalți copii la finalul programului. Chiar dacă acesta a cerșit o bombonică, cererea i-a fost refuzată, iar copilul ar fi fost umilit de personalul grădiniței. Acest comportament ridică întrebări serioase despre abordarea educațională, care pare mai degrabă să dreseze copiii decât să îi educe, prin utilizarea recompenselor similare antrenamentului pentru animale.
Directoarea, care coordonează activitatea grădiniței, este criticată și ea pentru atitudinea lipsită de implicare în acest caz. Deși problema i-a fost adusă în atenție, soluția propusă familiei, ca și în celelalte cazuri de bullying prezentate de mine de-a lungul anilor, a fost fie retragerea copilului timp de un an, fie transferul la altă grădiniță. Această reacție denotă, potrivit bunicii, o lipsă de interes pentru a proteja drepturile copilului și pentru a investiga situația internă.
Un grup de mămici apără comportamentul educatoarei
Am încercat să iau legătura pe messenger și telefonic cu educatoarea căreia i se aduc aceste acuze și fie nu a deschis mesajul, fie nu a dorit să răspundă la telefon, până la data scrierii articolului, însă, pare să fi apelat la sprijinul unui grup de mămici. Din partea uneia dintre mămicile care au copii în clasa educatoarei R.T., mi-a fost transmis un mesaj prin care se contestă acuzațiile aduse. Aceasta susține că educatoarea aplică reguli egale pentru toți copiii și că atmosfera din grădiniță este una pozitivă. Mai mult, a subliniat că orice cadouri oferite educatoarei au fost gesturi voluntare, nu impuse, și că aceasta a refuzat unele dintre ele, returnându-le elegant.
Deși mesajul a fost însoțit de capturi ale discuțiilor dintre acestea, este evident că se încearcă să se atenueze gravitatea situației. Totuși, relatarea bunicii este confirmată, indirect, prin acceptarea faptului că regula recompensării copiilor este reală și că există o interdicție privind dulciurile aduse de acasă, dar și a jucăriilor de care copiii sunt atașați emoțional, la grădiniță. De asemenea, descrierea bunicii despre lipsa de empatie față de un copil cu nevoi speciale rămâne o problemă serioasă, necontestată explicit în răspunsurile mămicilor.
Compararea sistemului de educație din Germania cu situația de la Stâlpeni
Ca să înțelegem de ce nu este normal ceea ce se întâmplă raportat la acest caz, haideți să vedem cum sunt educați copiii în alte state. Spre exemplu, sistemul de educație german pentru copiii cu vârste între 3 și 6 ani oferă un exemplu de bune practici în prevenirea bullying-ului și în promovarea dezvoltării emoționale.
În grădinițele germane (Kindergarten), accentul se pune pe cultivarea inteligenței emoționale, o componentă esențială pentru ca cei mici să înțeleagă, să exprime și să-și gestioneze emoțiile. La Stâlpeni tocmai reprimarea emoțiilor este practica uzuală, prin recompense care aduc aminte de dresajul animalelor și nu de educația copiilor, care creează frustrări și furie, nu echilibru emoțional.
Mediul educațional german încurajează empatia, respectul pentru emoțiile celorlalți și construirea unor relații sănătoase, prevenind astfel comportamentele agresive sau excluderea socială. Spre deosebire de acest model, situația de la Stâlpeni reflectă deficiențe în gestionarea cazurilor de conflict între copii, unde aducerea unor obiecte sau alimente de acasă sunt considerate surse de discriminare, iar lipsa unui cadru bine structurat exacerbează problemele. Mai mult, prin sugestia directoarei Postelnicu de a fi ținut copilul un an acasă, acesta va fi privat de interacțiunile cu ceilalți copii, exact mediul propice pentru adaptarea și dezvoltarea lor armonioasă.
Un alt aspect care diferențiază cele două sisteme educaționale este atenția individualizată fiecărui copil, în funcție de nevoile fiecăruia și gradul de dezvoltare, în timp ce la Stâlpeni se încearcă uniformizarea comportamentelor și recompensarea uniformizării, ceea ce îi afectează negativ pe copiii. O astfel de abordare individualizată ar putea fi implementată și în România pentru a combate fenomene precum bullying-ul, oferind un model de incluziune și sprijin emoțional pentru toți copiii.
O cultură a tăcerii și a discriminării?
Bunica a acuzat, de asemenea, o atmosferă ostilă în grădiniță, unde nu doar educatoarea, ci și alte cadre didactice și angajați par să adopte un comportament agresiv și discriminatoriu față de copil. Imaginați-vă cum ar putea aceasta să asigure o abordare propice educației și dezvoltării propriului nepot într-un astfel de mediu toxic și după ce directoarea care coordonează grădinița i-a sugerat să rezolve situația ținând un an copilul acasă.
În aceste condiții, este justificată metoda aleasă de bunica copilului de a atrage atenția Gazetei, deoarece acest caz ridică serioase semne de întrebare cu privire la competența personalului din grădinița de la Stâlpeni și la managementul instituției. Întrebări simple, dar legitime și la care toți cei implicați în actul educațional ar trebui să răspundă. Cum este posibil ca un copil de trei ani să fie tratat astfel într-o instituție de învățământ? De ce nu sunt luate măsuri ferme pentru a proteja drepturile copiilor? Este personalul didactic pregătit și evaluat corespunzător pentru a lucra cu copii mici, mai ales în privința dezvoltării inteligenței emoționale a acestora?
Am ales să scriu acest articol, deși mi s-a sugerat să mai aștept, „să vedem cum evoluează situația”, deoarece consider că este inacceptabil ca un copil cu nevoi individuale sau speciale să fie tratat discriminatoriu, iar soluțiile propuse de conducerea liceului, instituție care are în subordine Grădinița cu program normal de la Stâlpeni, denotă o cultură a tăcerii și o lipsă de interes pentru bunăstarea celor mici.
Gazeta de Stâlpeni va urmări îndeaproape acest caz, solicitând explicații suplimentare din partea instituțiilor județene și naționale care au responsabilitatea procesului educațional. Drepturile copiilor la respect, protecție și o educație de calitate trebuie să fie prioritare pentru orice instituție de învățământ.
Foto: Freepik
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Gazeta de Stalpeni și pe Google News