Rețelele sociale au devenit pentru mulți dintre noi singura sursă de „adevăr”, dar dând zilnic „share” la minciună, devenim complici la rău, cu sau fără intenție. Dacă nu mai distingem între ce e adevărat și ce e fals, oare cum ne mai așteptăm să facem diferența între bine și rău?
Adevărul nu este doar o virtute filosofică, ci baza de la care pornește orice judecată morală. Iar în ultimii ani, în România, am văzut cum adevărul a fost călcat în picioare, înlocuit de sloganuri, emoții ieftine și manipulări grosolane. Fie că e vorba de clipuri virale pe TikTok sau texte manipulative distribuite frenetic pe Facebook, oamenii aleg tot mai des să creadă ce li se pare spectaculos, nu ce e verificat.
Se rostogolesc minciuni despre vaccinuri, conspirații mondiale, politicienii „sistemului”, cohortele de gay sau trădări imaginare, iar mulți dintre cei care dau „like” sau „distribuie”, nici măcar nu își pun problema că pot face rău altora, și lor înșiși, alimentând o cultură a imposturii și a urii.
Un simptom grav al acestui război împotriva adevărului este și folosirea mincinoasă a simbolurilor și a cuvintelor cu greutate: poporul, națiunea, patriotismul. Vedem personaje care își arogă dreptul de a vorbi „în numele poporului”, fără să fi întrebat vreodată acel popor ce gândește. Într-o democrație poporul se exprimă la vot sau prin referendum, iar cine ignoră aceste forme de exprimare și uzurpă vocea colectivă o face în disprețul adevărului și în disprețul cetățenilor.
Pe 18 mai, peste un milion de români au spus limpede cine sunt și cine nu sunt reprezentanții lor. Claudiu Târziu, George Simion, Călin Georgescu sau Diana Șoșoacă nu sunt România. N-au fost niciodată aleși de majoritatea românilor și nu au niciun drept să vorbească în numele lor. Să te proclami „vocea poporului” fără legitimitate democratică este o formă de impostură periculoasă. Dar oare sancționăm această impostură sau, dimpotrivă, o iubim pentru că nu mai avem prețuire pentru adevăr?
La fel, drapelul național nu este un „steag de campanie electorală” și nici un semn pentru trădare, dacă nu este fluturat zilnic, mai ales pe tik-tok. Nu ești patriot doar dacă îl fluturi la mitinguri în timp ce susții teme și interese rusești. Ești doar un impostor periculos. Însă unul care, ignorând adevărul, își bate joc de susținătorii săi prin vorbe meșteșugite, copiate din filme precum „Stăpânul inelelor”, ori furate din discursurile legionare.
Pe 18 mai, românii și-au recuperat simbolurile confiscate de populiștii izolaționiști. Au arătat că nu vor să fie reprezentați de indivizi violenți, de extremiști, de clone ale propagandei de la Moscova. Că patriotismul se dovedește prin ce faci pentru țară, nu clamând minciuni împachetate frumos la Viena și agende politice îndreptate spre ură, dezbinare și îndepărtarea de democrația europeană.
În România nu mai e loc pentru patriotismul de paradă, cel care urlă lozinci și caută dușmani imaginari. Adevăratul patriot merge la vot, luptă pentru a avea instituții funcționale, cere reforme, plătește taxe corecte și se opune hoției și populismului. Nu e nevoie să strigi „sunt patriot!” când îți faci datoria față de ceilalți. Se vede.
Și da, dacă tot vorbim de datorii, România are astăzi un deficit bugetar uriaș, o inflație care a mușcat din salarii și pensii și o administrație umflată de sinecuri. Și nu „cineva” este responsabil pentru asta, ci PSD este principalul vinovat. A guvernat cu larghețe iresponsabilă, a împărțit bani pe pile și sinecuri, a protejat afaceri dubioase precum NORDIS, a crescut salariile clientelei și a ignorat realitatea economică.
Acum, tot ei se prezintă drept „cel mai mare partid” și „soluția” pentru România, trasând „linii roșii” și cerând taxe, nu reduceri de cheltuieli. Este o nouă formă de impostură, aceea a cinismului politic care vrea să ne facă să uităm adevărul. Și nu uit că PSD a susținut impostura și populismul izolaționist, făcând campanie pentru AUR sau dând voturi pentru Simion sau Georgescu.
Ce fel de politică este asta? PNL și-a cerut scuze pentru greșeli, însă PSD nici măcar nu-și asumă responsabilitatea pentru ceea ce a făcut, luându-se de mână nu un președinte absent și suferind de ciocoism, Klaus Iohannis. Aste deși ar trebui nu doar să recunoască, ci să intre acum într-un guvern majoritar care să repare ce au stricat, nu să se dea „mironisițe” de pe margine, ca apoi, după ce vremurile se îndreaptă prin sacrificiul altora, să revină pe cai mari la putere, ca în 2016.
Fără adevăr, orice discuție despre bine și rău devine irelevantă. Dacă nu ne pasă de adevăr, înseamnă că ne pasă doar de aparențe. Că acceptăm să fim mințiți, atât timp cât minciuna e spusă cu încredere. Dar atunci, cine suntem noi? Și ce fel de societate construim pentru copiii noștri?
România are de muncit. Nu doar la drumuri, spitale și școli, ci și la reconstrucția valorilor. Adevărul, discernământul, decența, buna credință, … trebuie să devină norme, nu excepții. Altfel, ne vom trezi conduși de aceiași impostori care ne flutură steagul în timp ce ne vând iluzii distribuite de la Viena. Și atunci, ce alegi să distribui mai departe, minciuna sau adevărul? Răul sau binele?
Pentru că de aici pornește totul.
Foto: freepik
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Gazeta de Stalpeni și pe Google News